2,469 matches
-
cerul printre capetele aplecate ale teilor ce mă privesc dezaprobator legănându-și crengile în vântul toamnei. E cenușiu ca sufletul meu... Cum am ajuns aici? De ce nu m'am oprit mai de mult să caut o altă cărare? Cerul își picură tristețile în ochii mei obosiți de resemnare. Unde ești primăvară a sufletului meu? Unde s-a ascuns râsul zglobiu al copilăriei gâlgâind ca un izvor sub soarele primăverii? Tăcerile mă învăluie în ruginiul toamnei ce se înstăpânește în mine lăsând
ZIUA ÎN CARE VOI ÎNVĂȚA SĂ TAC de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381856_a_383185]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > CU BINECUVÂNTĂRILE LUI DUMNEZEU Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Cu binecuvântările lui Dumnezeu Primăvară îmi picuri nectar pe buze, Din ochi de soare surâs, parfum de crin, Rime de rubin, îmbrățișări de muze Cu ele azi doar ție Doamne mă-nchin. Am să culeg din țipatul lacrimei vise Zămislite-n pântecul sufletului meu, Cu tine printre
CU BINECUVÂNTARILE LUI DUMNEZEU de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381940_a_383269]
-
scuturau și de emoții dar și de frig, se vedea dunga orizontului, undeva sub poala stejarilor, cineva parcă înjunghiase acolo pe un cer albastru închis un taure și împroșcase toată bolta cu sângele lui, îl aruncase peste tot orizontul și picura, se prelingea, parcă, undeva pe pământ, la marginea lui, în alte ținuturi îndepărtate, străine de noi și de fericirea noastră. , Încă îmi mai suna în cap acel verdict al lui Peter Bucsi: “Credința e-n noi, pui de călugăr...” Și
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
și de vântul pribeag care-i răscolea poalele atâta supunere de sine sălășluia în trupul ei fraged. ...-Bunico îmi mai spui odată povestea aceea cu Dumnezeu și Sfântul Petru când mergeau ei pe pământ?- o întrebam eu cu duioșia unui picur de rouă,gata,gata să cadă de pe buzele vreunei flori. ...-Desigur crăița mea,mă alinta ea și începea să povestească,mereu cu alte detalii,blândețea cu care aceștia propovăduiau binele printre muritorii de rând.Sfaturile ei îmi atingeau mereu sufletul
UMBRA BUNICII... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381961_a_383290]
-
2016 Ferice de cuvântul în care m-ai zidit! Din Valea Plângerii și până-n Munți, Din Răsărit și până-n Asfințit Sunt tot mai răi păgânii și mai mulți! Toți spinii din cununa Ta mă dor Și stropi de sânge-mi picură pe cale, E-atâta ură, Doamne-n ochii lor De lăcrimează lemnul crucii Tale! Până la Paști nici nu mai au răbdare Și-L răstignesc mereu pe Fiul Sfânt! Ei n-au crezut vreodată-n Postul Mare, Și nici în altele de pe
PĂGÂNII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381962_a_383291]
-
sta aici/ în intransparență!” Însă leacul pentru orice suflet zbuciumat poate fi sărutarea din stele care vindecă neputințele. Astfel, autoarea revarsă din toamna care s-a adăpostit în simțurile sale sărutari sfințite de stele care sutură orice rană: “îți voi picura pe rând/ din toamna ființei mele,/ și-ți voi umple sufletul/ cu sărutări din stele”. (Elegia IX) Lacrimile au o coloristică simbolică în viziunea poetei. Lacrimă albă peste floarea de cais, lacrimă pastelată peste floarea de trandafir. Asta fiindcă trandafirul
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
bătea în geamul de la camera Darianei cu niște mâini reci a căror degete alunecau pe oglinda transparentă încercând să-și contureze o formă de-o clipă. Umezeala naturii se reflecta în ființa Darianei prin izvorul ochilor ce au început să picure. Amintiri vechi se încolăceau prin prezentul ce frământa viitorul. Stânca vieții Darianei a luat chip în vis și nu putea să fie biruită. Cum ar putea-o învinge când ea nu-și găsea calea? S-a rătăcit într-o lume
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
Atât de vie a revenit imaginea acelei clipe în sufletul Dariei, încât părea că s-a petrecut în acel moment. Copacul înflorit era în fața ei. Florile ce-i împodobeau fruntea se întreceau în măreția parfumului și gingășia făpturii lor îi picurau în suflet magia clipelor de odinioară. L-a iubit mult pe Ion. Într-o toamnă, când râul Bistra dădea semne de supărare, l-a întâlnit prima data. Au trecut șase ani de atunci, șase ani lungi ca zilele din Postul
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
