2,544 matches
-
am văzut-o. Malul unui lac. Timpul: amurgul unei zile frumoase de vară. Obiectiv: Schița unui tablou nemaiîntâlnit. Eram destul de mulțumită de sarcina mea și cu ceea ce-mi propusesem. Cu toate că am început doar prin a mi aduce câteva foi, pixuri și creioane, acest lucru nu conta și cu atât mai puțin mă intimida. Cu ce încep acum? Aveam o mie de variante și simțeam cum mă pierd printre ele. Am închis din nou ochii și am tras profund aer în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
al imaginației. În mintea mea am pictat cu multă măiestrie și efort aș putea spune, tabloul ,, Dorințele mele” și apoi, l-am descris cu ușurință pe o foaie. Mă uitam la foaia albă cum era vătămată de propoziții, înțepată cu pixul la scrierea expresiilor. Mă uitam încă uimită la ea și-mi dădeam seama ca acea foaie este o mină. Dar nu o mina obișnuită. O mina în care nestematele erau cuvintele și propozițiile mele, iar aurul era talentul meu. Iar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
găurile-n perimetrul țintei, că dacă vreau, pot să fac și o sută douăzeci de puncte, chiar și o sută treizeci, dacă trebuie, sunt destul de îndemânatic ca să schimb măcar unul dintre cele trei gloanțe de probă, cu un vârf de pix, în caz de nevoie se poate trage și cu așa ceva, ca să câștig un glonte în plus, și atunci pot să fac și o sută treizeci de puncte, n-o să observe nimeni că nu de douășpe ori am tras, ci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Nu te mai gândi la asta. Mă duc în bucătărie și deschid frigiderul. La naiba. Nu mai e lapte. Și nici cafea. Trebuie neapărat să găsesc o firmă care livrează alimente la domiciliu. Și un lăptar. Mă întind după un pix și scriu grăbită „47. Livrare alimente/lăptar?” la finele listei cu lucruri „DE FĂCUT”. Lista cu lucruri „DE FĂCUT” e scrisă pe o bucată de hârtie prinsă cu piuneze pe perete, și îmi aduce aminte de lucrurile pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cap. Iau un creion și încep să corectez textul automat, să-l reformulez, să tai și să adaug întrebări pe margine. După care mă opresc brusc. Ce naiba fac aici ? Iau o gumă și-mi șterg iute toate amendamentele. Iau un pix și mă duc drept la sfârșitul paginii, unde o bufniță ca din desene animate, în ținută de avocat, îmi arată spre o linie punctată. Nume : Samantha Sweeting Ocupație : După o clipă de șovăială, scriu „ajutor domestic”. În clipa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și vă uitați la mine ! Tu ! Arată către mine. Hai. Mișcă ! O, Doamne. Biroul meu e ticsit de tot felul de prostii. Deschid un sertar și arunc la Întîmplare hîrtiile În el, după care, ușor panicată, Încep să-mi aranjez pixurile În suportul pentru chestii de scris. La biroul alăturat, Artemis Harrison Își Împrospătează rimelul. — Întîlnirea cu el va fi o adevărată sursă de inspirație, spune admirîndu-se În oglinjoara de mînă. Știi, o groază de oameni sînt de părere că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fost chiar... Îhm... ce-ar fi să Încercați s-o faceți Într-un loc neobișnuit ? De exemplu, la serviciu! La serviciu ! Nu e o idee rea. Lissy e un geniu. — OK ! zic. Am să Încerc ! Îmi iau geanta, scot un pix și-mi scriu pe mînă „ HYPERLINK "mailto:sex@serviciu" sex@serviciu“, chiar lîngă „nb: iubitule“. Mă simt brusc cuprinsă de un val de entuziasm. Ce idee super ! MÎine am să mi-o pun cu Connor la birou, și va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe care l-am văzut vreodată, legat cu panglică verde Închis, și care mijește ochii spre numărul de pe clădirea noastră. — Bună ziua, zice. O caut pe Emma Corrigan. — Eu sînt ! zic surprinsă. — Aha ! ZÎmbește și-mi Întinde un clipboard și un pix. Ei bine, asta-i ziua dumneavoastră norocoasă. Vă rog să-mi semnați aici... Mă uit uluită la buchet. Trandafiri, frezii, niște flori movulii absolut incredible... niște chestii absolut fenomenale, roșu Închis, ca niște pampoane... niște frunzulițe verde Închis... altele verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
