155,605 matches
-
Carpați prin prisma exagerărilor latiniste, combătute virulent de Titu Maiorescu. Dar Timotei Cipariu a trudit ca un benedictin la tezaurizarea patrimoniului cultural românesc de până la el (psaltiri, tetraevangheliare, pravile, ceasloave, liturghiere, mineie etc.), adunat cu mult zel în excepționala bibliotecă personală și selectat în 1858 într-o Crestomație sau Analecte literare, aflată la concurență cu Lepturariul lui Aron Pumnul. Biografia sa de preot greco-catolic, cetățean al patriei transilvane, român militant cu moderație pentru drepturile conaționalilor, cărturar cu o vocație științifică foarte
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
sau geloziei. ("Prietenia plină de tandrețe dintre Haskil și Lipatti: admirație reciprocă, sfială în fața artei celuilalt, dorință de reciprocă susținere. Este sfiala și prietenia celor cu adevărat puternici, încărcați de talent, ce nu au a se teme că lipsa lor personală de talent va fi distrusă de lipsa de talent a vecinului" - scria tatăl meu într un eseu.) A nu fi cunoscut invidia și ranchiuna, a nu fi trebuit să le învingă, e cred mai mult un har decât un merit
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
admirabilei Franțe" și la căderea Parisului sub ocupația hitleristă: "Nici prăbușirea Babilonului, nici moartea Atenei, nici destrămarea Romei antice, n-au avut gravitatea și semnificația tragică pe care o are ocupația Parisului de către germani." Diaristul resimte catastrofa ca pe una personală și "a tuturor celor ce s-au hrănit până acum cu alimentul acesta indispensabil al culturii franceze." El trăiește clipe de deznădejde, îl bate gândul să se sinucidă, însă nu are curaj. Pericle Martinescu dă o caracterizare memorabilă momentului: "Anul
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
am aflat multe despre mine și relațiile mele cu teatrul. Am adunat pe masa mea de lucru un morman de cărți. Răsfoiesc cărți mai vechi și cărți mai noi. Încerc să aleg. Alegere nu înseamnă judecată de valoare, ci preferința personală pentru acele opere care corespund nevoilor mele. Și totuși... Le théâtre ou l'instant habité (oare mai e nevoie să explic?). O culegere de laconice eseuri pe marile teme ale teatrului european și a oamenilor care l-au făurit; a
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
luat parte la ea, poate dobîndi semnificații cu totul diferite. Un fapt, văzut din exterior, de un spectator neimplicat, arată cu totul altfel decît în relatarea participanților direcți la respectiva acțiune. În momentul în care iau decizii, oamenii au motivații personale care adesea rămîn necunoscute celor din jur. Or, în momentul în care cineva vede efectele unei acțiuni fără să îi cunoască motivațiile profunde, are toate șansele să umple golurile de informatie cu rodul imaginației proprii și să ajungă la concluzii
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
Pe care Andrei Pleșu îl mânuiește și modelează cu strălucire, la un nivel de expresivitate ieșit din comun. Atât de bine scrie autorul, încât ideile susținute de el devin mai pregnante și mai autentice decât ale multor altora; iar adevărurile personale ori personalizate - mai importante decât adevărul strict. Lectura cărții îi provoacă cititorului un fel de vertij, stilistica amuțind spiritul critic sau făcându-l, în orice caz, somnolent, abulic, benevolent. Suntem în plină magie discursivă a unui sofist (Andrei Pleșu e
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
chinurile din perioada chimioterapiei?! Atunci am vrut să mă sinucid. Găsisem și varianta... La fiecare perfuzie luam cu mine România literară și-mi acopeream fața, să nu văd ce mi se întâmplă... Mi-apăsa creștetul o stâncă... Apoi, taxi, tren personal, două ore, și casa-ghețar. Nu puteam nici citi, nici scrie. Și nimănui nu-i spuneam nimic. îl imploram pe Dumnezeu să mă ia. Crucea mi-am făcut-o în ^95... E albă, din marmură. Dacă zilele au fost negre..." O
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
noi neștiind de la cât rău la cât bine vrem să ajungem, de la un al treilea așteptăm să ne facă el "să trăim bine" cu forța, iar noi să nu mișcăm un deget în acest sens, nici măcar în sensul conștientizării noțiunii personale de bine. De la Gigi Becali, viitorii lui votanți așteaptă bani, case și pomeni, exact ce așteaptă și unii bucureșteni de la primarul de sector Vanghelie. Văzând că s-a cam lăsat moale cu vadimizarea, cu tot felul de "cine creștine", sau
Putem fi conduși de Gigi Becali? by Victor Martin () [Corola-journal/Journalistic/10589_a_11914]
-
