96,681 matches
-
nu mai am acces la infailibilul observator din curtea blocului - spațiul de depozitare a gunoaielor - acuitatea observațiilor mele sociale a scăzut dramatic, după cum eventualii cititori vor fi observat. Mutându-mă, am slăbit legătura cu ceea ce se numește "talpa țării". Am pierdut, așadar, contactul direct și permanent cu evoluția socială a României. Un păcat inadmisibil, recunosc, pentru cineva care s-a angajat să scrie o rubrică despre România reală, nu despre aceea propaganistică, iluzorie, existentă doar în discursurile politicienilor ori în doinele
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
de sine, o renunțare la orice prudență și la orice măsură de protecție. Cui îi e frică de o asemenea călătorie ar face mai bine să se retragă. Această puzderie de imagini, imagini în hățișul cărora suntem invitați să ne pierdem, trebuie percepute în actualitatea clipei. Ele nu trimit la un program dinainte stabilit, nu se înscriu într-o progresie de o neabătută coerență. Ceea ce ele ne oferă este starea de euforie resimțită atunci când ne lăsăm purtați la voia întâmplării și
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
din lume". În sala Casei Sindicatelor de la Sibiu, urmărind spectacolul lui Zholdak, ghemuit în fotoliul meu, m-am lăsat cuprins până la amețeală de fascinația acestei aventuri. Blestemam pauzele care întrerupeau brutal fluiditatea operei scenice. Și, ca orice om robit visului, pierdut în mulțimea din foaier, nu așteptam decât să-l reiau. N-am mai avut atunci nici o îndoială că Zholdak reușise de data asta să se apropie mai mult ca oricând de ceea ce constituie esența identității sale, iar acest spectacol, atât
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
ale lui Wilson, el le opune visele lui zgomotoase. Dincolo însă de orice deosebire, cei doi artiști aparțin aceleiași familii. Nu ne rămâne decât să sperăm că activitatea onirică își va păstra la Zholdak spontaneitatea care la Wilson s-a pierdut. Zholdak adoptă logica asociativă a suprarealiștilor și, din momentul în care admitem această absență a oricărei îngrădiri, spectacolele lui ne apar ca niște opere în mișcare, roade ale universului unui artist care asumă artificiul și deplina-i libertate. "Creez ca și cum
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
de pseudoscriitori, precum V.Em. Galan, Davidoglu, Dan Deșliu; ministerul învățământului a avut buna inspirație să publice o culegere de texte unde găseam și rezumatele "capodoperelor" realist socialiste Bărăgan, Cetatea de foc, Mitrea Cocor etc.; astfel ne scuteau să ne pierdem timpul citindu-le integral. Istoria a fost falsificată: românii erau de origine slavă, iar rușii au fost singurul popor care ne-a ajutat de-a lungul veacurilor și au asigurat dezvoltarea culturii naționale; cu mici excepții marile personalități ale istoriei
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]
-
nebunia disimulării, simțind că-i părăsesc puterile de a mai lucra în tehnica trompe l'oeil decoruri fanteziste pe jegul realității. Dar atunci, în anii '60, ani ai tinereții lor entuziaste, poeții născuți în preajma unui război ce avea să fie pierdut de români, au câștigat bătălia cu stupida poetică a "realismului socialist" creând, în consens cu orizontul de așteptare al lectorului vremii, un veritabil mit al literaturii. într-o "complicitate fertilă" (Ilie Constantin) cu cititorii prinși și ei în închisoarea unei
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
ci după ce au devenit pe urmă. Totuși, activiștii, oricît de activiști, își iubeau odraslele, chiar și sub comunism. Iar odraslele au dreptul să-și iubească părinții, oricine ar fi aceștia. Dar cînd există un strop de umanitate nu totul este pierdut. Acolo totul reintră repede în normal. A fi om, a nu te minți, a fi sincer, a nu te justifica, a nu-ți fura singur căciula: la asta se reduce, practic, rețeta vindecării de lepra comunistă" (pp. 28-29). Citind aceste
Înțelepciunea justițiarului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12598_a_13923]
-
ieșit Ciub. - A-a! Ești aici? Și m-a lăudat fiindcă l-am așteptat: Bra-avo! Și mi-a arătat o sticlă plină, același onorariu al meu. Pe trupul sticlei au sclipit șerpișorii reflexelor. Am pornit mai departe. Ciubik nu mă pierduse, eu nu-l pierdusem. Ciubik se străduia - eu la fel. Deodată mă deprinsesem cu el. Mergeam unul lîngă altul. Așa-i viața. Treburile noastre, atît de diferite, nu puteau deveni una singură, însă coinciseseră totuși, se îmbinaseră, iar într-o
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