Verdele se ascundea timid printre nuanțe de galben, maro și roșu, îmbrăcând copacii în straie de gală. Pe jos covorul de frunze al toamnei se împletea prin iarba speriată că-și pierde apusa tinerețe, acuzând norii că nu au mai picurat de două zile nicio lacrimă, agățându-se cu disperare de orice scânteie de verdeață. - Niciodată nu am văzut atâta culoare, a șoptit Daria. - Natura și-a pictat chipul cu cele mai vii culori, știind că vei păși în împărăția ei
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ÎMBRĂȚIȘĂRI Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1438 din 08 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului File îgălbenite rup din calendar Peste ger și iască picură amnar, Troienite nopți intonând furtună Fur o crizantemă pentru vreme bună. Și aprind gutuia ca un lampadar Fluturii odăii nici nu au habar, Îți ascult colindul cu o floare dalbă Înspre dimineață am s-o pun în salbă. Mă prind
ÎMBRĂȚIȘĂRI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382076_a_383405]
-
brodate cu flori de smochin, Să trăim clipa interzisă în fantezie Ne-am îmbrăcat cămașa ruptă în copilărie. Din nesfârșite vise să ne croim un țel, Să risipim cuvintele într-un carnețel. Să ne plămădim dorințele în taină, Dureri lăuntrice picură încet otravă. Mă chemi cu același dor necenzurat, Mă ademenești cu dulcele păcat, În mine clocotesc nebunatice dorințe Mă storci de vlagă, mă umpli de căințe. Te chem în lumea mea de vis, Să țesem cărare pe tărâmul interzis, S-
SUB DALTA TA... de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380346_a_381675]
-
vieții, lungă alergare -- Și poți să crezi că nu mai simt nimic Când stau cu îndârjire în piciore. Obstacole multiple-am înfruntat, Cu fruntea sus și ochii scăpărând, N-am ezitat și nu m-am lamentat, Deși sudoarea-mi cade picurând. Am izbândit când mulți se îndoiau Că voi răzbi în lunga alergare, Acum din viață pot să spun că iau Ce-i important și sigur cu valoare. Alerg, și cad, și iară mă ridic, E important să fiu un finalist
ALERG! de NELU PREDA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380358_a_381687]
-
Acasa > Versuri > Visare > SE-AȘTERNE Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Se-așterne tăcerea, Pe drumuri și-n cer; M-apasă dureri și neliniști! Îmi picură lacrimi De foc, peste gând, Și-aștept să apară lumina. Cu fiece clipă M-afund în genuni! E frig și e noapte, Afară! Se-aud vânturi Ce plâng șuierând; Dă, Doamne, Să vină lumina! Țărâna cea rece Să-nvie din
SE-AŞTERNE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380369_a_381698]
-
română, dirigintele meu, Constantin Enciu. Îi datorez formarea mea ca iubitoare de cuvântul scris. Îi sunt recunoscătoare că a intuit talentul pentru creație la vremea adolescenței mele, înflăcărând luminița ce aștepta să fie dezvăluită. Erudit, cunoscut meloman, a știut să picure, fără să pregete,din preaplinul ființei lui, adolescentei care am fost ... Citește mai mult Deși născută prahoveancăAm susținut că sunt clujeancă,Dar un țânțar m-a dat de gol:... În sânge mi-a aflat petrol!La întâlnirile mele cu elevii
GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]
-
română, dirigintele meu, Constantin Enciu. Îi datorez formarea mea ca iubitoare de cuvântul scris. Îi sunt recunoscătoare că a intuit talentul pentru creație la vremea adolescenței mele, înflăcărând luminița ce aștepta să fie dezvăluită. Erudit, cunoscut meloman, a știut să picure, fără să pregete,din preaplinul ființei lui, adolescentei care am fost ... XXIII. GABRIELA GENȚIANA GROZA - HAIBUN (2) - TURNUSUL ȘI NEA ILIE, de Gențiana Groza, publicat în Ediția nr. 430 din 05 martie 2012. Mi-a fost dat să întâlnesc, după
GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]
-
11 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului FULGI DE ZĂPADĂ Cad fulgi, Sunt mari și albi și sunt pufoși. Și cetinile brazilor Se rup sub greutatea lor. Cad fulgi, Si sunt și țurțuri,aici...acolo... Se lasă seară Și tot mai picura,cum pică ceară. Cad fulgi Din ce in ce mai rar și mici. Într-un ocean de sentimente Mă las purtat pe creste de torente. Cad fulgi? Ori s-au mutat din ceruri norii. Nu ști,să scapi,să vi, să fugi, Poate că
FULGI DE ZAPADA de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380605_a_381934]
-
ca el sau ca mine El înfruntă sărutul fierbinte al morții viclene senin cum ciobanul valah balada Miorița În fața scenei erau tinerii, toți ca Unul mușchetarii rockului pentru care focul muzicii e altarul unde versurile coc ritmuri absolutului Eroi ce picură lacrimi de adolescenți tăcuți amintiri mamelor despre o lume mai bună “despre ziua în care vom muri” Ei au pus inima sinceră în pieptul artei zei geloși ofrandă mantrei pentru melodia ce învinge clipa pentru Domnul neștiut din noi Ei
