4,633 matches
-
său. ― Ce zici cât e de mare sufrageria asta? Îl Întrebă Milton. Hai, așază-te. Fă-te comod. Tessie și cu mine vrem ca tu și mami să vă simțiți ca acasă. Acum, că te-ai pensionat... ― Cum m-am pensionat? ― Mă rog, semipensionat. Acum, că poți s-o lași mai moale, o să poți face toate lucrurile pe care ți-ai dorit dintotdeauna să le faci. Uite, aici e biblioteca. Când vrei să vii să lucrezi la traducerile tale, ăsta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
al meu din Lausanne și amândoi au fost aleși. Cred că ar fi Încântați dacă l-aș propune pe căpitanul Lawrence. — E o idee minunată. Veniți des aici, la cafenea? — Aici Îmi beau cafeaua, după cină. — Predați la Universitate? — Sunt pensionat. — Eu aștept să vină trenul. Mă duc la Paris și din Havre o să merg cu vaporul până În State. — N-am fost niciodată În America. Dar mi-ar plăcea foarte mult să merg. Poate că o să merg odată, când va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
propria-mi piele.“ „Am luat-o pe domnișoara aceea în brațe și m-am îndreptat clătinându-mă spre barieră.“ Michael Kennedy (63 de ani) Domnul Michael e un jocheu de faimă internațională. A câștigat nenumărate premii importante. Acum s-a pensionat, dar a fost invitat de către Asociația de Hipism din Japonia să-i învețe pe tinerii jochei dintr-o școală de călărie din Chiba metode profesioniste de călărit. S-a născut în Irlanda, într-un orășel de la perifieria Dublinului. Încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
lungă. Mi-e dor de familia mea. Eu mă duc de două ori pe an în țară și soția mea vine o dată pe an în Japonia, deci avem trei luni de miere. Hahaha! (râde) Nu e rău. Până să mă pensionez am fost timp de treizeci de ani jocheu în orașul meu natal. Prima oară am urcat pe cal la paisprezece ani. În șase ani și jumătate, cât am fost ucenic, m-am antrenat riguros. De obicei perioada de ucenicie durează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
norocos?“ A întors capul, mi-a dat următorul răspuns: „Nu, nu e chiar așa.“ În urechea mea cuvintele lui au sunat astfel: „Nu e chiar atât de rău“ (în engleză ar fi fair). Până la șaizeci de ani, când s-a pensionat, a lucrat la o firmă care se ocupa cu vânzările de șuruburi. În cele din urmă, copiii au devenit independenți. „Măi să fie, am mai trecut peste o treaptă din viață!“ Își făcuse planuri să se bucure în liniște de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Chiar dacă angajează oameni noi, aceștia nu sunt un ajutor real de la început. Responsabilii de aici îmi sunt prieteni vechi, de aceea m-au rugat: «Domnule Shimada, n-ai vrea să mai lucrezi la noi?». La șaizeci de ani m-am pensionat și voiam să trăiesc relaxat în Tsukuba, dar, pentru că m-au rugat niște prieteni, n-am putut să-i refuz și m-am întors din nou la muncă. Înainte de pensionare, nu lucram aici, ci la sediul principal din Tamachi. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
anul următor m-am dus acolo. În familia mea există de generații militari. Pentru că și tata și bunicul au urmat Academia Militară, eu eram a treia generație. Și fratele mai mic al tatălui a absolvit Academia Militară (acum s-a pensionat deja) și a intrat în armată după război. Unchiul meu mi-a recomandat să fac asta. Inițial îmi doream să devin pilot, dar, între timp, am fost silit să renunț. La început am condus un avion cu un singur motor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de admitere la colegiu. Trei sau patru ani de acum încolo nu pot să stau relaxat. Pentru că e o firmă mică, nu ieșim la pensie la vârsta stabilită. Cu alte cuvinte, mă țin acolo până spun că vreau să mă pensionez. ăsta este un avantaj al firmelor mici. Din stația Takenotsuka iau metroul de 07.39, care merge în direcția Naka-meguro. Mereu mă urc în al treilea vagon din spate. Stau în picioare, mă țin de bară și citesc. Deoarece cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Oare cine vorbește la fel?“ După o perioadă mi-am adus aminte: domnul Watanabe Michio, născut tot în prefectura Tochigi. Deseori când urcă în taxi este întrebat: „Dumneavoastră sunteți naniwabushiă?“ În martie, la vârsta de șaizeci de ani se va pensiona. Acum e consultant la o filială a firmei. Vorbele lui vibrează de încrederea că el, toată viața, și-a făcut pe deplin datoria. „Drumul până la muncă durează o oră și douăzeci și cinci de minute. Merg de la Hasuda la Ueno, apoi trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
