3,841 matches
-
antichități m-a Îndemnat să merg la Alexandria 76, călătorie ce s-a Încheiat cu un rezultat fericit. Am purces către Damasc via Haspeye și Rasheye, de unde mi-am continuat călătoria spre Homs și Hama, localități din Siria, Însoțind caravana pelerinilor (hajji). În aceste două localități menționate În urmă am achiziționat o colecție considerabilă de vechi monede din aur, argint și cupru, precum și câteva geme Încrustate. La Întoarcere am venit prin Beirut, via Akar și Tripoli, de unde m-am Îmbarcat pe
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cu câțiva ani, stârnise o mare agitație În Europa prin dispariția-i subită din mănăstire - căci se presupunea că fusese ucis de evrei -, fapt care a dus la masacrarea câtorva sute de evrei din Damasc. Potrivit obiceiului anual, Surra-Emini (conducătorul pelerinilor), Însoțit de mii de musulmani, venea din Constantinopol la Damasc pentru a se alătura aici credincioșilor sosiți din Bagdad și Persia. La Încheierea ramadanului (postul mare), pașa din Damasc plecă În deșert, unde, Într-o fortăreață (Muzerib) neînsemnată, de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
articole și unde chiar și căpeteniile diferitelor triburi arabe din deșert Își aduceau bunurile - În special cai - spre vânzare. La acea vreme, pașa și Surra-Emini le ofereau acestora din urmă bani, stabilindu-le atribuțiunile, aceștia angajându-se să le asigure pelerinilor care mergeau la Mecca ori se Întorceau dintr-acolo numărul necesar de cămile, fără de care drumul prin deșert ar fi fost imposibil. Dl Henri De Turck. Autorul Îl Însoțește pe pașa din Damasc la târgul de la Muzeribtc "Dl Henri De
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
după cum bănuia, călătoria se anunța plină de primejdii. Dacă, din Întâmplare, spunea el, ne vom Întâlni cu vreun trib arab din deșert, iar membrii acestuia ne-ar afla Înarmați, ar putea deveni suspicioși; trecând Însă pe lângă ei ca simpli hajji (pelerini) și Întâmpinându-i cu Selam alekim 84, am putea primi ca răspuns al lor Alekim selam, oferindu-ni-se permisiunea de a ne continua liniștiți drumul. Am făcut adevărate marșuri forțate, zi și noapte. După-amiaza căutam o zonă mai ferită
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
unui atât de mare respect, Încât o duse la frunte În semn de prețuire. Pe la mijlocul nopții ne deșteptarăm din cauza imensei gălăgii și a tumultului care cuprinsese orașul. Cerând o explicație, ni s-a spus că arabii deșertului porniseră În urmărirea pelerinilor. Aceste vești ne umplură de spaimă și neliniște, căci eram adăpostiți cu toții În aceeași casă și credeam cu tărie că nu erau alții decât soții femeilor Întâlnite de noi cu ceva timp În urmă, intenția lor nefiind alta decât aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fi constituit pentru noi un avantaj mult mai mare decât scrisoarea de recomandare primită de la pașa din Damasc. Ne despărțirăm așadar de tovarășii noștri de călătorie, care, chiar În aceeași zi, porniră pe Eufrat În jos, spre Bagdad. Părăsind locuința pelerinilor, În care ne bucuraserăm de tot confortul, pentru a ne stabili În palatul sărac al pacientului nostru săvârșirăm totuși o greșeală foarte mare, de pe urma căreia aveam să tragem ponoasele: căci aga ajunsese Într-o asemenea stare de sărăcie din cauza jafului
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Procedând astfel, obțineam gratuit mâncare din partea musulmanilor ospitalieri. Atât eu, cât și servitorul meu eram Îmbrăcați asemenea locuitorilor din Bagdad, știam să vorbim În persană, arabă și turcă, aveam bărbi lungi și ne adresam unul altuia cu apelativul hajji, adică pelerin. Covoarele noastre, pe care le foloseam În loc de paturi, se asemănau foarte mult și erau mereu așezate unul lângă celălalt. Conform obiceiului oriental, mâncam Împreună, folosind degetele În locul cuțitelor și al furculițelor; de fapt, ne jucam atât de bine rolurile, Încât