EROUL COLECTIV (POEM) de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380630_a_381959]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CLASIC ȚĂRM ELEN Autor: Steluța Crăciun Publicat în: Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Clasic țărm elen Se logodește marea cu uscatul, mărgeanul roș în maci a izbucnit, picură-n stropi alene din înaltul văzduhului căldura la zenit. Val după val își susură chemarea prin spuma transparentă lângă mal, țin zeii sfat de taină lângă marea schimbând culori, ca piatra de opal. Cu spuma-n aripi, stingând asfințitul, săgeată
CLASIC ȚĂRM ELEN de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379322_a_380651]
-
interzis pe buza / Timpului /pierdut/ când tăcută pășește prin / Templu sufletului - /petală de Timp/ rătăcită printre stele fără de nume/ dincolo de cascadele tăcerii...” (suflet rătăcitor prin Univers...) „Femeie a viselor mele de / Dragoste/ să fii sigură că /Dumnezeu ne va Ierta/ picurând asupra noastră ploi /neșfârșite/din lacrimi de crini îmbobociți/ descifrându-ne Taina / împerecherilor...” (hoinărind prin trupurile de carne...) Uneori, și încrederea în vis este zdruncinată de îndoieli. „Viață fără de Lumina scăpată din stele/într-un Cer de umbre care-mi
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
fiecare dată o spaimă, semn că nu te va proteja la infinit. citat din Marin Preda Intrase înăuntru stăpânit de un sentiment care nu-l mai slăbea, că viața lui e distrusă, și se pomenise cum parcă aici cineva îi picura în inimă un balsam, care-i dădea seninătatea de care avea nevoie ca să uite eșecul său în lume. Era o lume care îi ajungea, această primăvară închisă. Marin Preda în Marele singuratic (1972) Trezește-te și răspunde-mi sau, dacă
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
Am peste șaizeci de ani și în mintea mea e că o să trăiesc o sută. De ce să nu trăiesc? Ce, nu e bine de trăit? Marin Preda în Moromeții Viața intimă a oamenilor nu e un robinet bine închis, el picură din neglijența noastră suficient de mult pentru că de-a lungul timpului să umple un vas: e chiar viața noastră pe care o credeam secretă. Marin Preda în Intrusul Dragostea pentru o femeie nu ne fortifică, ci, aliată cu timpul, ne
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
Ioan vede adesea cum se deschide cerul și pe Dumnezeu ținând în mână tunetul, așa, ca un bici sau ca o pușcă împodobit/ ă, cu flori. Cu pușca aceea, Dumnezeu, în tot anul spre Anul Nou, blagoslovește lumea, și ce picură din pușcă, aceea avem. Sf. Ioan scrie, notează în care țară are să fie recolte, în care nu, cine se va naște, cine va muri, ce are să se mai întâmple (ce se mai întâmplă cu mac..., mac... pe la Cotroceni...n.a.). (Pamfile
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
Colindele se cerneau mai rar. Mai des se cerneau sufletele și trupurile lor atât de chinuite. Viețile la toți cei dinlăuntru și la toți cei de-acasă le erau furate, le erau interzise. Din mantia de argint a Lunii se picurau anii mulți și grei de închisoare, atât de generoși dați. Păstorii nu mai erau, iar turma sta încremenită în sârmele cocoțate pe trei rânduri ghimpate. Viața creștină mai gâlgâia pe undeva, pe sub plânsul înăbușit al Gliei înroșite. Surâsul încremenea și
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
Cu brațe de lumină mă-mbrățișezi fierbinte, Nu-i anotimp să știe iubirea s-o picteze, Nici zile-n calendar să nu ne țină minte, Esti șoapta-n care nuferi fac cerul să vibreze. O viață nu mi-ajunge să picur din condei Splendorile ce-n iris cu zâmbete-ngerești, Pe rând le-ai descântat cu-ambrozie de zei, Nici clipele perechi ce-mi spun că mă iubești. Stăpân peste-al meu suflet, atât cât mai e timp, Păstrează-mă-n castele
MIRAJ PE TÂMPLA LUNII de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379372_a_380701]
-
Poeme > Devotament > REVERIA PRIMĂVERII Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Curcubeul își răsfira degetele jucăușe Prin mustățile de grâu, afânate de lumină Și pictează-n rogvaiv pleoapa daliei în tuse, Picurând din stele roua pe sepale și tulpina. Florile de mușețel sunt pudrate cu polen, În pupila lor zglobie se-oglindește melancolic Fir plăpând de păpădie, ce pe margini de joben, Poartă puf fardat de soare din ținut de vis bucolic
REVERIA PRIMĂVERII de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379401_a_380730]