1,307 matches
-
le împărtășește spectatorului. Dacă, de exemplu, i le împărtășește sub formă de ciocan în cap, e dreptul spectatorului să se împotrivească. încă de la debutul său, Amores perros (care rămîne cel mai bun, mai vital și mai cărnos film al său), pesimismul lui IæÆrritu a avut și o dimensiune stridentă, nenutritivă o dimensiune ciocan-în cap. în una dintre cele trei povești care compuneau filmul acela, o manechină, posesoarea celor mai frumoase picioare din Mexico City, își vătăma grav picioarele într-un accident
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
între Darwin și Lombroso, găsise vreme să miroasă (s.n.) și puțin Schopenhauer - «spre cer, cătră lumină !»”. Numai că în ciuda decupajului „optimist” și olfactiv, Schopenhauer este unul dintre filozofii care marchează prin filozofia sa un scepticism profund în ce privește natura umană, un pesimism activ care contribuie la profilul gândirii și sensibilității romantice. Iată-l reluat într-o mizascenă ironică care trasează, de fapt, scepticismul scriitorului în ce privește progresul. Se cuvinte ca acest episod să fie recitit în contextul tiradelor despre progres ale personajelor sale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o comuniune esențială Între noi și spectatori. Cum evenimente catastrofice ne amenință din ce În ce mai mult viața curentă, găsesc și mai justificată credința În intuiția care m-a ghidat Încă din copilărie, aceea a teatrului ca loc al speranței, ca antidot Împotriva pesimismului. Pe Aeroportul JFK Îmi regăsisem calmul, dar fără nici un merit personal. Într-o secundă, asigurările pe care le primisem la telefon, că totul era În ordine cu tatăl meu, mă făcuseră să trec de la disperare la liniște. Schimbarea atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mai ales craniile celor care ne-au precedat. Și din aceste cranii se ridică în aer „poveștile” celor care au existat, epicul, strigăte de adio și de mare simpatie pentru ce va veni după timpul lor... De aceea, Ecleziastul, în pofida pesimismului, recunoaște că viața absurdă are un sens, pentru că ea e dată chiar de Dumnezeu. O afirmare prin negare. Sentimentul tonic că oamenii fac viața, fiecare în felul lui original, punând în mișcare roata vieții, cum cred tibetanii, roată a naturii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a extinderii glorioase a Imperiului Britanic. Romanul era genul preferat al clasei de mijloc, devenită consumeristă, snoabă și avidă de senzațional ieftin, într-o vreme a contradicțiilor sociale, a crizei morale și a amestecului de mândrie națională, speranță, îndoială și pesimism. Precizia realistă a detaliilor era căutată, pentru evadări imaginare și analogii cu prezentul, fie și în episoadele din revistele în fascicole, chiar dacă ea se grefa, încă, pe idealizări romantice. Lumea desenată realist, în proză, lumea așa cum este sau așa cum a
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
o lună, tu n-ai rămas fidelă Și-acum sărut garoafa, în loc de buza ta. În aceeași lună a anului 1898, publică la rubrica literară Foița Sentinelei a ziarului „Sentinela”, poezia Nour și chin, care „cu puternică încărcătură melancolică, trimite la pesimismul post eminescian”, iar a treia creație în versuri, care ne este cunoscută, o reprezintă poezia Lolei, tipărită mult mai târziu, în 1901, în Suplimentul literar „Deșteptarea”. Poezia este închinată Aurorei, femeia care avea să-i devină parteneră de viață, fapt
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
fiul celui care a intrat în Roma în 1870 avea prestigiu și autoritate. Acesta, secondat de un adjunct, la fel de bine cotat, generalul Porro era considerat la înălțimea sarcinii și a evenimentelor. Ușurarea a fost unanimă cînd, după noul val de pesimism provocat de ultimatumul dat Serbiei, publicul a aflat că Italia ieșea din joc și că marchizul de San Giuliano, aprobat pe deplin de Giolitti și partizanii săi, reușea să convingă Berlinul că clauzele alianței nu angajau Italia, fără ca Germania să
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
unei Istorii a imperiului otoman scrisă latinește, care i-a făcut renumele în Occident, întrucît ne privește, interesează prin Divanul seau gâlceava înțeleptului cu lumea sau județul sufletului cu trupul, compunere școlărească, și prin mai matura Istorie ieroglifică. Divanul, cu pesimismul lui biblic, e de o uimitoare asemănare cu dialogurile de mai târziu ale lui Leopardi. Omul cu aspirațiile lui morale e pus în fața implacabilei Firi, care se așează în poziția ispititoare a lui Mefistofeles. "Văd - obiectează Înțeleptul în frumoase imagini