În cearcănele de sub ochii lui, Sammler Înțelese mai bine motivul. Fiecăruia să i se dea pe măsura lucrurilor ce le citea În adâncime. Gruner nu mai lucra În profesia lui de zece ani. Avusese un atac de cord și se pensionase pe asigurare. După un an sau doi de plăți, compania de asigurări insistase că se Înzdrăvenise destul cât să-și reia practica și avusese loc un proces. Apoi doctorul Gruner aflase că agențiile de asigurări angajau În regim permanent pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ofer o scurtă descriere a mea și a relației mele cu protagonista. Numele meu e Barbara Covett. (Din când în când, unii dintre colegi îmi spun Barb sau, și mai neplăcut, Babs, dar eu nu-i încurajez.) Până când m-am pensionat, în ianuarie anul acesta, am locuit în Archway, în nordul Londrei, și am predat istorie la St. George, un liceu cu școală secundară și primară din același cartier, timp de douăzeci și unu de ani. Acolo, la St. George, am cunoscut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mare noroc” că apucase să iasă la pensie. Doamna Pavel nu știa nimic despre acest din urmă raționament al soțului, deoarece nu i-l mărturisise „cum adică să-l dea afară?” El apărea în ochii ei „de neînlocuit”; când se pensionase se mirase chiar, cum de numiseră „așa repede” un alt registrator șef, dar mă rog, așa e legea, trebuiau să găsească, chiar dacă - era convinsă - „scârțâie treaba”. Cât despre „scena Istoriei”, astea erau lucruri cu totul în afara ei, deși podiumul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
diplomație 38 de ani neîntrerupți din care 26 la misiunile diplomatice ale României la Beirut, Cairo, Bagdad și Tripoli, precum și la biroul reprezentativ român la Ierusalim, promovând, prin concurs, de la gradul de atașat până la cel de ministru consilier. A fost pensionat în noiembrie 2001. * Autorul este fost director al Direcției juridice și a tratatelor din Ministerul Afacerilor Externe, ambasador, profesor universitar, general (r) și este în prezent Președintele Asociației Române de Politică Externă. 23 Geneva, 1968; New York, 1969; Geneva, 1970; New York
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
să cad în genunchi în fața ta vrei să spui. A, nu, eu mereu citesc Herald. Nu mă regăsesc în stilul ăsta de viață. Sunt prea sensibil pentru un bancher. Am jobul ăsta numai ca să strâng destui bani ca să mă pot pensiona și să mă desăvârșesc prin a scrie un roman profund și plin de tâlc despre starea lumii... Am izbucnit în râs. — În regulă, am recunoscut, am înțeles mesajul. — Ești sigură? Îmi place slujba mea. Nu trebuie să mă scuz pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
liniștea maicătei și tot odată spre satisfacția mea că am un fecior care-și stimează părinții. Cu drag, Popescu. Notezi că sintaxa bătrânului Începuse de atunci să scârțâie nejustificat pentru un om care Încă mai era Învățător și nu se pensionase pentru boala de cap pe care acum se zice că și-a mai domolit-o. Mai constați și că nici În scrisorile de acum zece ani nu avea obiceiul să pomenească vreun cuvânt despre fiul lui, Niculaie, sau despre alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-l „frece până-i dă sângele”. Procurorul Șef l-a contactat pe doctorul lui Bledsoe și a aflat că dragul nostru căpitan a avut o serie de atacuri cerebrale minore pe care le-a tăinuit de restul lumii. Se va pensiona pe cinci aprilie - exact după douăzeci de ani de când lucrează la procuratură - și până atunci nu face decât figurație. Patru, tu și Dudley sunteți niște detectivi al naibii de buni și de isteți, cu un stil contrastant intrigant. Cinci—” Mal lovi masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la intersecția dintre Strada 68 și Slauson. Doar că a nimerit într-o ambuscadă pe o alee dosnică. A încasat două împușcături în umăr, una în braț și alta în fesa stângă. Și un bilet de ieșire din rândurile LAPD, pensionat medical și cu pensie întreagă, direct în brațele lui Howard Hughes, care tocmai avea nevoie de un om de nădejde... Dar nu știa nici acum cine fuseseră cei care îl împușcaseră. După gloanțele scoase din el, se părea că fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ici și colo câte unul. La ora 10, spre blocul cu cinci nivele din strada Titu Maiorescu nr. 4 se îndreaptă în grupuri mici persoane vârstnice, bărbați și femei. Sunt invitații profesoarei Veronica Păduraru, pensionari de la Școala Normală „Vasile Lupu”. Pensionară și dânsa, doamna Păduraru a avut ingenioasa idee de a-i aduna la ea acasă pe colegii cu care a trudit zeci de ani la pregătirea și perfecționarea învățătorilor și educatoarelor. Puțin stingheriți și înstrăinați, cu chipurile luminate de bucuria
