6,879 matches
-
a fost instaurat prin «cenzură de piață». De fapt, mai mulți factori trebuiau luați În considerare. Sfârșitul monopolului Partidului-Stat asupra producției de bunuri culturale a ridicat repede un ansamblu de probleme care au afectat direct funcționarea instanțelor de consacrare: Înmulțirea periodicelor și a editurilor (la Începutul anilor ’90), explozia vechiului sistem de difuzare, schimbarea raporturilir dintre producția originală și traduceri, schimbarea statutului profesional al scriitorului, mobilitatea internă și internațională, conversiile și reconversiile profesionale, politice, religioase. Criza actuală este de asemenea efectul
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
asemenea posibilă «fără statut» - publicații literare ale non-membrilor - datorită unei recunoșteri pur simbolice Între egali, cooptarea În Uniune constituind o etapă În consacrare, si facilitând accesul la mai multe resurse colective. Dezvoltarea producției de carte și beneficiile complementare provenind din periodicele culturale și literare, din teatru, televiziune sau cinema au crescut considerabil sursele de venituri ale scriitorilor, fără a permite Însă afirmarea unei categorii de scriitori independenți, În stare să trăiască În exclusivitate din publicare. Scriitorii care obțineau veniturile cele mai
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
originale» adăugându-i-se traduceri. Autorii sunt intelectuali compromiși sau câțiva emigranți În suferință, dar câteodată și personaje publice reputate pentru opiniile lor pro-occidentale și democratice, profesori universitari contaminați la rândul lor, ariergarda elitei cum Îi denumește Voicu. Dacă majoritatea periodicelor și editurilor care asigură difuzarea acestui gen de literatură au origini obscure și existente efemere, nu arareori se găsesc exemple și În principalele ziare ale țării, În reviste de calitate sau la editori reputați că serioși. Voicu Încearcă să Înțeleagă
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
membru corespondent al Academiei Române. În 1872, împreună cu Șt. C. Michăilescu, a întemeiat și condus revista „Tranzacțiuni literare și științifice”, care va fuziona peste un an cu „Revista contimporană”, iar în 1877 scoate ziarul „România liberă”, unul dintre cele mai bune periodice ale timpului. Din 1889 „România liberă” (care din 1884 devenise oficios al grupării politice junimiste) se va numi, unindu-se cu „Epoca”, „Constituționalul”, apărut până în 1900. La toate aceste ziare și reviste L. a desfășurat o extrem de bogată activitate jurnalistică
LAURIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287755_a_289084]
-
oferă un instrument de lucru indispensabil specialiștilor: după ce trece în revistă diferitele căi de pătrundere a literaturilor clasice în cultura română, de la învățământ la inițiativele Academiei Române, el alcătuiește un repertoriu bibliografic aproape exhaustiv al traducerilor - integrale sau fragmentare, publicate în periodice și în volume sau rămase în manuscris - din opera a 157 de autori greci și a 80 de autori latini. Înregistrând cu migală ecourile scrierilor antice în România, L. evidențiază sentimentul clasic drept componentă esențială a spiritului românesc și pune
LASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287750_a_289079]
-
ca autor de versuri, astfel că în 1950 participă, la Iași, la Consfătuirea Tinerilor Scriitori din Moldova, iar în decembrie i se publică în revista „Iașul nou” prima poezie, Fii dârz și luptă, Nicolae! În continuare, îi apar în același periodic și alte versuri, unele semnate cu pseudonimul N. Mălin. În 1951 se transferă la Școala Medie nr. 1 (azi Liceul Național din Iași), unde va absolvi clasa a X-a. Este distins cu premiul I la Concursul Național de Limba
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
amintiri din tinerețe, vizibil influențate de Amintiri din copilărie ale lui Ion Creangă, interesante și ca document. Însemnările de călătorie ale lui Ovid Densusianu și minuțioasele foiletoane literare scrise de G. Bogdan-Duică, dedicate mai ales realităților culturale transilvănene, echilibrează sumarul periodicului, ale cărui scopuri rămân în primul rând politice. R.Z.
