1,257 matches
-
patru ani mai tânăr ca ea, o iubea mult și a iubit-o până la moarte. Numai ei și Dumnezeu știau cum ne-au crescut pe noi toți. Când eram mici de tot, mama ne spăla pe rând pe fiecare, ne pieptăna, ne schimba în hăinuțe curate și toate acestea le făcea cu cele două mâini, iar când cu o mână trebuia să se sprijine, pentru a nu cădea, cu cealaltă mână și cu dinții apuca lucrurile necesare... Dumnezeu îi dăduse atâta
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fotoliu. Sînteți invitații mei! Vă pot oferi o ceașcă de cacao. După aceea, voi telefona domnului Van der Hoph. Insomnia nu-i alterase chipul. Același ten proaspăt, ochii limpezi își păstraseră expresia deschisă, aproape naivă, părul alb, frizat natural, se pieptănase de la sine în bucle neglijente, împrumutîndu-i un aer de cochetărie firească. Capotul de lână, ieftin, cădea elegant pe silueta grațioasă. Valerica Scurtu o examină rece, cu colțurile gurii adunate. Nu trebuia să se uite în oglindă ca să știe cum arată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
devenită manie, excluzând orice alte preocupări ― supraaglomerare de bibelouri mici și ieftine, kilometri de broderie apretată. Sub masa televizorului se aflau colecția revistei Magazin și-o grămadă de cărțulii pline de învățăminte: "Mîine avem oaspeți", "Îngrijirea tenului", "Cum să ne pieptănăm singure", " Știți să vă croiți o rochie?". Judecând după capotul șleampăt, cu o garnitură oribilă de ciucuri și cerculețe, maiorul își zise că autoarea nu izbutise grozav în intențiile ei. ― Sînteți în concediu? ― Nu. Am o recuperare. Mă gândeam să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
carte împăratul, scoate veste-n țara toată, Cine s-ar găsi pe fete de la smei să i le scoată, Să le iee de neveste și cine s-ar ispiti Toată - mpărăția mândră între ei va împărți... (35) Nu-și mai pieptăna nici capul de atâta supărare Și lăsase ca să-i crească peste piept o barbă mare, Care cade jos în noduri ca și câlții ce nu-i perii, Stă să crească iarbă-ntr-însa, s-îmble gâze ca puzderii. Nu mai ese sara
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-napoi că am venit. Mămuța când mi-am văzut La pământ gios am căzut, Și când iar m-am ridicat, Foarte tare am oftat. Atunci mama m-a luat Și în casă m-a băgat; M-a lăut, m-a pieptănat, Mândră cămeșe mi-a dat. Eu hârlețul mi-am luat Și-n grădină am intrat; Multe straturi mi-am săpat Mândre flori mi-am sămănat, Și tare le-am blăstămat: - Creșteți flori și înfloriți, Că mie nu-mi trebuiți! Creșteți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pun venin; 25 Mănânc pîne și beau bere La inimă numai fiere. Ochi, plângeți și lăcrămați Că voi sunteți vinovați Că n-ați cătat ce luați. 131 Frunzuliță, peliniță, Ce-am auzit eu, bădiță, C-asară ședeai pe prag Și te pieptănai pe cap. 5 Și ședea-nnaintea ta Soră-ta și maică-ta Și tot una te mustra Să nu mă iei de nevastă, Că eu sunt de viță proastă. 10 Spune, bădiță, soră-ta și maică-ta Să samene mac pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o țuțurat. 195 Haide țară la hotare De la mic până la mare - Fie noapte, fie zi, Noi hotarul vom păzi; Fie soare, fie ploae Nimeni nu se încovoae. Cine vrea să ne cunoască Vie-n țara românească, Că așa L-om pieptăna De cât lumea n-o uita. Țara cere de la noi Să fim harnici la răsboi. 196 Pre din sus de Simering Mare loagăre se strâng, Pe dunga răzorului Naintea Franțozului. - Franțozu-n roș - îmbrăcat Spre bătaie-i de gătat Și feciorii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
hăi, hăi! Ș-au adus o iapă șargă Care lumea aleargă, Cu procovățul de argint Cu zale pân- în pământ, Care n-am văzut de când sunt. Și dnia-lui s-o sculat Pe ochi negri s-o spălat, Pletele ș-o pieptănat, La icoane s-o-nchinat, În toiag s-o rezemat Și pe șarga s-o aruncat. Trageți, flăcăi Hăi, hăi, hăi! 295 {EminescuOpVI 296} Ș-o pornit paisprezece pluguri Ca să are șesurile, Dealurile și piscurile Și să samene grâu de vară Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu-ncetișorul Și-ntrebați cu binișorul, Că atunci vă vom răspunde De unde și până unde Ne-a bătut vîntu-ntr-acoace, Ce-ntrebări avem a face. Tânărul nostru-mpărat De cu ziuă s-a sculat, Fața albă și-a spălat, Chica neagră - a pieptănat, Mândru s-a mai îmbrăcat, 302 {EminescuOpVI 303} Murgul și L-au înșeuat Și din bucium au cântat, Mare oaste - a adunat, Oaste mândră de călări, De mulți feciori de boieri; Pe la răsărit de soare A plecat la vânătoare Țara
