2,058 matches
-
are rol de factor determinant în desăvârșirea itinerariului cognitiv.352 Această ocurenta a avut o influență considerabilă asupra poeziei ulterioare și a condiționat mai multe fragmente scrise de Quasimodo. Astfel, în Vânt la Tìndari există o posibilă ascendentă leopardiană: Urc piscuri, prăpastii de aer / cuprins de vântul pinilor și eu mă prefac temător în fața celui ce nu stie / că vânt adânc m-a răscolit. În vreme ce traseul cognitiv din Infinitul se încheie cu naufragiul atemporal, ce semnifică simultan abolirea spațiului și anularea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fie mustrat că visează, întotdeauna, mai mult decât vede, îndrăgostit de lumea în care trăiește, el nu va înceta, nicio clipă, să anticipeze o alta, superioară ei. Aceasta este drama și legea lui. Acesta este norocul. Căci [...] lupta însăși spre piscuri ajunge pentru a umple o inimă de om. Trebuie să ni-l imaginăm pe poet fericit"40. Bucuria de a trăi astfel, scriind poezie, pare să devină un mod de a fi, pentru Ana Blandiana. Unicul mod de a exista
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
O altfel de carte despre Cantemir al Istoriei ieroglifice. În: Convorbiri literare, 147, iul. 2013, nr. 7, p. 27-31. SOROHAN, Elvira. O nouă carte conversațională cu Șerban Foarță. În: Convorbiri literare, 147, aug. 2013, nr. 8, p. 23-26. SOROHAN, Elvira. Piscul montan loc al valorii absolute în Istoria ieroglifică. În: Convorbiri literare, 146, febr. 2013, nr. 2, p. 23-26. Dimitrie Cantemir. Istoria ieroglifică. SOROHAN, Elvira. Poezia ca împlinire în cuvânt a neîmplinirii. În: Convorbiri literare, 147, apr. 2013, nr. 4, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
primului război mondial, undeva în Alpi, de partea trupelor italiene. Istoviți, tăcuți, înfășurați în prea strîmtele lor mantale pămîntii, soldații avansează încet pe flancurile unui munte. E divizia comandată de generalul Leone, în repliere după ce a pierdut Monte Fior, un pisc stîncos. Deodată izbucnesc rafale de mitralieră. Cad cîțiva oameni, secerați. "Stai!" strigă din toate puterile un soldat, ridicîndu-și cu energie pușca deasupra capului. Ordinul se întinde: "Stai! Stai! Stai!" Tirurile se opresc. Generalul, cu un aer marțial: "Locotenent!" Locotenentul se
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pe ceva invizibil care-i ține. Absența ta e o prezență care îmi oferă un mod de a fi fericit în durere. Echilibrat Plouă mărunt, scoțian, peste ochiul de apă din fața camerei mele. Creierul, învăluit în ceață, absoarbe și ceața piscurilor din depărtare. Aștept ceva despre care nu știu mai nimic, un lucru care îmi trece prin sânge și îmi lasă un sentiment puternic, ca o rugăciune. Nu sunt nici trist, nici bucuros, nici singur, nici cu altcineva, nu mă mișc
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8673_a_9998]
-
1859, către vecinul său de la țară și naturalistul amator John Lubbock) că nu a admirat nici o carte atât de mult ca Teologia naturală a lui Paley, pe care o știa aproape pe de rost. Cartea reprezenta, în ochii lui Darwin, piscul unei întregi literaturi despre puterea, înțelepciunea și bunătatea lui Dumnezeu, așa cum se manifestă ele în creațiile Sale. Tânărul Darwin era de acord că acesta este cel mai puternic argument în favoarea existenței lui Dumnezeu pe care îl poate aduce cercetarea naturii
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și un foarte avid cititor. Numeroasele sale lecturi erau situate atât în perimetrul științelor naturii, cât și în afara acestui perimetru. Se știe că Darwin a studiat nu numai lucrările astronomului John Herschel și pe cele ale geologului Charles Lyell, două piscuri ale științei engleze din generația mai vârstnică, dar l a citit și pe filozoful francez Auguste Comte sau pe teoreticianul metodei științei, profesorul de la Cambridge, William Whewell. În Autobiografia sa, Darwin vorbește despre influența pe care a avut-o asupra
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
pus în slujba puterii... Bineînțeles că Marele Șef, conducătorul suprem, trebuia să se alinieze la o suită de regi, voievozi, figuri eroice. Istoria era deci în slujba Marelui Șef, iar nu invers. Exact! Pentru că Marele Șef încarna, hegelian vorbind, istoria, piscul ei cel mai înalt. Or, derulat pe mai bine de jumătate de veac, acest aspect a dus, în adevăr, la o saturație în raport cu abuzul de istorie, mit, figuri proeminente, oraculare, susceptibile de a fi, la un moment dat, respinse, detestate
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