LIGA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287807_a_289136]
-
Ioan Vasiu, Ioan Moța, care la 21 octombrie 1915 preia funcția de director (până la 17 august 1917), devenind editor-proprietar. L. nu a adoptat un program literar propriu-zis, dar la „Foița” gazetei s-a publicat literatură inedită sau reprodusă din alte periodice, răspunzând obiectivului anunțat în Cuvântul nostru. Program, acela de a promova în „afacerile culturale orice acțiune din principiile culturii naționale, dezvoltând dragostea pentru limba și literatura română și veghind asupra mersului școlilor noastre naționale”. De atenție se bucură poezia militantă
LIBERTATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287800_a_289129]
-
când Gherea îl anunța pe Ronetti-Roman că se hotărâse editarea unei publicații literare la care ar fi urmat să colaboreze un grup de scriitori reputați: I.L. Caragiale, Al. Vlahuță, B. Delavrancea, I. Nădejde, C. Mille, G. Panu. Era proiectat ca periodicul să fie intitulat „Lumea nouă” și trebuia, după cum scria Gherea, să stimuleze oamenii de talent. Cum însă între timp mișcarea socialistă hotărăște să tipărească un cotidian politic cu acest titlu, Gherea se oprește la denumirea L. și ș. Publicația înlocuia
LITERATURA SI STIINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287829_a_289158]
-
realizează o mai profundă cercetare a fenomenului literar românesc contemporan. Fără un articol-program propriu-zis, intențiile și atitudinea revistei se relevă totuși de la primul număr: L. tinde să reprezinte, într-o formă sau alta, întreaga mișcare literară românească, să fie un periodic al exilului care manifestă o atitudine protestatară față de regimul din România și apără permanent demnitatea scriitorului român, a culturii române în general. În editoriale sau în rubrici speciale - „Aspecte literare din țară”, „Sub zodia ipocriziei”, „Insectar”, „Curtenii de stil vechi
LIMITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287817_a_289146]
-
dumesnică și întocmise o carte de bucate, Rețete cercate; bunica, Elena Drăghici, a tradus în 1858 romanul Adolphe al lui Benjamin Constant. Avocat și magistrat la Roman, unchiul Emanoil Arghiropol („moșu Manole”) compunea proză (Nuvele române) și a scos două periodice, „Jurnal pentru toți” (Iași, 1868-1869) și „Romanu” (1879-1892), unde I. și-a făcut în 1884, la vârsta de treisprezece ani, debutul publicistic. Rămas orfan de tată înainte de a fi împlinit cinci ani, băiatul a urmat, în condiții de strâmtorare materială
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
partidelor, impostura unor „somități” ale științei. Caracter polemic au și multe dintre articolele apărute începând din 1902 în ziarul „Epoca”, editate sub titlul Cuvinte adevărate (1903). La cumpăna veacurilor I. scrie la „România jună”, continuându-și colaborarea la multe dintre periodicele în care fusese prezent. Publică de asemenea în „Literatură și artă română”, „Noua revistă română” ș.a. În 1903-1906 semnează articole și note în fiecare număr al revistei „Sămănătorul”, pe care o conduce de fapt, asumându-și însă declarat calitatea de
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
1910-1916 și intermitent în perioada interbelică), „Drum drept” (1913-1914, în 1915 contopită cu „Ramuri”), „Cuget clar” (1928-1936) și „Cuget clar (Noul «Sămănător»)” (1936-1940). Creându-și organe de presă proprii, I. nu a contenit să-și împrăștie slova și în alte periodice. A colaborat la „Universul”, „Junimea literară”, „Gazeta Transilvaniei”, „Timpul”, „Patria”, „Excelsior”, la reviste literare precum „Lamura”, „Gândirea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Universul literar” (pe care l-a și dirijat câteva luni în 1925). Semnătura lui apărea (mai ales între cele două
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