al cărui subiect gramatical coincide cu subiectul enunțării. 2) fraze adresative, în care apar interlocutori, fie că este vorba despre autorul-enunțător sau despre un martor, pretexte ale unui discurs tranzitiv. De cele mai multe ori, destinatarul, pentru că este indicat doar prin pronumele personal, permite identificarea cu cititorul (în fragmentul secund) sau, din partea cititorului, cu naratorul-autor (în primul). Strategia ambiguizării "personajelor" prin simpla lor menționare gramaticală și-a dovedit eficacitatea prozelită: oricine poate intra în pielea lor. 3) o dimensiune metatextuală foartre marcată. Aici
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
condamnată la statutul de semnificant. La întrebarea eului autoficționalist "cine sînt eu?", tocmai imprimarea pe pagină a întrebării constituie răspunsul. Eul acesta nu are profunzime, doar suprafață (de acoperit) Fii imanent ca să fii autentic! Să luăm afirmațiile referitoare la discursul personal: "Scrisul bate experiența" nu înseamnă decît că etalarea voluntară a experienței, în discurs, și consemnarea lui în text sînt singurii garanți ai experienței ca act tranzitiv. În consecință, numai tranzitivă experiența există, ceea ce confirmă diagnosticul pus de sociologul Jean-Claude Kaufmann
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
atîta vreme cît acesta - eul - este subiect al vorbirii/scrierii. Astfel i se atrage cititorului atenția asupra mizei primordiale a autoficțiunii: cea identitară. De ce era nevoie de o nouă literatură, zgomotoasă, țipătoare, cînd aveam o mulțime de forme de literatură personală, de la confesiune, trecînd prin eseu, la roman? Tocmai pentru a deveni "audibil măcar pentru sine", într-o mulțime proliferantă de voci, la ora la care, vorba lui Sloterdijk, "individul este masă".
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
societăți în care a activat autoarea nu au cum să acopere întreaga plajă a relațiilor de muncă din România, dar, chiar și la nivel de eșantion, experiența sa este plină de învățăminte. În plus, stilul cursiv și exemplele din experiențele personale ale autoarei în cîmpul muncii din țară transformă această carte într-o lectură accesibilă și incitantă pentru categorii foarte largi de cititori. Debutul editorial al Monicăi Heintz este un cîștig incontestabil pentru eseistica românească.
Radiografia unui eșec by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10591_a_11916]
-
personalității lui E. Lovinescu. Criticul e foarte atent la acest proces extrem de delicat al construcției de sine. E una din coordonatele majore ale Memoriilor, alături de aceea care evidențiază comedia vieții literare prin portrete și anecdotică de semnificație psihologică. Simptomele psihologiei personale, sintetizate în principal în lupta dintre temperament și bovarism, sunt puse, necruțător, în relație cu simptomele vieții literare. E. Lovinescu a legat adeziunea sa la modernism de capacitatea creatoare, deviantă, a rațiunii în raport cu temperamentul și și-a explicat-o - cu ajutorul
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
vă întreb dacă romanul Penultima călătorie, tradus și în română, este sau nu un roman autobiografic? - într-adevăr, toată lumea mă întreba dacă este vorba de o carte autobiografică. Este și nu este autobiografică. Aș spune că mă inspir din realitatea personală, dar de fapt ceea ce se întâmplă în Penultima călătorie, personajele, nu au nimic de-a face cu viața mea. Unele situații sunt reale, le-am trăit sau s-au petrecut în casa mea, dar au servit ca materie primă pentru
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
celorlalți, cel puțin în sectorul de servicii în care muncim pentru ceilalți, prin definiție. Personal, asta nu îmi ridică probleme etice. În ultimii ani asistăm în Vest la o evoluție a relațiilor de muncă ideale din firme spre relații mai personale - deci, avem vîntul în pupa. Modelul fordist axat pe diviziunea strictă a muncii era un model bazat pe control și lipsă de încredere. E în curs de dispariție în țările dezvoltate și e anacronic și absurd să-l vedem impus
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
doc, din cazarmă, cu noaptea în cap, la treabă", încărcînd "căruciorul (unul pe două roate, descentrat), cu/ materiale CFR, pentru întreținere" (Nebărbieriți trandafirii). Ulterior, autorul Poemului animal aplică delirului d-sale povestit în amănunțime inserturi folclorice, din conștiința unei damnări personale (autopunițiuni), a unei mișcări regresive ce înțelege a se dezbăra și de ultimele convenții "prețioase": "Gîlceavă, exces, dezlănțuire. Iad. Stă cu urechea ațintită,/ culcat în Iarbă. Delir. Vagi nostalgii - în procesul de descompunere/ a glucidelor. în fascicule. Erezii,/ anateme: vase
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
E. Lovinescu are o rară conștiință de sine, ajunsă până în pragul "posesiunii de sine", cum ar spune Georges Poulet. E interesant și instructiv de urmărit tocmai acest proces de luare în posesie a propriei psihologii, ca fundament al unei ideații personale. O coordonată majoră a confesiunilor din Memorii o constituie tocmai psihologia creației critice lovinesciene. Cum a luat naștere impresionismul ca opțiune definitorie, cum se acordă cu sine și cum au fost posibile idei ca revizuirile, mutația valorilor estetice, modernismul și
