5,361 matches
-
cerut vreodată cartela ca să intre În cameră? - Nu... M-am gândit că o face În lipsa mea, am și apreciat discreția, dar... Nici un „dar”; până la urmă, am Înțeles. Cam greu, cam târziu și fără pic de voie bună. - Să ascunzi un pistol În saltea și să crezi că se află În siguranță, e mai mult decât naivitate, e gândire de academician, iartă-mă că trebuie să ți-o spun. Nu-mi plăcea ceea ce auzeam; Înclinam totuși să cred că era plauzibil. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
e mai mult decât naivitate, e gândire de academician, iartă-mă că trebuie să ți-o spun. Nu-mi plăcea ceea ce auzeam; Înclinam totuși să cred că era plauzibil. Dar nu Întru totul. - Să admitem că menajera a găsit Întâmplător pistolul. Cum a ajuns el la Zoran? - Eroare: nu l-a găsit deloc Întâmplător, l-a găsit pentru că l-a căutat. Și l-a căutat fiindcă a fost convinsă s-o facă În schimbul unei recompense corespunzătoare. - De unde știi? - De la Zoran, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Acum putem să ne Întoarcem la treburile noastre? Da, acum puteam, inima mi-era mult mai ușoară decât Înainte, cu toate că, poftim, altă nenorocire pe capul meu: mă Încerca un sentiment de vinovăție față de Eva pentru bănuiala mea stupidă cu furtul pistolului. Probabil că se și vedea sau poate că doamna psiholog nu-și pierduse cu totul reflexele profesionale - fapt este că mi-a zâmbit Împăciuitoare: - Nu trebuie să-ți faci probleme, de la un punct Încolo, raționamentul tău a fost bun. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aparență, cel puțin - și a contraatacat dezinvolt: - Știu, Într-adevăr, și una, și alta. Fujimori a fost Împușcat, cadavrul se află Într-una din Încăperile de la subsol. Dar mai știu ceva: asasinul se numește Adam Adam, iar arma crimei este pistolul acestui trădător ordinar. Este adevărat, domnule academician de nimic? În sala Consiliului, perplexitatea s-a preschimbat vertiginos În degringoladă. Exclamații, strigăte, Întrebări retorice, acuzații reciproce - tot tacâmul. Număram În gând secundele și nu-l pierdeam o clipă din ochi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-ul făcu un gest semnificativ cu mâna și adăugă: — Iar acum ar fi bine să plecați. Pilotul se gândi o clipă, încuviință din cap, își luă casca și intră în mașină, dar imediat apăru din nou, ținând în mână un pistol pe care-l îndreptă spre capul lui Gacel Sayah. — Și acum ce spui, arab păduchios? exclamă. O să-mi dai apă sau nu? Ce dracu’ faci ? se îngrozi colegul său. Ai înnebunit? Lasă arma! Pe dracu’! răspunse înfuriat celălalt. Fără ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ce-ți spun! Fiecare minut contează. — Ne pot descalifica pentru asta. — Și cum or să afle? Ai de gând să le povestești? Nu, dar... Nici un „dar“... Numitul Marc era, desigur, un om irascibil și părea din ce în ce mai nervos, deoarece își mișca pistolul cu repeziciune, îndreptându-l pe rând, spre toți cei de față. — De vină sunt imbecilii ăștia care au greșit hărțile; și ni s-a spus că dacă avem vreo problemă, să ne descurcăm cum putem. Așa că să terminăm odată cu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
apucat printre pietre și dune, fără să-ți cruți propria viață și nici viața celor pe care-i întâlnești în calea ta. Nebunie este să furi și să otrăvești apa fără de care suntem sortiți pieirii sau să-i ameninți cu pistolul pe cei ce te-au primit cu brațele deschise. Și dacă ați acceptat să luați parte la o asemenea tâmpenie, trebuie să acceptați și consecințele ei. Dar ce credeți că veți obține sechestrându-se? întrebă celălalt. Eu mă îndoiesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
probleme. Cu un pic de răbdare o să-i găsim. - Mecanicul zâmbi din nou și murmură: Și acum încearcă să te odihnești. Ai nevoie. Se ridică și făcu câțiva pași fără nici o țintă, dar, după câteva clipe, scoase din toc un pistol mare și, răsucindu-se puțin, trase un singur foc. Împușcat în ceafă, Maurizio Belli căzu cu fața în jos, fără să-și dea seama măcar de ce fusese ucis. Numărul unu, un flegmatic sud-african pe nume Sam Muller, care asistase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