care seamănă destul de tare cu sparanghelul... OK. Poate că nu știu cum se numesc toate florile astea... Un lucru, Însă, știu sigur. SÎnt extrem de scumpe. Există o singură persoană care și-ar fi permis să le trimită. — Stai, zic, fără să iau pixul. Vreau mai Întîi să văd de la cine sînt. Iau plicul, Îl deschid și citesc În diagonală lungul mesaj, fără să Înțeleg nimic din ce scrie, pînă ajung la numele iscălit În partea de jos. Jack. Simt un cuțit drept În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ai absolut nici un lucru care să-ți amintească de el În jur. Dar, dacă le păstrezi, atunci Înseamnă că-i spui „Nu-mi pasă de tine !“ Te ții tare pe poziție. Ești puternică. Ești... — Of, Doamne, OK ! zic și Înhaț pixul de la curier. O să semnez. Dar sînteți vă rog amabil să-i spuneți că asta nu Înseamnă că-l iert, și nici că n-ar fi un om extrem de cinic, de fără inimă și detestabil, care se folosește de ceilalți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
doar un nou prilej de a juca teatru. Pentru cine? Aș putea să tac. Vorbesc despre tăcere. Nu-i hazliu? Și de altfel nu-i adevărat, n-aș putea. Aș putea să tac și să mă bucur. Ha! Pascal pune pixul jos. Conturul întunecat al orașului nu seamănă cu conturul întunecat al orașului. Cuvintele alunecă deasupra realității ca niște păsări prin înaltul cerului, niște păsări care în clipa aceea scot niște sunete ciudate. Izabela geme și se zvârcolește în vis. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
exact câte anotimpuri, căci ea nu spune iar celelalte, fiind prietenele ei, nu întreabă. Pe lângă acest secret, au în comun statutul incert de femei care, atunci când trebuie să bifeze una din căsuțele de stare civilă, rămân de multe ori cu pixul în gură, nehotărâte. ─ Măritată? Nu, dar am fost. Divorțată? Desigur, dar cât de urât sună. Sunt divorțată! Oribil. De cine? De ce? Cum aș putea să divorțez vreodată, câtă vreme am ființă pe lume? spune chiar sărbătorita. Și până la urmă ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
când e vorba de ditamai afacerea cu toată alumina de la Ghimpătura. Eu, cel puțin, amânam treaba până murea Goncea. Că prea mult n-o mai ține. Asta-i sigur!“ Il trase pe părinte lângă el și începu să-și petreacă pixul peste stinghiile caloriferului. Parcă muzica aia căutse, acolo, la privată. - Avem asul aici, se veseli Pârțângău, zâmbind abscons. Niciodată radiațiile la mină nu au depășit normalul, pentru că altfel Ceaușescu nu punea nici mort piciorul pe-acolo. Dar să mai intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu masa, că e sâmbătă și are o nuntă la cantină după noi. Continuăm mâine. Și cu concluzii. Cu fir roșu Stătea la un colț al mesei, cel dinspre calorifer, al lungii mese cu fel de fel de hârtii, cutiuțe, pixuri, petice de ziare. Într-o sticlă de plastic, ciudatele peturi pentru berea „Comandor Günther “, retezată șerpuitor pe la jumătate, se ofilea un smoc de cârciumărese vișinii. În capătul celălalt al mesei, pe o bucată de ziar, rămăseseră câteva cojițe de salam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
carton galben. Cu litere mari, roșii: „Fiți LACONICI! Fiți DECENȚI! Anunțuri AMBIGUEE nu primim! Respectați SPAȚIUL tuturor!“ Încercase să completeze până atunci mai multe formulare. Le mototolise nemulțumită pe toate. Privea acum îngândurată un altul, neînceput. Se juca cu un pix verde, un „West Point“, demodat, metalic, butucănos, cu biluță, ieșit din uz încă dinainte de evenimentele din acel decembrie de demult. Era singură în sala mare a Biroului de Publicitate „Periniță & Județul“. Dintre cele șapte ghișee, doar unul era deschis. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
s-a recomandat de data aceasta? - N-am reținut, șopti omul de la ghișeu. Pinocheta, parcă. Și Pancreas, după soț. - Oricum, ridică din umeri insul, totul e plăsmuire. Dar am mandatare să semnez, așa că... Își scoase mănușa. Dădu să ia un pix din borcănelul de lângă ghișeu. Întinse o mână subțire, cu degete lungi, păroase, cu unghii negre, încovoiate. - Aici? Întrebă, ciocănind cu inelarul pe un loc liber, o căsuță lunguiață, din josul formularului, pe dreapta. Funcționarul slobozi doar un chiuit lung, amarnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