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e romantic și comun, spiritul e românesc. Poemul ciclic al lui V. Hugo se ridica pe ideea de progres, panteismul pesimist al marilor romantici ca Lamartine e superficial, fondul fiind acolo mai mult emoția exotică. Hronograful lui Eminescu aduce acel pesimism placid, acel tragic impasibil și somnolent ce se pare că e al naturii noastre, împăciuite cu eterna întoarcere a roții cosmice și care își găsește simbolizarea în geografia gigantică asiată: În stele nalță munții Himalaia Și de pe vîrfu-i alb pătând
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
azi Olanda pictorilor de acum câteva secole, cu oameni în zdrențe, umflîndu-se cu vin și contemplând cu ochi lacomi mari bucăți de cărnuri fripte, Olanda urcioarelor de vin și a meselor de bucătărie pline cu vânat și pești. Până și pesimismul schopenhauerian apare ca un calm kief, în forma unei mari bucurii a oricărei vietăți comestibile de a participa la prefacerile materiei, de a mânca și a se lăsa mâncată. Se vorbește cu voluptate de bogăția în vânat a țării (urși
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
procreație sau creație, "experiența abisală" prin sinucidere. Mircea Eliade ar înclina spre "soluția magică", adoptând dar calea estetică. D. D. Roșca e un kirkegaardian, întristat de condiția tragică a umanității (Existența tragică). Concluziile sale sunt un agnosticism total și un pesimism excesiv, lumea apărîndu-i ca un "vîrtej de forțe iresponsabile". Emil Cioran, kirkegaardian și el, e pe "culmile disperării", urmărit de "obsesiunea îngrozitoare a morții". Teoria cunoașterii nu-l interesează deloc, preocuparea esențială fiindu-i de a se mântui. Salvarea o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a morții". Teoria cunoașterii nu-l interesează deloc, preocuparea esențială fiindu-i de a se mântui. Salvarea o găsește în experiența colectivă, cum s-ar zice, în istorie. Ar dori pentru România destinul Franței și populația Chinei. În această privință pesimismul său e regretabil. România nu înseamnă nimic, condiția ei e "tragică". Singura scăpare, ipotetică și aceea, e riscul, furia mesianică, delirul imperialistic, mitologia. Tinerii nu cunosc, precum se vede, valorile naționale. Eseistica aceasta pe motive de filozofie existențială a avut
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
parte și ei, și - un sentiment mai intelectual și mai altruist - de la durerea produsă în ei de mizeria țărănimii. Unii căutau refugiul în trecut, alții în viitor. Toți erau nemulțumiți de starea nouă de lucruri; de aici, în mare parte, pesimismul generației eminesciene. Negustorii mici și meseriașii români au fost distruși în noua organizare a țării mai ales în Moldova. Ei trebuiau să fie împotriva acestei stări noi, căci dacă politicește deveniseră cetățeni liberi, economicește, cu introducerea vieții și nevoilor complicate
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
vedere al filozofiei sale energetice, și analizele lui Jules de Gaultier asupra acestui studiu, făcute din punctul de vedere al "bovarismului" său. (La Revue des Idées, 52, și Mercure de France, LXXII, 260.) Glossa -, care este și cauza psihică a pesimismului său, cum am arătat aiurea 1 . După Eminescu, vor veni alți reprezentanți ai acelorași dureri, care vor face societății românești același proces, dar care vor căuta soluții aiurea decât în trecut. Aceștia vor fi socialiștii de altădată, care reprezintă a
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ale meseriașilor, și aproape deloc ale născândului proletariat. "Proletarianismul" și 1 Curentul eminescian, în "Scriitori și curente". Voi arăta altă dată cum cauzele sociale, studiate în paginile de față, s-au grefat pe această cauză psihică, pentru a da naștere pesimismului lui Eminescu. "internaționalismul" socialiștilor de altădată, ca și "reacționarismul" și "antistrăinismul" lui Eminescu la aceste interese se reduc! Căutând principiul criticii socialiste, dezbrăcând această critică de frazeologia socialismului german - după cum la Eminescu am dezbrăcat-o de aceea a filozofiei de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
patruzecioptiști, împotriva lui C. A. Rosetti. aceasta rezultă nu din "Împărat și proletar", cum au voit unii, căci "socialismul" din prima parte a acestei poezii are acolo numai rolul de piesă de sprijin pentru partea a doua, care e teoretizarea pesimismului. Socialismul lui Eminescu, manifestat în poezii, și, firește, sentimental, cel mult în "Viața", apare în proza lui sporadic ca, de pildă, când, vorbind de suferințele lucrătoarelor de la Regie (în "Viața" e vorba de lucrătoarele cusătorese), scrie că: "chestiunea socială, atât
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
realitatea cea mai reală era lumea lui subiectivă (vezi Sărmanul Dionis, autobiografia lui morală), trebuia să trăiască idealismul lui Kant, Fichte și Schopenhauer (care e filozofia din opera mai sus-citată). Acest pesimist și idealist trebuia să trăiască pe socoteala sa pesimismul și idealismul budist. (Dealtfel, romantism, pesimism, idealism filozofic sunt, în cazul acesta, tot atâtea fețe ale uneia și aceleiași stări sufletești.) Iar starea sufletească a lui Eminescu nu era numai a unui om, a sa, ci a unei întregi pături