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
și așteptase, liniștit, să fie arestat. Mulți zic că dacă ar fi trecut Întâi pe la mamă-sa, ar fi scăpat cu un an-doi la batalion disciplinar și nu cu douăzeci, câți căpătase pentru moartea adjutantului ce abia aștepta să se pensioneze. Când avea să iasă din pușcărie, n-o mai găsise pe Tușa: era damblagită de ceva vreme și nu fusese În stare să Îl recunoască. Tușa, văduva, era soră cu o bunică a lui Vieru. Din povestirile acelei femei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îl ascultase numaidecât. Oamenii Îi făcuseră loc Între ei. O femeie guralivă Îl Întrebase dacă nu cumva tată-său sărăcise de-l trimitea cu ziua la muncă. Sau era și Directorul zgârcit precum tată-său, fostul notar, care după ce se pensionase vindea vin și ouă țiganilor din acea parte a satului numită Chimene? Daie Gulu Îi strigase femeii să-l lase În pace pe boier, fără să-și dea seama că mai bine Îl lua la palme pe băiat decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
După pensionare, când i s-a propus să lucreze într-o asemenea instituție, a refuzat cu deplină demnitate să adopte atitudini mercantile, neabdicând de la principiile morale care l-au călăuzit pe tot parcursul profesiei și al vieții de cetățean model. Pensionat din oficiu, deși ar fi vrut să-și conducă ultima serie de elevi la momentul absolvirii, devenit incomod pentru unii factori de decizie, prof. Vasile Fetescu a continuat să slujească școala și profesia prin cele unsprezece volume pe care le-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
potrivnic regimului comunist”. Intrigile din acele vremuri pot constitui subiectul unui roman, comentariile din volumul în cauză constituind un „material” credibil, de primă mărime.... Și viața a mers înainte, cu lumini și umbre, până în 1974 când autorul nota: „...Eram astfel pensionat cu ceva mai puțin de a împlini șaizeci de ani”. Deci, firesc, ultimul capitol se intitulează „Pensionar și...restul”. Se comentează „seara zilei de 4 martie 1977”, cu acel cutremur devastator, se rememorează întâlnirile promoției absolvenților Școlii Normale, dramaticul moment
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Apogeul carierei sale diplomatice l-a reprezentat însă misiunea în România, unde era acreditat în 1907, ca trimis extraordinar și ministru plenipotențiar, funcție deținută până la semnarea de către România a tratatului de alianță cu Antanta (4 august 1916), când a fost pensionat. Prieten loial al românilor, a fost un luptător neobosit pentru stabilirea unor relații sincere între Franța și România, având o contribuție recunoscută la reorientarea politicii românești, premisă a întregirii naționale a poporului român. În timpul grelelor tratative purtate de guvernul român
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
e simpatic. Am chicotit, incapabilă să mi-l închipui pe Jackson făcând ceva mai atletic decât gestul de a-și lega șireturile. — E cel mai bun. Am învățat o grămadă de la el. De fapt, chiar azi am aflat că se pensionează. A fost o veste destul de doborâtoare, deși e minunat că o să poată să petreacă mai mult timp cu nepoții. Randall mesteca dus pe gânduri. În ultima vreme nu am avut prea mult timp să citesc. Adevărul e - și n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de responsabilitate - ca să nu mai pomenesc de salariu. Iar dacă tu pleci - m-am oprit repede... dar cuvintele îmi scăpaseră deja. Ultimul lucru pe care mi-l doream era să-l fac pe Jackson să se simtă vinovat din cauză că se pensiona. O făcusem și-așa de oaie când mă smiorcăisem. — Claire, ascultă-mă, mi-a spus Jackson cu o voce solemnă, știu că pensionarea mea te lasă fără nici un sprijin aici, la P și P, dar detest ideea că acesta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]