Ești aici? Și m-a lăudat fiindcă l-am așteptat: Bra-avo! Și mi-a arătat o sticlă plină, același onorariu al meu. Pe trupul sticlei au sclipit șerpișorii reflexelor. Am pornit mai departe. Ciubik nu mă pierduse, eu nu-l pierdusem. Ciubik se străduia - eu la fel. Deodată mă deprinsesem cu el. Mergeam unul lîngă altul. Așa-i viața. Treburile noastre, atît de diferite, nu puteau deveni una singură, însă coinciseseră totuși, se îmbinaseră, iar într-o treabă comună, prelungită, tovarășul
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
are voie să fie și conducător? Mai lasă telejurnalul și vezi de friptura aia de cartofi... 1) Fila 5. Altă zi toridă. Nicoleta Voica, cunoscuta interpretă de muzică populară bănățeană, despre fetele-invitate la emisiunea "Ce-am avut și ce-am pierdut": "- Dau și ele cu fizicu-n populație"... Vocea uneia: "- Dăm și noi cu ce avem." Da, sinceritatea e cuceritoare când e omul tânăr... Fila 6. Tot la "Național Tv", o prezentatoare: "-Ne-au plecat neuronii de-acasă..." Și mie mi s-a
File de jurnal estival by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12635_a_13960]
-
multe mustrări de conștiință. Un tip singuratic, inteligent, dur, taciturn și doar în ochii ușor exoftalmici i se citește rareori o undă de duioșie (la început cînd își privește iubita și la sfîrșit cînd îi e teamă că își va pierde prietenul). Quentin (Gérard Depardieu) e un găinar care fură mașini, fost grăjdar, cu pumn de oțel și suflet de aur. Un nătîng logoreic care vrea cu tot dinadinsul să-și facă prieteni. Greu de imaginat două ființe atît de incompatibile
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]
-
sesizez un anume declin, un soi de decadență care s-a instaurat, probabil, atunci când idealul s-a dovedit superior mijloacelor folosite pentru a-l realiza. Noile avangarde au cam năpârlit, înotând încă, fie și împotriva curentului: ele nu și-au pierdut complet părul sau penele și nici nu s-au înecat într-un pahar cu apă. Cum nu și-au rătăcit nici recuzita, chiar dacă uneltele și întrebuințările lor au fost pe alocuri transformate, prizând aerul tare al hardurilor și softurilor. Și
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
în favoarea revoluției verbale, pe de alta, degradarea înaltei contestații morale și artistice în politică materialistă joasă. Din nefericire, avangarda n-a înțeles că arta suportă mai bine reformele organice decît revoluțiile (și, în nici un caz, pe cele permanente) și a pierdut din vedere că, după observația lui Călinescu, o anume doză de conformism este obligatorie în arta mare. Originalitatea absolută este improductibilă. Deschizînd calea unor excepționale libertăți și îndrăzneli de exprimare, poezia avangardistă nu mai e lizibilă astăzi decît acolo unde
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
un demers ce presupune în subiacent și resemantizarea locurilor comune ale dragostei. Cei care au prejudecăți (literare) și pretenții (existențiale), mai mult sau mai puțin justificate, pot rata frumusețea vorbelor și a gesturilor primare fără să înțeleagă măcar ce au pierdut. Un pariu uriaș și curajos al acestei poezii, remarcabil prin comparație cu teribilismele celor mai mulți tineri poeți de azi. Aflată în căutarea identitățiii bune și implicit a unui mod de comunicare completă, acea "înțelegere drept în inimă" care din 2 face
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
corespondenței cu Veronica Micle, descoperită recent și tipărită în 2000 la Editura Polirom. Care sunt consecințele reconsiderării din mers a planului inițial al ediției Vatamaniuc? Două sunt mai importante: caracterul nesistematic, datorat segmentării sectoarelor de publicistică și corespondență, care își pierd astfel unitatea, și caracterul derutant al îmbinării dintre două moduri de a gândi o ediție: pornită după principiul selectivității în primele trei volume, e continuată în alt fel, după principiul integralității, prin adaosul altor patru volume, neprevăzute inițial. Ceea ce face
Clasicii - mereu aceiași? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12625_a_13950]
-
fără pretenții și dezvoltă, ca o schiță, ca o eboșă, una din miile de situații posibile în și de pe urma unui război. Sîntem în anul 2004 și poposim în sufrageria modestă a unei familii din Oklahoma, familie ce tocmai și-a pierdut fiul de douăzeci de ani în războiul din Irak. Sînt vizitați de un alt tînăr, prieten al băiatului mort, revenit din infern orb, dispus să le povestească cîte ceva despre intervalul petrecut de ei, acolo. Părinții își văd fiul ca
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
în gîndirea și opera sa, așa cum o face în scrisoarea din 17 ianuarie 1978: "" simpatia față de Legiune a fost indirectă, prin Nae Ionescu, și n-a avut nici o influență în gîndirea și scrierile mele; a fost doar pretextul de-a-mi pierde Conferința la Univ. din București, și, mai ales, de a fi calomniat între anii 1944-1968, în țară și străinătate". (p. 125) Profesorul preferă să evite subiectul, convins fiind că nu a sosit încă timpul în care să se poată scrie