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
dădu seama că eram creștini. Cum locuiam În moschee, găseam că este foarte enervant să-i vedem pe musulmani venind aici de cinci ori În douăzeci și patru de ore pentru a-și face rugăciunile. Li se părea straniu că noi, ca pelerini și oaspeți, nu ne alăturam lor În timpul rugăciunii 110. Este adevărat că am fi putut face cu ușurință aceasta - dar, știind cum anume să ne sustragem de la Îndatoririle lor religioase, am preferat să nu Împingem disimularea noastră Într-atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Dar articolul despre Kőrösi Csoma interesează mai mult, pentru că arată un Eliade pe deplin conștient de istoria orientalisticii și de cariera eroică a predecesorilor, dintre toți, cel eroic până la neverosimilul pur fiind tocmai Kőrösi Csoma, ale cărui singure rude sunt pelerinii chinezi care au traversat munții către India pentru a introduce cuvintele lui Buddha În țara lor. Dar Întrebării cred că trebuie să i se răspundă categoric negativ, chiar dacă sensul acestui dezinteres nu e atât de ușor de receptat. Elimpede Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Honigberger În anii 1834-1836 coincide cu traseul celei de-a doua pandemii de holeră, dar și cu cel al călătorilor germani dependenți de curtea țarului și de discursul hegemonic rusesc față de Asia Centrală 3. Vom lua pe rând cele două exemple. „Pelerinul epidemiilor”tc "„Pelerinul epidemiilor”" Holera a apărut prima dată În Persia În iunie 1821, pe litoralul sudic, iar a doua pandemie apare În Afganistan, de unde, după 1829, Înaintează spre Teheran, apoi, prin Orenburg, spre Sankt-Petersburg (la 1831), iar prin Crimeea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
1834-1836 coincide cu traseul celei de-a doua pandemii de holeră, dar și cu cel al călătorilor germani dependenți de curtea țarului și de discursul hegemonic rusesc față de Asia Centrală 3. Vom lua pe rând cele două exemple. „Pelerinul epidemiilor”tc "„Pelerinul epidemiilor”" Holera a apărut prima dată În Persia În iunie 1821, pe litoralul sudic, iar a doua pandemie apare În Afganistan, de unde, după 1829, Înaintează spre Teheran, apoi, prin Orenburg, spre Sankt-Petersburg (la 1831), iar prin Crimeea și provinciile românești
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
subcontinentului care aderă la știința homeopatică 5. Mulți ani după plecarea lui Honigberger din capitala lui Ranjit, la colegiul districtului Încă numit L³haur se vor ține cursuri de medicină indiană și arabă (y¿n³ni)6. Cum formula lui Arion Roșu - „pelerinul epidemiilor” - rămâne foarte actuală, va trebui făcut mai târziu un inventar cât mai minuțios al pelerinajului său medical. Honigberger amintește, printre cele 29 de orașe În care și-a făcut cunoscută opera și În ale căror „case de sănătate” a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
estetice completează „lumea” acestui dialog, a cărui definiție poate fi libertatea de spirit. Ceea ce explică și dispariția fără urmă a unor scrisori, confiscate de organele de supraveghere polițienească aflate în slujba regimului comunist. SCRIERI: Mihail Sadoveanu. Teme fundamentale, București, 1976; Pelerini români la Columna lui Traian, București, 1979; Conversații critice, Cluj-Napoca, 1980; Anotimpurile criticii, București, 1983; Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări incomode adresate de Zaharia Sângeorzan, București, 1992; ed. 2, București, 1998. Ediții: Zaharia Stancu interpretat de..., introd
SANGEORZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289470_a_290799]
-
C. Sorescu, Sadoveniana, AFT, 1976, 7; Valeriu Cristea, Un „realism al primordialului”?, RL, 1976, 36; Al. Săndulescu, „Mihail Sadoveanu. Teme fundamentale”, RITL, 1977, 3; Vlad, Lectura, 124-128; Iorgulescu, Scriitori, 343-345; Ulici, Prima verba, II, 219-221; Ungheanu, Lecturi, 228-232; Adrian Popescu, „Pelerini români la Columna lui Traian”, ST, 1979, 12; Dan C. Mihăilescu, „Conversații critice”, LCF, 1980, 21; Florin Faifer, Un critic paradoxal, CRC, 1980, 23; Melania Livadă, „Conversații critice”, RL, 1980, 37; Băileșteanu, Refracții, 49-51; Piru, Debuturi, 29-32; Mircea Popa, Critica
SANGEORZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289470_a_290799]
-
Manolescu, pref. Andrei Pleșu, București, 1996; ed. 2, București, 2000; Comentariu la Evanghelia după Ioan, îngr. Anca Manolescu, București, 2003; Despre isihasm, îngr. Anca Manolescu, București, 2003. Repere bibliografice: Dana Bucerzan, „Timpul «Rugului aprins»”, TR, 1997, 11; Ioan Alexandru Tofan, Pelerinul, CL, 2002, 5; Adrian C. Romilă, Comentariul ca exercițiu de libertate, CL, 2003, 9; Anca Manolescu, O noapte de libertate, „Dilema”, 2003, 256; Christian Crăciun, „Despre isihasm”, LAI, 2003, 38. C.M.B.
SCRIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289578_a_290907]
-
critică socială. Călătoria mea la pământul sânt și la Ierusalim în lunile iunie, iulie, august și septembrie 1874, tipărită în 1875 și dedicată memoriei lui Filaret Scriban, cuprinde câteva însemnări despre Bulgaria și Grecia, Constantinopol, Ierusalim și locurile sfinte, curiozitatea pelerinului erudit reținând uneori cu precizie anumite detalii, din care emană un vag exotism biblic. SCRIERI: Unirea și neunirea Principatelor Române, Iași, 1856; Foloasele Unirei Principatelor Române, Iași, 1856; Cuvinte bisericești compuse și rostite la deosebite ocazii, București, 1868; Încercări poetice
SCRIBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
și expresive, stihurile dau glas cu precădere melancoliei, singurătății și dorului de ființa dragă. În perioada primului război mondial S.-G. scrie o înflăcărată poezie patriotică - Ruguri (1918) -, mobilizatoare, de evocare a trecutului glorios și de proslăvire a vitejiei ostașilor „pelerini ai morții”, „sfinții noștri de la Mărășești”. Vibrante acorduri, într-o manieră amintindu-l pe Aron Cotruș, închină munților, naturii în genere, participantă la suferințele oamenilor. Ulterior cultivă lirica erotică axată pe frământările unei iubiri dezamăgite, ca în Arcul lui Cupidon
SAN-GIORGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289456_a_290785]
-
Exil în orașul imperial”, „Calende”, 1993, 3; Ștefan Melancu, Cartea de nisip, APF, 1993, 7-8; Alexandru Pintescu, Sub semnul lui Euphorion, PSS, 1993, 9; Mircea Ivănescu, Un pariu cu literatura contemporană, „Rondul de Sibiu”, 1994, 2 decembrie; George Bădărău, Un pelerin în orașul imperial, DL, 1994, 12; Horea Poenar, „Melancolii retorice”, ST, 1995, 1-2; Mircea Doreanu, Melancoliile ultimului Văcărescu, AST, 1995, 2-3; Mihaela Ursa, „Melancolii retorice”, APF, 1995, 8; Sanda Cordoș, Dicționar de cărți, ECH, 1995, 6-9; Dan Silviu Boerescu, Dicționarul
VACARESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
Manuscriptum” pentru ediția Emil Botta, Scrieri, III (1987). Un spațiu poetic delimitat de favorurile uimirii de sine și populat cu elemente ce susțin încordarea fizică, transferând-o adesea în spiritual. Un spațiu saturat de acvatic și lumini, unde ochiul devine pelerin însetat de propria-i icoană, iar laptele se face glas și umbră. Un spațiu narcisiac, în care sămânța leagă pământul de gurile cerului, privirea devine cordon ombilical ce leagă materia de semințele ei și unde fructul, miezul, măduva, lacrima roditoare