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
romanul fantastic Nimeni sau Fumătorul de pipă. A tradus din literatura franceză texte de Sade, Jean Genet, Charles Baudelaire, Antonin Artaud, Casanova, Michel Onfray, Henri Michaux etc. I. Morala, această repulsie față de iertare Omul este un mamifer trist care se piaptănă. César Vallejo Cu timpul, personajul ideal în care ne proiectăm capătă însușiri de spirit călăuzitor. Încet încet, ajungem să îi încredințăm totul, întreg bagajul de frustrări convertite în aspirații, în ambițiile care să ne împiedice prăbușirea. E mult mai puternic
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
chelner, oferindu-ne o tavă cu băuturi de culoare oranj aprins. Ca tot restul personalului din noapteaaceea, era și el costumat ca Donald Trump 1: frac, freza de rigoare, bronzul ireal. Chelnerițele erau clone ale Melaniei 2, cu părul brunet pieptănat În cocuri Înalte ca niște zgârie-nori, având forma unor stupi și cu trupurile Înghesuite În niște rochii de mireasă atât de strâmte, că amenințau să le sufoce. Adevărata Melania este un miracol al supraviețuirii umane. Până În acest moment al mariajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Suntem În secolulXXI la New York, nu În secolul XVIII la Florența, chiar dacă multe femei de pe aici par să nu fie la curent cu asta. Se pare că Încă mai există fete În cartierul Upper East Side care nici măcar nu se piaptănă singure. Habar n-aveam când aș fi avut timp să termin de aranjat locuința noastră, dar urma să mă gândesc eu la o soluție. Aveam la dispoziție weekend-urile și, cum Hunter nu era acasă, existau În mod clar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
foamea. De mult nu l-am mai văzut pe Jacques mâncând cu atâta poftă. Am observat că bucuria e cel mai bun medicament, asta chiar și papa acceptă. Și probabil că și atât de supăratul domn Gerota. 2 După ce o pieptănă pe mamă-sa uitându-se dacă n-a luat iarăși păduchi de pe undeva și după ce-i strânse părul încărunțit prea devreme cum putu el mai frumos, Nicu pregăti masa de dimineață. Era bucuros s-o știe acasă, mai ales în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sculă o persoană în vârstă, voluminoasă - nu purta nici corset - care stătuse retrasă și nu se amestecase în discuție. Era îmbrăcată fără grație, într-o fustă groasă și un surtuc cu croială simplă, de culoare închisă, dar părul castaniu încă, pieptănat cu cărare la mijloc, îl avea strâns cu toată grija. Nici un fel de podoabă în afară de verighetă. Nasul avea ceva vulturesc, iar gura și ochii o expresie de tristețe fără margini, dar și o hotărâre care îngheță imediat glasurile de păsărele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Iar domnul primar Robescu are bani la ciorap și ne propune să înălțăm statui: statuia Independenței și bustul lui Ioan Brătianu. Când cerem lucrări de îmbunătățire, n-avem parale. Când avem parale, ridicăm statui! Bucureștii ard și domnul primar se piaptănă!“ — Obișnuitele neadevăruri de la Adevĕrul! Procopiu și Pavel Mirto veniseră la redacție, prin viscol, să pregătească, în linii mari, numărul de Anul Nou. Acum își făceau curaj cu un ceai cu rom, Pavel, căruia i se aburiseră ochelarii, își încălzea mâinile
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cord deschis. Marii scriitori știu să aducă în raft partea invizibilă a lumii. Destinul cărților : unele - flendurite, altele - prăfuite. Poetul autentic își moaie pana în infinit. Artiștii contemporani sunt din ce în ce mai sadici cu fanii lor. Unii artiști se străduiesc să mai pieptene haosul, alții doar îl ciufulesc. Arta rămâne generoasa zonă a tuturor morilor de vânt. Hoții de literatură suferă de amnezia ghilimelelor. Omul contemporan se îndepărtează de artă. Dar nici amurgul soarelui nu mai are spectatori. Excesul de subtilitate poate duce
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ci credeț‟ voi c‟am văzut într-un luminiș?! - Ci.. ci.. ce‟i văzut, tatai? se năpustiră ei cu întrebări, asupra lui, sorbindu-i din gură vorbele încă nerostite. - Am vă-zut... am vă-zut, trei zâne, neînchipuit de frumoase, care‟și pieptănau pletele cu piepteni de aur... de aur, înțelegeti voi...cu piepteni de aur! - Tț..tț..tț..! di aur! murmurară ei, uimiți. După o clipă de tăcere, apasătoare, se auzi glasul stins al Frăsânică-i, dogorit de fierbințeală: - Chiar, le‟i văzut