capelei. S-a spânzurat, pentru că ăla era al șaptelea sat unde pățea la fel. Nimeni nu s-a atins de el, așa că după-amiază ciorile bisericii începuseră deja să se înfrupte din carnea lui. Iar noi, copiii, am împușcat ciorile cu pistoalele de antrenament și le-am îngropat. Deci tot a avut parte de înmormântare. Așa am hotărât să mă fac preot. Sora a scos o bancnotă din portofel și i-a îndesat-o în palma ce se încălzea la soare. — Dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
la teatru după el, dar trei flăcăi de la brigada pentru Strălucirea Șinelor au prins-o, spunându-i că nu era la teatru și nici nu l-au împușcat în ceafă și cineva l-a văzut la poalele cetății cu un pistol, iar ei l-au văzut mort la capătul Străzii Principale, dar că nici acolo nu a fost împușcat în ceafă, ci a călcat pe o mină, și că ei nu mai înțeleg nimic din toate astea. Apoi a venit șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a călcat pe o mină, și că ei nu mai înțeleg nimic din toate astea. Apoi a venit șeful de gară care a întrebat câți scamatori ca asta există, pentru că și el a văzut unul la poalele cetății, cu un pistol în mână, dar era deja ciuruit. De gloanțe. Atunci, mămica a început să i se facă rău. Amețea în tăcere, apoi s-a sprijinit de masa din birou și a început să verse. Mai întâi cremșnit, apoi petale de orhidee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
apoi petale de orhidee și spermă și ceai chinezesc și tot, tot, iar ceilalți se holbau la câte feluri ies din mămică și în ce cantități. Apoi a băut apă proaspătă, rece, ca să nu înnebunească de tot, i-a luat pistolul șefului de gară și s-a furișat în desiș. În dosul storurilor trase din sufragerie - trei gemeni Ulrich își făceau bagajele, iar mama i-a împușcat pe toți trei. Károly: unul. Brigadieri: altul. Șeful de gară: încă unul. Mama: trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
e gol, numai cu soldații în față, în drum către casă. Să nu călătorești de capul tău. Și atunci, ce văd... Nu am bilet - am spus eu, pentru că voiam să trecem peste asta. Iar atunci el a scos din tocul pistolului un sendviș, pentru mine - și a mai mormăit că el nici nu mi l-a cerut. Am stat mult de vorbă. Mai ales despre săraca Magdi, casierița, de la care provenea și gustarea asta. Pentru că, după „evenimentele acelea“, văduva îi procura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cele trei pățanii cu Dumnezeu. Mi-a vorbit despre trucurile cu care încercau să-l înșele zi de zi blatiștii și cum reușeau s-o facă. Era fericit dacă-și dădea seama măcar pe urmă. Și că purta toc de pistol ca pară mai important, dar numai de când lucra pentru Magdika își ținea în el cele câteva îmbucături, cât să nu moară de foame. Nu mai aveam de făcut decât o singură cruce, pentru că foloseam termenii tehnici ai căilor ferate. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pentru că așa făcea de fiecare dată când avea senzația că nu a fost destul de bun pe scenă. Călătoream pe urmele lui, uneori fără să știe. Ne-am cheltuit toți banii pe un drum la Paris. Odată, la München, am scos pistolul, că acum gata, îl împușc. Maria nu plângea niciodată în fața mea. „I-ai văzut și azi sărutându-se, nu-i așa?“ m-a întrebat ea după ce ne-am sărutat. Când s-a născut Adél, asta s-a întâmplat tot la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cu o linie și am scris deasupra, corect: Szén Pál. Am stat de vorbă până în zori. A fost impresionat că mi-am amintit cine era și că i-am făcut sendvișuri ca cele pe care le purta el în tocul pistolului. A lăudat și carnea, cu toate că era un pic arsă, apoi i-a povestit lui Engelhard că eu am început să încărunțesc sub ochii lui, Doamne, cum a trecut timpul, noroc că m-am oprit la șuvița asta, care măcar îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
boală. Vine totuși în fiecare dimineață și noua casieriță abia s-ar putea descurca fără ea. Numai că a rămas nebună, săraca. E mereu cu ochii-n patru, îi suspectează pe toți bărbații și de atunci poartă pe ascuns un pistol cu un singur cartuș. Iar el, oricât de incredibil ar fi, l-a găsit din întâmplare pe cel de-al șaptelea Ulrich. Trăiește în capitală, a încărunțit și el și dă reprezentații în fiecare seară prin cafenelele de la periferie. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