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
arată câtuși de puțin rutina, uzura, maniera poetică; și nici nu sunt datate, legate de secvențe istorice între timp depășite. Textul își devoră, la Mircea Dinescu, contextul inițial asumat, printr-o uimitoare sinteză artistică în care plasticitatea deosebită a imaginilor "personale" și mizeria violentă a istoriei contemporane ajung să facă una. "Bolnav de faruri în ieslea Balcanilor", într-o realitate al cărei pitoresc are straturi-straturi de jeg (moral și propriu-zis), protagonistul visează la porturi deschise și orășele mirosind a vanilie, taverne
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
femeia”. Din loc în loc, jocuri de limbaje, metafore adesea, capătă turnură paradoxului, oximoronului sau a paronimiei - toate fiind, în plan stilistic și gramatical, figuri ale ambiguității. Pe un plan subțire, al subtilităților, poetul, în libertatea lui de grafolog al gândurilor (personale), dezleagă înțelegerea cititorului să asocieze, să grupeze și să-și decidă singur înțelesurile care-i convin. El i-a dat punctul din univers, lectorul să facă bine și să se orienteze (Ehe, Ehe, a trecut vremea cu mură-n gură
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
în regn Și-mi sprijin tâmpla Și genunchiul Ce au prins rădăcini în cerneală mov. Am vocația libertății de-a vorbi Despre Cocoșii de tablă din foișorul de foc În timp ce Sub pânză din cortul cazon, Eroii se îmbată cu gloria personală Și vinul închegat în febra Altei bătălii Ce ni se lipește de trup Că o cămașă de noapte Ruptă toată în genunchi și în coate. Furia se ridică-n picioare Din statuia aniversara a masacrului. Merem până de la capăt! Neglijenți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
junglei. Prima Institie devastată a fost Institutul de Arhitectură, unde au găsit portarul de serviciu și o duzină de studenți care își pregăteau proiectele de diplomă pe care i-au maltratat cu o cruzime de neimaginat. Le-au furat lucrurile personale, au distrus cu ură fondul de carte, mobilierul și aparatele din dotarea Facultății. După ce i-au lăsat în nesimțire pe studenți și pe portar au năvălit în localul Universității și au început vânătoarea de oameni. La vederea lor studenții s-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
găsește dispus pe trei niveluri, în casa în care a trăit la Bombay, în perioada 1917-1934, marele gânditor și luptător, care s-a jertfit și a plătit cu viața în numele idealurilor sale naționale și mondiale???. În colecție se găsesc obiecte personale, uneltele de lucru și de tipărit, camera în care lucra, dormea și gândea, multe fotografii și machete din ceramică arsă, cu aspecte majore din viața sa, dar și ideile și maximele sale. Să nu uităm însă dacă avem timp și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
orașului nostru. Locuitorii sunt rugați să părăsească orașul de urgență. Autoritățile vor sprijini cu mijloacele necesare deplasarea locuitorilor. Întrucât mai sunt doar patru ore la dispoziția dumneavoastră, vă rugăm să vă luați doar strictul necesar de alimente și de valori personale. Cei care au mijloace auto personale, vor primi benzină necesară din localitățile învecinate. Mașina cu difuzoarele date la maximum străbătea străzile orașului, repetând într-una același anunț. În primul moment, oamenii ascultau cu atenție apoi dispăreau brusc de pe strada sau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
rezonări în câteva poeme (de pildă, în Geometrul de la Păltiniș: „E nașterea în zonă a ideii / Fierbinte că un popas în somn / Se-aud retragerile-n vânt ale scânteii / Când aburesc în verticală unui dom”, p. 72; sau în Sâmbure personal, din incantațiile poemei După melci). Însă din „lecția” poetului-matematician, Marian Barbu și-a însușit mai mult. Și anume, acea aplecare asupra cuvântului și șlefuire spre a-l aduce la starea de oglindă a gândului. Dar, ca o reacție, sub această
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Edit. Bunavestire, Bacău, 1996, p. 39. footnote> și tovarăș al înfrânării, creator al castității<footnote Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântăriă, p. 351. footnote>, căci castitatea este unificare în iubire, integrare a faptelor haotice ale vieții într-o relație personală<footnote Olivier Clément, op. cit., p. 57. footnote> care se poate realiza fie în planul iubirii omenești, fie direct cu Dumnezeu. Astfel, se realizează o asceză care devine armă împotriva desfrânării constând într-o înfrânare biologică și trupească, înfrânare morală și
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]