14,398 matches
-
interesat de acest proces”, explică Titus Corlățean. Eliminarea restricțiilor de la granița cu Ungaria, un impuls pentru companiile străine care operează în România ”O piață cu adevărat funcțională înseamnă și eliminarea acestor restricții la frontiera cu Ungaria, înseamnă timp pierdut, bani pierduți, business, afaceri care sunt ținute în loc, temporizate. Aș spune că în prima linie a susținerii României pentru aderarea în spațiul Schengen sunt companiile olandeze, cel mai mare investitor străin din România, companiile franceze, germane, cele străine”, a mai spus ministrul
Corlățean nu mai are răbdare: Dacă se amână iar intrarea în Schengen, România nu mai este interesată. Putem trăi în continuare fără Schengen by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/39045_a_40370]
-
s-a atras atenția că lipseau generații întregi de bărbați între 20 și 60 de ani, că femeile se constituiseră într-un soi de matriarhat înnebunit de absența masculilor, că plutea pretutindeni setea avidă de viață, de recuperare a trăirilor pierdute și - firește - lupta cu repercusiunile sociale și politice ale scindării Germaniei. Grupul nostru fusese întâmpinat încă de la aeroport de două tinere ghide, două nemțoicuțe blonde, cu bujori în obrăjori și forme apetisante, rubensiene (cuvântul „sexy” încă nu pătrunsese în vocabular
Dresda by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3929_a_5254]
-
sentimentelor: de la certă atracție fizică, la ceea ce francezii numesc „amitié amoureuse” și la camaraderie cvasimilitară ori tandrețe fraternă. Corto Maltese nu are niciuna din trăsăturile Don Juanului. Din contră. El poartă prin lume, cu discreție, amintirea melancolică a unei iubiri pierdute - sau imposibile. Hugo Pratt ne atrăsese atenția că nu-i vom vedea chipul niciodată - ceea ce ne îndreptățește să speculăm că niciuna din protagonistele ce compun galeria invocată nu e marea lui iubire. În schimb, am putea să ne-o imaginăm
Iubitele lui Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4317_a_5642]
-
Proiectele sale sunt jocuri, produse ale raționamentelor logice și eseistul crede potrivit a vedea în Caragiale un neobosit „regizor de ipoteze”. Conceput astfel, Caragiale va fi, în cartea lui Mircea A. Diaconu, mai puțin al pieselor, al nuvelelor, al Scrisorii pierdute cel mai puțin, și mult mai mult al schițelor, al momentelor, al foiletoanelor de la „Ghimpele”, „Claponul”, „Moftul Român”, „Universul”, al corespondenței. Așadar al textelor în care naratorul e o prezență explicită. Sau, altfel zicând (cu vorbele eseistului), „nu apare în
Cheia textuală by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4324_a_5649]
-
și editat acum științific, în cadrul ediției integrale N. Steinhardt (despre care am mai scris în această rubrică). Un manuscris al cărui text diferă de cel cunoscut, fără ca, în același timp, să prezinte indicii suficiente că ar fi vorba de versiunea pierdută. Prudent, editorul îl denumește „Manuscrisul de la Rohia” și îl înconjoară cu numeroase dubii și precauții filologice, deși, în fond, din nota asupra ediției și din anexele pe care le întocmește, transpare convingerea că ne aflăm în fața celei de-a treia
O versiune inedită a Jurnalului fericirii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4323_a_5648]
-
conform căreia textul literar nu vorbește despre lume, ci despre el însuși. Eu însă, cînd citeam un roman sau mergeam la teatru, nu o făceam ca să examinez structurile textuale, ci ca să văd ce se întîmplă cu personajele. Nu textualitatea Scrisorii pierdute mă interesa, ci cum acționau Tipătescu, Zoe, Trahanache și ceilalți. Lumea proiectată de opera literară mi se părea - și mi se pare încă - aspectul ei cel mai important, iar nu stilul și procedeele formale. Același punct de vedere e susținut
Toma Pavel: „Ființa umană nu trăiește numai și numai exact unde și cînd se află” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4321_a_5646]
-
incitant. De acest deficit, Rosetti însuși e conștient. Se străduiește de altfel să-l justifice, în ultimele pagini ale Amintirilor, printr-o serie de reflecții amestecate. Cauzele mai larg sociologice interferează cu acelea intime. Născut, spune el, într-o generație pierdută, n-a reușit, ca alții, să se ridice deasupra condițiilor prin efort individual. „Universitatea din Căiuți” (cum era numit în derâdere domeniul familiei, împânzit de profesori care urmau să asigure buna educație a odraslelor) pare a fi fost la originea
O generație pierdută by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4333_a_5658]
-
pentru un copil de abia de zece ani reforma agrară sau un anume discurs (remarcabil sub aspect retoric, într-adevăr) al lui Kogălniceanu să fi fost chiar atât de marcante. Radu Rosetti e convins, cum vedem, că aparține unei generații pierdute. Așa să fie? E mai tânăr cu doi ani decât Eminescu și cu unul decât Caragiale.