ei. Eroina cunoaște un curs sinuos al iubirii; se confruntă cu sine, cu celălalt, cu ceilalți și din nou cu sine pentru a găsi, în final, liniștea și împăcarea alături de soțul și de copilul său. Ea urcă o Golgotă în piscul căreia nu cunoaște sacrificiul suprem, ci maxima gratificare a obștei care o consacră ca model pentru puterea de a rezista, de a răbda și de a răzbi în numele iubirii ei. Ce reprezintă oare toate aceste momente ale unei existențe, dacă
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
pajiștilor și despre aspectul acestor orașe, care nu diferă de sate decât printr-o populație mai numeroasă și o suprafață mai mare. După Bacău, valea se înfrumusețează încă și mai mult și capătă dimensiuni mai mari; lanțul Carpaților își arată piscurile; numărăm una câte una vâlcelele ce coboară dinspre ei; șoseaua e mărginită de o mulțime de arbori fructiferi, de care pietonii profită după bunul lor plac. Pământurile sunt cultivate cu grijă, cu înțelepciune; sunt traversate de drumuri bune; satele ne
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
într-o altă dimensiune a universului. Gravitația nu avea nici-un efect asupra corpului translucid nematerial. Ignorând legile acesteia, levitam imponderabil razant cu crestele munților meridionali. Impulsurile magice care funcționau ca un radar, m-au atenționat că pot începe penetrarea. Era piscul cel mai înalt al lanțului montan. Penetrai. Fulgerător ajunsei la grota luminată puternic de astrul inaccesibil vederii. Intrarea era păzită de doi ostași îmbrăcați în uniforme purpurii, înarmați cu halebarde și scuturi. -Bine-ai venit în împărăția subpământeană a universului luminii
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
numai o întrebare, ci mai multe, zise el, și masca începu să i se strice. Nu cunoști drumul pe care trebuie să-l străbată un legionar, de care vorbește Căpitanul, cum trebuie să urci în genunchi și să te purifici? Piscurile spiritualității noastre sunt îndepărtate și numai prin jertfă ajungi la ele. Și mulți din ai noștri s-au jertfit și am învins. Nicadorii, Decemvirii, Moța, Marin... Da, știam: Moța, arhanghel și munte, Marin ca o flacără mare! Muriseră amândoi în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Îmi pare rău, prietene dragă... Dar te-ai schimbat îngrozitor... Odinioară mă iubeai, ne înțelegeam... ― Odinioară! oftă Bologa cu ochii scăldați în lacrimi. Și mai stătură zece zile până să plece... 2 Trenul gâfâia și asuda suind printre munții cu piscurile cărunte încă de zăpadă. Soarele începutului de primăvară presăra pulbere de argint în văzduh. Pădurile și poienele tresăreau sub mângâierea razelor fierbinți. Viața nouă, tânără, vijelioasă înviora năvalnic înfățișarea pământului. Numai trenul, încărcat de oameni și materiale de război, lung
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lor încremenită Și în valuri verzi de grâne îmblă văile adânci. Printre cremenea crăpată, din bazaltul rupt de ploae, Ridica copaci monastici trunchii ce de vânt se-ndoae, Scoțând veche rădăcină din pietrișul sfărâmat; Un vultur s-agață mândru de un pisc cu fruntea ninsă, Nouri lunecă pe ceruri flota lor de vânt împinsă Și răsună-n noaptea lumei cântul mării blând și mat. Și atuncea peste ape fața sfînt-a lunei pline Își ridică discul splendid în imperiul de lumine, Mării mândre
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
la zonele inaccesibile, arta ar sucomba subit. Adevărul există, minciuna trebuie fabricată. Avem tot mai multe informații, dar prea sărace în sensuri. Poeții - acești alpiniști ai absolutului. Încrederea în rațiune poate însemna mai mult decât dimensiunile ei. Orice drum spre pisc e accidentat. Pentru baba Safta, metafizica este o îmbârligătură diabolică. Și pe artist îl vitaminizează îndoielile. Bucură-te pentru fiecare certitudine! Ca și cum ar fi ultima. Misiunea necunoscutului e să sperie. Marile idei izvorăsc din inimă. Omul trebuie să-și spele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
didactic : un tânăr maltrata o poezie. Școala are nevoie de manuale inteligente, nu doar alternative. Educația trebuie să transforme inteligența în caracter. Dacă pământul este un Infern, de ce pregătim copii pentru Paradis? Dresura în educație duce spre țarc, nu spre pisc. Orice Școală trebuie conectată la Steaua polară. Instinctele fac intoleranță la educație. Explodează când crezi că le-ai strunit mai bine. Școala - poligonul de încercare a relațiilor interumane. În industrie, proiectezi biciclete și mitraliere. Nici în educație nu este altfel
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nemurire. Geniile își trăiesc viața la temperatura rugului. Scriitorii de mare talent își trag în nemurire și dușmanii. Setea de glorie ne-a răpit liniștea patrupedă. Gipsul vindecă, bronzul - imortalizează. Geniilor le este, de regulă frig. Pentru că sunt spânzurate de piscuri. Golgota și Olimpul sunt alternative ale gloriei. Geniile nu beneficiază de imunitate nici după moarte. Posteritatea reține apele ușor mâzgălite cu sublim. La venirea pe lume, unele genii greșesc secolul. Sau chiar mileniul. Eternitatea își adună polenul din florile efemerului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