în diverse publicații străine, de la ziare și reviste franceze sau în limba franceză („Le Figaro”, „Le Temps”, „La Revue bleue”, „La France nouvelle”, „La Muse française”, „Journal de Genève”, „Revue de Genève”, „L’Europe Orientale”, „Le Monde slave” ș.a.), la periodice germane, italiene, poloneze, suedeze, sârbești, grecești ș.a. A crescut, mai ales după instalarea la Vălenii de Munte, în 1908, a Tipografiei Datina Românească, ritmul aparițiilor de cărți. Bibliografia lui I. totalizează aproximativ 1400 de titluri, iar numărul studiilor și articolelor
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
îi apar în „Dorința” (1928), revista normaliștilor vășcăuțeni, în „Moldova literară” (Mihăileni), „Zorile Romanațului” (Caracal) și în „Voința școalei”, unde publică ani în șir. Alegându-și pseudonimul Teofil Lianu, se alătură grupării literare din jurul lui Mircea Streinul și colaborează la periodicele bucovinene „Argonaut”, „Glasul Bucovinei”, „Orion”, „Junimea literară”, „În preajma gândului”, „Pana literară”, „Flux”, „Timpul”, „Iconar”, la unele fiind și redactor, dar și la „Frize” din Brașov ori „Lanuri” din Mediaș. A condus câteva publicații efemere, „Flanc”, „Izvodiri” și „Crai nou”. Trei
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
De la numărul 7/1909 i se alătură H.F. Valentin, iar de la 11/1910 este anunțat ca prim-redactor George Grant. În ultimul număr (17-18) pe frontispiciu va fi trecut și I. Rusu-Abrudeanu (director), ca urmare a fuziunii cu „România ilustrată”. Periodicul își propune să dea „cititorului român o publicațiune ilustrată, în care să se oglindească viața noastră de toată zilele, evenimentele mai de seamă din țară și din străinătate”. Caracterul enciclopedic se vădește în multitudinea de rubrici care oferă informații din
REVISTA ILUSTRATA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289219_a_290548]
-
Florin Dochia și Ioan Mihai Cochinescu. După un deceniu, un grup de intelectuali a avut inițiativa reluării, într-o a patra serie, a R. n., publicația lui B. P. Hasdeu, conferindu-i o anvergură ce depășește cu mult nivelul unui periodic provincial. Primele numere se tipăresc sub formă de supliment literar al săptămânalului „Zarva” din Câmpina. Un program editorial bine conceput, respectat în linii mari, prevede resituarea dintr-o perspectivă actuală a contribuției științifice și literare a lui B. P. Hasdeu
REVISTA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289242_a_290571]
-
13 ianuarie 1895 și 5 ianuarie 1900. Director și editor: Aurel Popovici-Barcianu. Subintitulată „Organ social, economic și literar”, R.O. este, inițial, o gazetă fără preocupări politice explicite, care publică articole de informație sau știri și reproduce multă literatură din periodicele din Regat. Începând cu 16 noiembrie 1895, având o difuzare satisfăcătoare, devine în primul rând politică, susținând cauza națională românească. Se militează, în tradiția „Gazetei de Transilvania”, pentru ridicarea culturală a poporului, căruia trebuie să i se dea „hrană sufletească
REVISTA ORASTIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289245_a_290574]
-
pana lui G. Bogdan-Duică, exemplul înaintașilor (Grigore Maior, Programul de la 1849). Din „Vatra”, „Foaia interesantă” și „Familia” sunt preluate versuri, proză și notițe filologice ale lui G. Coșbuc. De fapt, literatura apărută aici este, cu unele excepții, reluată din alte periodice, mai ales din „Vatra”. Scrieri de Al. Vlahuță, I. Popovici-Bănățeanul, Matilda Cugler-Poni, Radu D. Rosetti, I. N. Roman, Traian Demetrescu, Ion Gorun, Veronica Micle, D. Nanu, Artur Stavri, Duiliu Zamfirescu, Șt. Basarabeanu (Victor Crăsescu), G. Murnu, I. Adam, D. Stăncescu
REVISTA ORASTIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289245_a_290574]