O generație pierdută by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4333_a_5658]
-
țărănia (deși, sesizase Călinescu, Creangă era țăran «doar la fire»)”. „Măscăricios”, „coțcar”, „popă tuns”, supralicitîndu-ș i țărănia pentru amuzamentul intelectualilor subțiri de la Junimea, „povestașul” care introducea frecvent în meniul reuniunilor acesteia gluma groasă, făcea pe bufonul, tot așa cum autorul Scrisorii pierdute intra în pielea cîte unuia din personajele sale, în localuri sau la tîrg. Sub aspectul unei deriziuni de sine se petrecea un joc cu lumea. Simulînd a fi un modest povestitor, un „scriitor poporan”, de nu pur și simplu un
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
îl face de la început în fața subiectului său: „Cartea de față își propune să ofere, indirect, portretul psihologic, moral și estetic al scriitorului. Ea investighează, pe de o parte, mecanismele literare prin care un autor provincial, localist, nostalgic al unei lumi pierdute, neacomodat la valorile civilizației moderne, a reușit să fie, vreme de câteva decenii, una dintre efigiile prozei moderniste, un stilist de o frapantă originalitate, admirat și imitat ad nauseam. Pe de altă parte, studiul încearcă să determine în ce măsură acele caracteristici
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
dintre plâns și plânsul înăbușit. În anul nașterii mele, pentru o lacrimă s-a vărsat tot atâta sânge cât, în vremurile acelea, pentru un veac de război.” Când citim capitolele Cărții Șoaptelor, simțim că acel „copil bătrân” își înțelege copilăria pierdută. Dincolo de puzzle-ul de personaje care presară printre noi eposul poporului armean se află grozăviile convoaielor, masacrele și violurile, povestea nedeslușită a legiunii armene, acțiunile grupului de justițiari „Nemesis”, povestea îngrozitoare a arderii cărților, asasinarea a sute de scriitori și
Cartea Șoaptelor – un strigăt al suferinței by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/4214_a_5539]
-
poveste tragică de dragoste ni se dezvăluie în decursul cărții. Virginica se îndrăgostește fără speranță de un prizonier de război, retrimis apoi în Rusia - fără a ști care va fi destinul său. Tristețea o învăluie, ultima scânteie de speranță pare pierdută, iar pentru o clipă avem senzația că fata aceea ar putea fi o reprezentare alegorică a Armeniei. O tragică lumină cade asupra capitolului alcătuit în întregime din cercuri - cercuri concentrice, în drumul spre moarte al oamenilor din convoaiele morții. Există
Cartea Șoaptelor – un strigăt al suferinței by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/4214_a_5539]
-
Popescu, mama neastâmpăratului maior de roșiori, e mult mai modestă. Nu se ia decât o dulceață cu cafea, și nici asta în liniște. Ocazia în sine e întotdeauna mai importantă decât masa. Dejunul din La Peleș, dejunurile din O scrisoare pierdută, ceaiul monden din Five o’clock sau serata muzicală din O lacună sunt forme, deloc savuroase, ale presiunii timpului. Nu se bucură, oamenii trăitori într-o epocă, de altfel, elegantă, nici de tihnă, nici de companie. Mesele sunt obligații, nu
Mese și mâncăruri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4231_a_5556]
-
mersese mai departe fără ea. Nu avea voie să coboare de pe bidiviul înaripat, i-ar fi fost fatal să atingă pământul sau obiectele existenței anterioare, fusese expulzată sau fugise de bună voie din universul familiar, iar acum era o străină pierdută și demotivată”. Corin Braga reușește un roman plin de chipuri și spectre memorabile, arătând, în siajul metodei unui Culianu, că un cuier științific suportă bine și hainele ficțiunii celei mai libere.