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai întrebat ce-a văzut în pădure. Dar, iată că, odată, într-un început de noapte a pătruns adânc în inima codrului, deodată, rămase ca-împietrit... Într-un luminiș văzu trei zâne frumoase... frumoase, de-ți furau mințile, și, care-și pieptănau pletele verzi cu piepteni de aur... Vedea... și nu-i venea să creadă, ochilor, minunea. Le vedea cu adevărat. După o vreme, dădu cu mâna într-o parte, cum ai da să alungi o vedenie. Și, înfricoșat porni mai departe
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
părăsea pentru o săptămână. — Pe cine trebuie să intervievezi? Întrebă Janet Pardoe. N-o interesa câtuși de puțin, dar voia s-o distragă pe Mabel Warren de la gândul despărțirii. Lacrimile ei erau prea evidente pentru oricine. — Ar trebui să-ți piepteni părul, adăugă ea. Domnișoara Warren nu purta pălărie și părul ei negru, tuns scurt, ca al unui bărbat, era iremediabil ciufulit. — Pe Savory, spuse ea. — Cine-i ăsta? — A vândut o sută de mii de exemplare. Hora mare și veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Și Janet era tot atât de săracă În seara aceea, În cinematograf, dar fata asta nu era tot așa de drăguță ca și Janet, așa că era o fericire să stai timp de o oră urmărind fiecare mișcare a trupului lui Janet: Janet pieptănându-se, Janet schimbându-și rochia, Janet trăgându-și ciorapii, Janet amestecând În pahare. Însă probabil că avea o minte de două ori mai bună, chiar așa banală și vicleană cum pare să fie. — Dragă, Întrebă Janet Pardoe cu amuzament, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
devină, peste ani, mici petice de pădure. Timpul a trecut, mulți au aplaudat și lăudat inițiativa, însă, au fost și mulți care au luat-o peste picior, motivând, că, în timp ce țara arde, de marile necazuri care o bântuiau, baba se piaptănă, cu plantatul câtorva sute de mii de salcâmi.Timpul și entuziaștii au învins. În câțiva ani, punctele respective de verdeață îmfrumusețau locurile și încoronau cu glorie fapta inițiatorului și a făptuitorilor păduricilor care se ridicau, văzând cu ochii. După ce a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o și vedea prinsă în undiță. Sărut mîna... Eu sînt Pandele. Vai, dom' Pandele, dar ce prompt sînteți. Treceți pe la mine cînd puteți. De la ora 18 sînt acasă. Vin mîine, doamnă. Domnișoară. Scuzați-mă. Pandele se rade, se parfumează, se piaptănă într-o parte, cu cărare și, complet mulțumit, pleacă în aventură. La casa indicată, izolată și slab iluminată, găsește o femeie între două vîrste. Dacă mă îmbăt ar merge, gîndește craiul. Am o problemă, intră femeia direct în subiect. Socotiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
furnicături în tot corpul din cauza șocului. Am întredeschis ușa și prin crăpătură dădu buzna înăuntru o pală umedă din aerul ploios al serii. Afară stătea un bătrân. Era subțirel, cu un nas și o bărbie proeminente. Părul rar îi era pieptănat peste cap, adunând și conducând apa de ploaie spre urechile cu lobi mari, unde forma picături ca niște cercei de cristal. Își strânse impermeabilul în jurul trupului și clipi din cauza stropilor de ploaie. — Da? am zis. — Ar fi bine s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
printre dinți. Se lua firul de păr, era tăiat În patru fâșii de grosimi aproximativ egale, apoi se Împleteau firicelele obținute cu altele Învecinate, rezulta un gherghef plin de arabescuri, coafura cobora În cascade spre poale, iar noi, Încercând să pieptănăm vârtejurile, dispăream În ele, Înainte de-a ne trezi În aval pe malurile sterpe ale aceleiași discuții. În această atmosferă de deplină Înțelegere, nu se mai Înțelegea nimic. Rabinul vorbea cu patos despre imaculata concepție, un mormon recomanda călduros monogamia
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Hawelka. Nu, nicidecum, ci pentru o educație solidă de care lui momentan i se rupe. Chiar și aici, unde este un clarobscur permanent, Rainer poartă niște frumoși și moderni ochelari de soare din plexiglas, de formă pătrată, și și‑a pieptănat părul în jos, pe frunte. Asta vrea să fie o tunsoare à la Cezar, dar Rainer nu arată ca din Roma antică, ci ca din Viena contemporană, care‑i șoptește neîncetat să contribuie și el mai departe la reconstrucția orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]