-
august 1944, editată de Oficiul Educației Tineretului din Ministerul Culturii Naționale și al Cultelor. Nu se precizează componența redacției. Într-un articol inaugural, În preajma primului pas, semnat de Ion Petrovici, ministru al Culturii Naționale și al Cultelor, se arată că periodicul va căuta să fie „o revistă pentru tineret”, care, cu timpul, „să devie într-o bună măsură chiar revista tineretului”, adică una scrisă de tineri. Ultimul deziderat nu se va împlini, deși aici sunt găzduite frecvent încercări literare ale unor
REVISTA TINERETULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289267_a_290596]
-
Cristina Florescu, Victor Spinei, Ion Agrigoroaiei, Petru Zugun, Dorin Lozovanu, Ion Nuță, Ioan Răducea, Andrei Stratulat, Dragoș Petrescu, Liviu Papuc, Ștefan Gencărău, Ilie Dan, Ion Popescu-Sireteanu, Adrian Turculeț, Dan Mănucă, Remus Zăstroiu, Mircea Pahomie ș.a. Un sector care conferă individualitate periodicului este cel de interviuri, aici fiind înregistrate răspunsuri de la Roman Vlad, Ion Ungureanu, Wolfgang Dahmen, Klaus Bochmann, Paul Miron, Andrei Corbea, Const. Ciopraga, Nicolae Dabija, Ion H. Ciubotaru, Ion Taloș, Vitalie Belousov, Valeriu Anania, Eugen Coșeriu, D. Vatamaniuc, Alexandru Moșanu
REVISTA ROMANA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289256_a_290585]
-
mai 1878. Prin 1875 era redactor E. I. Popescu. În anii următori este posibil să fi redactat revista I. S. Spartali, autor al celor mai multe traduceri incluse în sumar. Foiletonul marilor gazete din Paris era sursa literaturii publicate în R.i., periodic destinat cititorilor de nivel cultural mediu. Alți colaboratori sunt Iuliu I. Roșca, L. Koslinski, Gh. Tabacovici, C. D. Ștefănescu, G. I. Goleșteanu. Scriitorii din ale căror opere se tălmăcește mai des sunt Al. Dumas, Paul de Kock, Léuzon le Duc
ROMANCIERUL ILUSTRAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289306_a_290635]
-
o justă apreciere”. Traduce o sumedenie de texte lirice (de V. Alecsandri, G. Coșbuc, O. Goga ș.a.), precum și din proza românească (I.L. Caragiale, I.A. Bassarabescu, I. Al. Brătescu- Voinești), multe dintre aceste tălmăciri având o circulație totuși restrânsă, în periodicele academice în care au fost incluse: „Revista germaniștilor români”, „Stimmen aus dem Südosten”, buletinul Comisiei pentru Sud-Est al Academiei Germane din München. A transpus pastelurile lui Vasile Alecsandri, Ion de Liviu Rebreanu (versiunea sa a apărut în 1941) și, în
RICHTER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289282_a_290611]
-
domeniul istoriei dreptului românesc. La doar două luni după ce fusese ales membru corespondent al Academiei Române, se sinucide în împrejurări obscure. Impresionați de poezia, dar mai ales de soarta lui R., St. O. Iosif și D. Anghel îi adună versurile din periodice într-un mic volum, Poezii postume (1908). Fire delicată, el se lasă în voia imaginației, cel mai adesea în liniștea adâncă a nopților, când evocă și iubirea duioasă, eterată, tristețea lăsată de moartea neașteptată a logodnicei. Căutarea sensului vieții, contemplarea
ROBEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289288_a_290617]
-
1902 și din 1 ianuarie 1905 până în aprilie 1907, apoi lunar între aprilie 1908 și iunie 1909, din ianuarie până în iunie 1910, între octombrie 1912 și aprilie 1913 și din noiembrie 1913 până în martie 1914. Cu toate că în octombrie 1910 alt periodic, „Revista ilustrată”, anunțase fuziunea cu R.I., apariția se reia abia peste doi ani. Director este Ion Rusu-Abrudeanu, alături de care sunt menționați, pentru scurte perioade, George Rădulescu (1901-1902) și Em. Grigorovitza (primele două numere din 1905). În editorialul Către cititori din
ROMANIA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289313_a_290642]