condimentează biografiile oamenilor celebri. Gloria presupune o selecție foarte dură. Numai pentru câteva mumii de faraoni, de exemplu, s-au înălțat giganticele piramide egiptene. Monotone trebuie să mai fie bolgiile eternității! Generează capodopere mai ales vremurile crispate. Geniile împing spre piscuri culturile mici în care au apărut. Geniile ridiculizează omenirea venind cu soluții extrem de simple. Pe lângă informație, geniul are nevoie de intuiție și de revelație. Cucerirea și păstrarea gloriei sunt acte de încrâncenare nu de cavalerism. În absența adversităților, geniile rămân
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
comunismul cât și fascismul au apărut pe lume ca speranțe. Stresul crește proporțional cu împuținarea iluziilor. Spre coarnele condeiului ne mână o suferință, un pariu, o obsesie. Ne-a ars casa, e adevărat. Dar ce foc sublim! Sublimul e un pisc în care nu ai cum să te odihnești. De la Demostene încoace, niciodată nu știm ce au oratorii în gură. Uimirea poate fi produsul revelației. Dar și al sclerozei. Dumnezeu a dat toată cota de talent criticilor literari. Iar ei o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
unduim spatele. În multe zone, istoria nu este decât o siropoasă telenovelă. Guvernările anapoda stimulează indiferența popoarelor. Cotropitorii nu au nevoie de eroi. Barbaria tiranilor constă în anularea dreptului oamenilor la speranță. Fiecare secol după Iisus s-a considerat, probabil, piscul Golgotei. Istoria acest cașalot devorator de destine umane. Unele conflicte rămân în frigiderul istoriei și după încheierea păcii. Principiul dinte pentru dinte a lăsat omenirea știrbă. Și greșelile colosale te pot planta în istorie. Condiția umană este f. rezistentă la
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
manuscris. Și superlucizii au nevoie uneori de poezie. Poeții actuali, acești colindători pe care nimeni nu - i mai răsplătește măcar cu nuci și covrigi. Arta autentică are un acut instinct al viitorului. Absența artei simplifică grosier spiritele. Literatura moloz hrănește piscurile. Arta se naște din concubinajul speranței cu disperarea. Arta polemizează misterul vieții. Universul încape într-o carte, iar cartea într-un buzunar. Promovată în literatură, minciuna devine ficțiune. Scrisul ar putea să dea un sens neantului. Uneori, singurul martor al
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
un rebut, o blasfemie. Debutanților le stă bine și când intră cu praștia în Olimp. Șansa talentului e să fie fecundat de o credință. Din luxoasele librării de altă dată, cartea a fost exilată pe tarabe. Când se apropie de pisc, arta devine rugăciune. Parcă prea mult sifon toarnă criticii contemporani în creațiile lor. Unii și - au consumat geniul modelând o oală, ori cioplind un fluier. Relația scriitor - critic seamănă uneori cu cea dintre copac și câine. Cartea debutantului merge spre
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
clare. Marea artă este spovedanie. Cărțile valoroase își teleportează cititorii în spațiul și în timpul lor. Chiar dacă cititorii dispar precum dinozaurii, libertatea nu va cădea în paleozoic. O carte valoroasă e o lume. O bibliotecă - un univers. Când se apropie de pisc, arta devine rugăciune. Poezia postmodernistă a rămas tot un balet. Dar de elefanți. Când marii scriitori sunt la masa de scris, bodyguarzii cerului patrulează prin preajmă. Măreția creatorilor de artă e ca aura. Nu o văd decât specialiștii. Parcă prea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai bună intenție. Fără perseverență, celelalte calități mor de inaniție. Care este deosebirea dintre călău și fisc? Păi, primul nu-ți ia decât viața. Ajunși la porțile Occidentului, nu ne putem încă vindeca de complexul Dinicu Golescu. Sublimul e un pisc, în care nu ai cum să te odihnești. Omul vomită binele băgat cu forța pe gât. La noi în trei zile orice miracol se alterează. Kafka a murit de mult, a rămas însă lumea așa cum și a imaginat-o el
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
alibi. Nenorocirea poate fi un test de rezistență. Salvarea noastră rămâne cosmosul. Numai de acolo. Pământul se vede frumos. Mama această poarta mirifică prin care ne desprindem din neant. Am nostalgia bucuriei generate de lumina marilor începuturi. Sublimul e un pisc în care nu ai cum să te odihnești. De înlănțuirea cosmică nu scapă nici trupul. Se contopește cu pământul care strălucește ca o stea. Viața poate fi o banală comparație. Dar și o subtilă metaforă. Suferința are gravitate, nu stil
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]