crezuse niciodată capabil, el făcu un gest îngrozitor, care le smulse tuturor strigăte de spaimă. Și asta pentru că, dând la o parte unul din reverele hainei lungi de piele pe care o purta, individul făcu să iasă la iveală un pistol. PASAJ RETRAS Am suferit prea multă vreme din cauza nebuniei tale, iar acum va trebui să lipsesc o perioadă. Sper să nu te superi. Trebuia să-mi urmez și eu drumul, nu mai puteam depinde numai de viața din ce în ce mai lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
am! spuse Calistrat. Poate că da, însă la ce-ți trebuie? Mai avem nevoie de niște motorină și câteva capse, continuă Toma să vorbească, ca și când nu auzise întrebarea moș neagului, astea cred că sunt mai ușor de găsit, de la un pistol de împușcat bolțuri. Confecționăm un exploziv artizanal, îl lămuri el pe Calistrat. E destul de puternic iar dacă îl așezăm cum trebuie și barăm bine gura minei, am putea reuși să ne facem treaba cu el. Vorbești serios? întrebă Ileana. Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se așteptase la un asemenea regim de instrucție. Pregătirea fizică istovitoare alterna cu orele de teorie și, mai ales, de învățământ politic. Știa tezele lui Marx, Engels și Lenin, la fel de bine cum știa să demonteze și să facă la loc pistolul mitralieră din dotare. În vara lui o mie nouă sute optzeci și unu ieșise subloco tenent. Apoi, la aniversarea Marii Revoluții din Octombrie, toată promoția lor fusese avansată la gradul de locotenent. Băiatul de la țară devenise bărbat în toată firea. Primise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
semn că acesta se oprise pe loc. Se întoarse să vadă ce se întâmplase. Pop era la zece pași în urmă, cu brațele ridicate deasupra capului. În spatele său stătea un bărbat îmbrăcat în combinezon negru, care îl amenința cu un pistol. După uniforma neagră, își dădu seama imediat că e unul dintre oamenii lui Boris. Cum oare îi ajunsese din urmă? Știa că acest lucru era imposibil, cei de pe platou nu aveau cum să-i urmărească, fără ca ei să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lipseau. Ajuns la gura peșterii, se îngrijoră de-a binelea. Nici aici nu-și găsi oamenii. Înșfăcase o lanternă și ordonase ca nimeni să nu părăsească camioneta în care se aflau, în timp ce el se repezise înăuntru. Odată intrat, își scosese pistolul de la brâu, pășind cu grijă. Teama îl cuprindea pe măsură ce înainta. Nu mai simțise așa ceva din Afganistan, atunci când se strecura în peșterile talibanilor ca să le curețe de mujahedinii ascunși acolo. Pe jos, chiar lângă podul peste râul subteran, recunoscu una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu lumina puternică de afară. Era convins că, profitând de căderea lui, ființa aceea din adânc se va repezi peste el. Se pregăti să se apere, hotărât să-și vândă scump pielea. Ridică mâna dreaptă, cea cu care trăgea cu pistolul, pregătit să deschidă focul. Își dădu pe loc seama de ridicolul situației, nu mai avea arma. O scăpase sau poate o aruncase chiar el, în momentul în care o rupsese la fugă din galeria îngustă. Totul nu dură mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
te-a lovit ori te-a zgâriat câtuși de puțin? întrebă el mai departe, văzând că nici acum Godunov nu-i răspunde. La rândul tău, ai încercat cumva să îl înfrunți? Ai tras în el? Ce, Dumnezeu, doar aveai un pistol la tine! Nici vorbă, își sublinie Mihailovici cuvintele cu o lovitură de picior în tăblia biroului, ți-ai aruncat arma ca un pifan neinstruit, după care ai rupt-o la fugă. Umerii lui Boris Godunov se strângeau sub tirul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aruncat arma ca un pifan neinstruit, după care ai rupt-o la fugă. Umerii lui Boris Godunov se strângeau sub tirul de acuzații al șefului. Pentru cineva care nu fusese în peșteră, lucrurile păreau simple iar faptul că își pierduse pistolul îl rodea și pe el cumplit. Vezi dacă nu cumva oamenii tăi rătăcesc prin pădure, speriați și ei de creatura din mină! continuă Vlad să-l ia peste picior. Pune pe cineva să îi caute, n-am chef să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]