Epistolar inițiatic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12640_a_13965]
-
de ocazie au năvălit în cruciadă spre litoral, bazându-se pe "mâna lui Dumnezeu" simțită pe creștet și pe buimăceala telespectatorilor din cauza căldurii... Adică pe litoral unde vor realiza emisiuni-surori cu "Folclorul contraatacă" și "Ce-am avut și ce-am pierdut (Antena 1), "Monica" (Prima Tv), "Doru de seară" (Național Tv), "De 3x femeie" (Acasă Tv) etc. Între altele fie spus, este bine că Antena 1, cu sârg, consecvență și voioșie, își menține personalitatea pe scheletul unor realizări de excepție cum
Un surâs în plină vară by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12667_a_13992]
-
istorice. * Nici unui alt popor nu-i sunt prezise, prescrise în vreo carte nenorocirile ce i se vor întîmpla ca poporului care este eroul principal al Vechiului Testament. Capitolul 4 (26) : "Vă mărturisesc astăzi pe cer și pe pământ că veți pierde curând pământul, pentru a cărui moștenire treceți acum Iordanul ; nu veți trăi multă vreme pe el, ci veți pieri. 27. Domnul vă va împrăștia prin toate popoarele și veți rămâne puțini la număr printe toate popoarele, la care vă va
Deuteronomul (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12661_a_13986]
-
și impostură, o perspectivă neliniștitoare pentru oricine nu este deja un impostor. Dar este și un impas etic, care joacă un rol mai important în raționamentul lui Andrei Cornea. Argumentul său împotriva relativismului este că, odată devenit scop, acesta își pierde "caracterul de metodă utilă de Ťdemistificareť" și distruge "orice șansă de a legitima în mod rațional valori și de a argumenta că totuși există moduri de a trăi sau de a acționa preferabile altora, chiar în situația cînd judecata nu
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
obiectelor, cînd interesul său merge către structurile constituite, către arhitectura intimă a formelor sau numai către semnificația morală a acestora, perspectiva nu se modifică esențial. Obiectul, sursa, reperul, sau oricum am vrea să-i mai spunem, părăsește orice context, își pierde orice memorie, își abolește orice funcțiune episodică, se desubstanțializează pînă la limita arhetipului, și devine, prin solitudine și prin monumentalitate, o axă a lumii, o realitate unică și desăvîrșită. Fie că este cuțit, secure, căuc, căldărușă sau lingură, și trebuie
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]
-
gest polemic, provocator, dar și o poetică. S-a vorbit chiar de o �do-it-yourself mystique", de o mistică a lucrului făcut de tine însuți. Astăzi, a ciopli lemnul sau piatra e pur și simplu o tehnică. Dar ceea ce s-a pierdut ca aură, s-a câștigat ca libertate, față de înaintași în primul rând, dar și față de paradigme estetice asociate aparent indestructibil cu o anume tehnică și un anume material. Lucrările sculptorilor care au lucrat la Bistra Mureșului profită tocmai de această
SIMPOZION "Ion Vlasiu" by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/12687_a_14012]
-
faptului că această selecție de articole încearcă să surprindă exact "nerușinarea" - dispariția măsurii, a discreției și bunului simț public - prezentă cu mult tupeu în societatea românească postdecembristă (în presă, politică, spațiu public: comportament, mentalitate și discurs), am căutat să mă pierd și mai mult în captivanta lectură, cu regretul și frustrarea că la sfârșit va trebui să și scriu un comentariu condamnat să iasă infinit mai puțin inspirat. Deși o colecție de articole și mici eseuri, cele șase secțiuni care structurează
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
subiectul consecvent rebel. întrebări ce intră în joc parcă mereu cu stângul. Cauze, efecte, justificări Se prea poate ca poeta, inteligentă, cultivată, și cu lecțiile făcute, dar fragilă și mereu de infinită bună credință, din delicatețe, poate, să se fi pierdut cu firea de data aceasta. Pare copleșită de o admirație nu îndeajuns motivată ca să fie credibilă. Și, poate, fără experiență în arta dificilă a dialogului între neasemănători, ca să depășească cu dibăcie capcanele din replicile aiuritoare ale celuilalt, e posibil să
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12690_a_14015]
-
a dialogului între neasemănători, ca să depășească cu dibăcie capcanele din replicile aiuritoare ale celuilalt, e posibil să nu se fi putut adapta la context și să nu fi găsit tonul cel mai potrivit. Plutește în artificial și, luată de val, pierde controlul și își lasă în voia soartei interesele oneste. Cu prea multă ceremonie inutilă în adresare, ea pierde partida, care nu se mai joacă decât în termenii celuilalt. Ca și când nu l-ar fi avut în fața ochilor pe jovialul ei coleg
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12690_a_14015]