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
colaborare cu Ion Stoica), București, 1969; Aspecte și structuri neoromantice, București, 1971; Naturalismul în literatura română (Contribuții bibliografice), București, 1971; ed. București, 1983; Sămănătorismul în literatura română (Contribuții bibliografice), București, 1971; Poporanismul în literatura română (Contribuții bibliografice), București, 1972; Scriitori pelerini, București, 1973; Conștiința de sine a criticii literare românești (Contribuții bibliografice), I, București, 1974; Sub semnul realului. Eseu despre naturalismul european, I, București, 1974; „Convorbiri literare” (Bibliografie) (în colaborare cu Constantin Pompilian), București, 1975; Tensiuni lirice contemporane, Cluj-Napoca, 1975; Realismul
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
orice manipulare și respectă liberul arbitru al individului. Povestea cu tâlc este imagine complexă, ce în formă alegorică, ne 214 spune adevăruri, care prezentate direct, n-ar fi ascultate și urmate, tocmai pentru că ar fi percepute ca „morală”, cicăleală, etc. Pelerinii. Doi pelerini mergeau pe drum. A izbucnit furtuna. Vântul le biciuia fețele cu gheață și le șuiera lugubru pe la urechi. Înaintau foarte greu, aplecați în față, ca să nu-i dărâme vântul puternic, abia mișcându-și picioarele. Dacă nu ajungeau destul de
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
și respectă liberul arbitru al individului. Povestea cu tâlc este imagine complexă, ce în formă alegorică, ne 214 spune adevăruri, care prezentate direct, n-ar fi ascultate și urmate, tocmai pentru că ar fi percepute ca „morală”, cicăleală, etc. Pelerinii. Doi pelerini mergeau pe drum. A izbucnit furtuna. Vântul le biciuia fețele cu gheață și le șuiera lugubru pe la urechi. Înaintau foarte greu, aplecați în față, ca să nu-i dărâme vântul puternic, abia mișcându-și picioarele. Dacă nu ajungeau destul de repede la
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
și le șuiera lugubru pe la urechi. Înaintau foarte greu, aplecați în față, ca să nu-i dărâme vântul puternic, abia mișcându-și picioarele. Dacă nu ajungeau destul de repede la refugiu, mureau înghețați. Cu inima cât un purice și orbiți de viscol, pelerinii ajung lângă o râpă și aud, cu greu, strigătele unui om, care căzuse acolo. Cineva cerea ajutor. - Acel om este sortit morții! Să ne grăbim ca să nu sfârșim ca el! A spus primul pelerin, continuându-și grăbit drumul. Al doilea
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
un purice și orbiți de viscol, pelerinii ajung lângă o râpă și aud, cu greu, strigătele unui om, care căzuse acolo. Cineva cerea ajutor. - Acel om este sortit morții! Să ne grăbim ca să nu sfârșim ca el! A spus primul pelerin, continuându-și grăbit drumul. Al doilea pelerin, plin de milă pentru sărmanul acela, a coborât în râpă și la luat în spate. Era greu omul, dar pelerinul a urcat până la drum. Efortul foarte mare, l-a făcut să se încălzească
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
ajung lângă o râpă și aud, cu greu, strigătele unui om, care căzuse acolo. Cineva cerea ajutor. - Acel om este sortit morții! Să ne grăbim ca să nu sfârșim ca el! A spus primul pelerin, continuându-și grăbit drumul. Al doilea pelerin, plin de milă pentru sărmanul acela, a coborât în râpă și la luat în spate. Era greu omul, dar pelerinul a urcat până la drum. Efortul foarte mare, l-a făcut să se încălzească și chiar să transpire. Din cauza greutății și
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]