Lumea narcolepticilor by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4263_a_5588]
-
stofa unui supraveghetor încrîncenat, Goldacre a fost tîrît în destule procese de către medicii incriminați în paginile lui, adică în tot atîtea litigii de pe urma cărora, chiar dacă nu a fost inculpat în plata unor despăgubiri morale, s-a ales cu mult timp pierdut și cu și mai mulți nervi stîlciți. De aceea ar fi naiv să credem că motivația cruciadei sale antimedicale ar sta în slujirea caduceului cu virtuți terapeutice. Omul lovește spre a fi la rîndul lui lovit, principalul său merit fiind
Impostura hipocratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4266_a_5591]
-
Evident că e plin de pericole, destinul acesta care lucrează sub pecetea tainei. Odată tras pe sfoară, lui Lefter i se poate întâmpla, virtualmente, orice. E alegerea, perfidă, a naratorului pretins neștiutor, să-l transforme într-un bătrânel cu mințile pierdute, blocat în singurul moment relevant al unei existențe, altminteri, anoste. Însă, trecuți prin varii înfățișări ale absurdului, nu putem să nu ne punem problema că duhul care-i joacă feste nu-l va lăsa în pace. E violent, și circulă
Ceva secret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4269_a_5594]
-
acest joc între gura lumii și forul interior. Sunt secrete ale lui Polichinelle și secrete mortale. Și Pristanda, și Anghelache sunt slujbași, dar între unul care fură cu măsură și face mici servicii și unul care se pretinde singular, de pierdut are cel din urmă. Pe acești inadaptați, pe care Caragiale îi refuză, cum îl refuză pe Lefter, pentru că lumea lor încă nu se născuse, îi va prelua Mateiu. Scoțând din ei efigii ale bătăii de joc a destinului. Fără milă
Ceva secret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4269_a_5594]
-
The Guardian publică un interviu al lui în care premierul român declară că acesta este dispus "să coabiteze" cu președintele Traian Băsescu dacă acesta va respecta rolul pe care i-l conferă , apreciind că, după 20 de ani de "timp pierdut", criza politică din România se apropie de final. Ponta a precizat că, dacă încercarea de demitere a lui Traian Băsescu prin referendum va eșua, este pregătit să "coabiteze" cu președintele dacă acesta va respecta rolul conferit de Constituție. "Aceasta probabil
The Guardian: Ponta, dispus să coabiteze cu Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/42901_a_44226]
-
lipsește de pașii buimaci/ când primatele/ se retrag înăuntrul pereților/să aline și să unească Trupul./ Acum când pe caldarâm/ stă lăbărțat Adevărul/ și din rigole se bulbucă Teoria/ în splendoarea ei subțire/ și nici extratereștrii nu mai/ caută piesele pierdute/ în răsadul de ridichi./ Și chiar farul/ de la Obs/ e împotmolit în stufărișul/ ce a cotropit rezerva- ția -/ Acum - deci -/ un fel de bumb fără petale/ ceva ca o plantă improbabilă/ irosită în defrișa lazaretului/ un nod în goblenul obscenei
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
am aflat amănunte relevante despre Regatul Unit din vremea când era condus cu mână de fier de Margaret Thatcher. Bârfele absentează cu desăvârșire, dar abundă, în schimb, notele psihologice despre personajul care a redat Marii Britanii măcar o parte din gloria pierdută galopant după Al Doilea Război Mondial. François Mitterrand, a cărui excelență intelectuală n-o contestă nimeni, a găsit cei mai expresivi termeni pentru a sugera portretul Doamnei de Fier: „are ochii lui Caligula și buzele lui Marilyn Monroe”. Și pentru că