adică nici în vremea de azi nu au mai dat de el, doar barca au găsit-o și magnetofonul, unul mic, albăstrui și face maca-maca de-i dai drumul, care era în geamantan și ce mai avea el pe acolo, pixuri și un binoclu și a rămas niște casete mai de demult care le uitase la mine, că mai trăgea și la mine când venea aici, așa de amintire, că nu mai era nimic între noi, dar nu putea să uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Am apăsat Control + P și am privit foile albe înnegrindu-se. După ce ultima foaie a ieșit, le-am luat din imprimantă și le-am recitit. Am observat că nu numerotasem paginile. Eram cât pe ce să pun mâna pe un pix și să le trec eu numerele - chiar mă gândeam să optez pentru cifre romane în locul arabelor -, când am decis să n-o fac. O numerotare ar fi fost prea mult, prea personal, ar fi implicat un fel de semnătură. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
agitați, uitând cu totul de exercițiile de respirație. În sfârșit, Sui a deschis gura: - Ne bucurăm că te-ai întors cu bine, venerabile Sakha. Spune-ne ce ai învățat la Kuang. - Kuang crește, vorbi maestrul (și, dacă ar fi avut pix și hârtie, învățăceii ar fi notat). Nu mai e așa cum îl știam. Au apărut multe lucruri noi. - Ai învățat grația potârnichii, maestre? Cu toții așteptăm să învățăm noile exerciții... - În două săptămăni am învățat și grația potârnichii. Nu a fost greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Mă aștepta la intrarea profesorilor, nerăbdător și pufăind o țigară. L-am urmat în birou. Avea un ficus uriaș în dreptul geamului cu jaluzele, așa că în încăpere erau numai săgeți de lumină. Soarele răsărise, luminând rece. Directorul se juca cu un pix ce avea la un capăt o sferă de plastic cu o gură zâmbăreață. - Eu și cu tine, mi-a spus, suntem cei mai afectați de toată tărășenia. Circulă zvonuri că există în oraș un pedofil care operează în apropierea școlilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
când Frank trimise un om să-i șoptească lui Mitch ceva la ureche. - O clipă, domnule. Patronul vrea să vă vadă. Fiți amabil și arătați-ne ce aveți în geantă. Acolo nu erau decât două cămăși, o pereche de ciorapi, pix și hârtie, un aparat de ras și un reportofon. Caporalul efectuă o analiză amănunțită a obiectelor, deoarece se temea de o bombă sau de vreun alt dispozitiv miniatural care ar fi putut să-l rănească pe Frank. În zilele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lui! Costin se trânti pe un scaun și se uită urât la bunică-su: îl vedea întins în pat, acoperit cu un pled ros, plescăind din buze după fiecare deschidere a gurii; o culegere de probleme, o foaie și un pix, într-o parte a patului; în cealaltă, o revistă electronică din celuloid laminat: MATHeMATA. De ce îl supunea maică-sa la chinul ăsta în fiecare săptămână, zău dacă înțelegea. Dar se obișnuise pe undeva cu întreg ritualul și învățase să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe care scria: „7 septembrie 2014: Mi-am lipit urechea de țeava caldă și am auzit lucruri foarte interesante. Când am realizat că mulțimea informațiilor îmi depășește capacitatea de memorare, m-am repezit la birou, am luat o mapă, hârtieși pix, și m-am pus pe notat. Grijă mare la câinele din spate, care te va mușca de piciorul stâng.” POLITICA SEXUALĂ Erau șapte oameni, șase bărbați și o femeie, care explorau o peșteră. Nu îi supăra întunericul, pentru că aveau lanterne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mână și mergea cu siguranță prin întuneric. A dat la o parte ceva ca o țesătură și a aprins o lanternă, a cărei lumină s-a rostogolit peste o cameră dezordonată și colorată, plină de rufe puse la uscat și pixuri și hârtii. Eu continuam să vorbesc, mi-era teamă că dacă tac își pierde interesul, ba chiar ajunsesem într-o asemenea surescitare că eram convins că la primul gest stângaci pe care l-aș face m-ar da afară. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lungi și obosite, având mare nevoie să fie udate și, de asemenea, șterse de praf. Pe perete atârna deja previzibilul afișier, acoperit cu bilețele și grafice. Două dintre pupitre erau acoperite cu deșeurile comune muncii de birou: hârtii, formulare, dosare, pixuri, creioane. Pe al treilea era un terminal de computer și-o tastatură, dar, În rest, era suspect de gol. Brunetti se așeză În scaunul evident pregătit pentru vizitatori. Unul dintre telefoane - pe fiecare birou era câte unul - sună și continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]