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
lui subiectivă (vezi Sărmanul Dionis, autobiografia lui morală), trebuia să trăiască idealismul lui Kant, Fichte și Schopenhauer (care e filozofia din opera mai sus-citată). Acest pesimist și idealist trebuia să trăiască pe socoteala sa pesimismul și idealismul budist. (Dealtfel, romantism, pesimism, idealism filozofic sunt, în cazul acesta, tot atâtea fețe ale uneia și aceleiași stări sufletești.) Iar starea sufletească a lui Eminescu nu era numai a unui om, a sa, ci a unei întregi pături românești, a intelectualilor de la sfârșitul veacului
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Coșbuc etc.), literatura e obiectivă, clasică, optimistă, cu caracter țărănesc, pe când în Regat (Eminescu, Vlahuță, Caragiale, Delavrancea: "proletari intelectuali"), e intelectualistă, criticistă, antiburgheză și în genere pesimistă și romantică; ori (Duiliu Zamfirescu, Brătescu-Voinești: boierinașii), cu caracterele înșirate mai sus, minus pesimismul și romantismul. Cauza deosebirii dintre Ardeal și Regat este, credem, următoarea: în Regat se introduseseră formele noi, care distruseseră ori amenințau clasele vechi, pozitive, boieri, meseriași, țărani, răzeși, din care se recrutează, dezrădăci-nîndu-se, scriitorii. Scriitorii vremii reprezintă durerile mari și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de regenerare prin întoarcerea către cei de jos. Din acest fapt au rezultat câteva sentimente noi: interes pentru viața concretă a țărănimii, dorința de a face din această clasă o valoare politică, încredere în rezultatul așteptărilor, așadar părăsirea subiectivismului și pesimismului, în sfârșit, stări sufletești ca ale intelectualilor ardeleni. (Cum se știe, chiar și cultura noastră din Regat începe să se ardelenizeze puțin, prin unii oameni, ca Aurel Popovici, Scurtu, Chendi etc.) II Dar nici Moldova și Muntenia nu evoluează la
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
adauge că în Moldova boierimea a sărăcit total și repede, că puțina burghezie din Moldova era străină; că meseriașii moldoveni au fost învinși de străini; că Moldova își pierduse capitala ă...î - în sfârșit numai dureri și dezastre. Firește că pesimismul moldovenesc nu e produs de-a dreptul de aceste lucruri. Ele au produs numai o stare de suflet deprimată, o tânjire, care a fost atmosfera morală a Moldovei. Tristețea aceasta a vechilor clase și lucruri distruse a existat, firește, și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cu cânticele sale în care se concentra visul, gândul și dorința fiecărui individ a rupt coaja ce acoperea gura vulcanului, lăsând astfel ieșire liberă patimilor strânse la un loc. Și pentru acest lucru toți tinerii s-au cuprins de acel pesimism învăpăiat, la unii de ocazie; de aceea toți au început să scrie, să cugete, să vorbească în aceeași limbă dulce ca și el...” Este un „studiu” despre viața și opera lui Eminescu scris imediat după moartea poetului unde, în privința bolii
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
suflet dar săracă și torturată de conștiința destinului advers al neamului Eminovicenilor în general: „pentru noi binele nu-i destinat”, cum scrie ea la 24 august 1887, sau: „Loviturile nenorocite ce totdeauna au persecutat toată familia noastră ne-a înrădăcinat pesimismul cel mai nemărginit, fără remediu și fără vindecări”, 2 august 1887, etc. Această adevărată Antigonă care a fost Hanrieta pe lângă fratele ei este în același timp personaj și actor de tragedie, își cunoaște și își plânge destinul dar și caută
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
că are să aibă mare bucurie să vadă casa cumpărată, dar cum este el pesimist nu crede că se va putea cumpăra, are o natură că numai ce vede cu ochii crede. Doctorul zice totdeauna că mare nenorocire este pentru el pesimismul; chiar și în boala lui, necrezând în efectul medicamentelor, progresul în bine merge cu mult mai încet. Răul cel mare, despre care mă-ntrebați, e combătut, și numai când face vr-un abuz revine, căpătând greață și mâncărime de piele. Altfel
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Negruzzi folosește prilejul doar ca să-și arate meritele. În decembrie 1889 Convorbirile literare vor publica un studiu foarte documentat, de St. C. Ioan (1868 1938, profesor, viitor inspector școlar etc.; acum are numai 22 de ani), pe tema „Optimism și pesimism” unde despre Eminescu afirmă: „Părerea mea este aceasta: (...) Eminescu, reîntors în țară, a avut prilejul să lupte des cu decepțiunile, cu deziluziile... ba mai mult încă, să muncească o muncă grea, foarte grea, spre a-și câștiga existența de toate
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]