De ce m-am abonat la „Vanity Fair“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4448_a_5773]
-
cazul declaratului necălinescian Ion Negoițescu, într-o carte ca Poezia lui Eminescu), un model tutelar, prin geniul său deschizător de perspective inedite” (p. 203). Să fie această perspectivă, cumva generalizatoare, o formă a lui Dinu Pillat de a-și face pierdută, în mulțime, propria admirație fără rest? Improbabil. Panoramarea pe care-o instrumentează e plauzibilă. Dacă e să găsim undeva un asemenea quiproquo, este într-o evocare a poetului Valeriu Ciobanu (fiul istoricului literar Ștefan Ciobanu), și el cercetător, de la un
Principii și practici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4449_a_5774]
-
presei, înlănțuita", astăzi, 21 februarie 2014, prin intermediul unui executor judecătoresc, am înaintat președintelui Consiliului o solicitare de clarificare a afirmațiilor dânsei cu privire la persoana mea. Am ales această cale de comunicare pentru a mă asigura că solicitarea mea nu mai este "pierdută" sau "neînregistrată", așa cum s-a întâmplat de nenumărate ori. De asemenea, această formă de comunicare reprezintă un prim pas în acțiunea civilă sau penală care va fi formulată împotriva președintelui CNA, în funcție de răspunsul pe care îl voi primi. Consider că
Război total în CNA. Laura Georgescu, amenințată cu plângere penală () [Corola-journal/Journalistic/44523_a_45848]
-
îi cipează, îi castrează, îi deparazitează, îi ține 15 zile în custodie pentru adopție și, în eventualitatea în care sunt furați, pentru recuperarea câinilor. Dacă în 15 zile nu sunt adoptați sau preluați de proprietari, în cazul câinilor furați sau pierduți, vor fi transportați în cele trei centre din exteriorul Capitalei, unde împreună cu ONG-urile le asigurăm condiții de tari până la adânci bătrâneți. Șase metri pătrați de teren pentru fiecare cățel, unde să zburde, hrană, medicamente și așa mai departe. Bugetul
Planul lui Prigoană pentru a scăpa de maidanezi () [Corola-journal/Journalistic/44796_a_46121]
-
Narațiunea e de altfel la persoana a treia. Își petrece ultimii ani de viață, îngrijit de o soră, ca Eminescu al nostru, străduindu-se din toate puterile să smulgă, bucată cu bucată, din ghearele uitării acest trecut pe trei sferturi pierdut. Cartea este tulburătoare datorită acestei stră- danii eroice de a pune pe hârtie cât mai multe piese ale unui puzzle care nu va putea fi niciodată reconstituit pe de-a-ntregul. Evreii și Biblia Este titlul noii cărți al lui Jean-
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4481_a_5806]
-
și mentalități În revista ARGEȘ (nr. 6) descoperim un eseu de mare întindere, care ni-l arată pe autor, D.R. Popescu, în cea mai bună formă. Intitulat „Poporul turmentat”, textul analizează cu subtilitate personajele din capodopera lui Caragiale, „O scrisoare pierdută”. Benefiind de suportul unor asociații livrești surprinză toare, textul său are în centru figura cetățeanului turmentat, în care vede un exponent al poporului turmentat: „Cetățeanu’ turmentat! Care nu are nici nume, nici prenume, nici poreclă... El este un anonim, un
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4482_a_5807]