5,484 matches
-
să meargă la biserică. Dar dacă o întreabă careva, unde-i Pătru? Ce răspunde, că a plecat la miezul nopții împreună cu dracul? Lacrimile îi inundară ochii și se retrase în odaia sa. Deodată, parcă auzi o șoaptă. Se opri din plâns și ascultă cu atenție în liniște. Trase de colțul perdelei și privi pe fereastră. Pe ulicioară nu era țipenie de om. „Majoritatea sunt la biserică, la sfânta slujbă”. Pentru sărmana Elena Valdescu minutele treceau, când prea încet, când prea repede
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
în fața cititorilor săi cu un roman ce ne surprinde prin forma textuală și subiect, ce-mi amintește de zicerea lui Macedonski: „Viața este o ciudată comedie care amestecă împreună și dureri și bucurii, punând lacrimi lângă zâmbet, punând zâmbet lângă plâns“. Aici nu scriitorul vorbește, ci limbajul se vorbește pe sine, limbajul ca operă și opera limbajului. Prozatorul care rimează prozodia face ca opera de pur limbaj iar limbajul din această operă este întoarcerea la propria-I esență. Frumosul aici nu
CONCEPTE FUNDAMENTALE DESPRE VIAȚĂ ÎN OPERA LITERARĂ A SCRIITORULUI MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382304_a_383633]
-
ciudată și infinită se ascunde în aceste cuvinte cu care începe Evanghelia , puterea Cuvântului , Cel ce a zidit și cerul și pământul , creind ulterior viața pe pământ, și zborul, și mersul pe jos, și înotul, ideea și surâsul, dorul și plânsul , lacrima și bucuria , iubitul și urâtul ca stare sufletească , ca nuanță psihologică până dincolo de orice simțuri umane ce le putem defini . Ce simte materia moartă , ce simte pământul când îl călcăm cu piciorele noastre , ce simte o mână de atomi
EVANGHELIA DUPĂ IOAN de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382268_a_383597]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > DUMNEZEU VA RECUNOAȘTE! Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Zeul nu va recunoaște Aerul rănit de plânsul Mamelor care vor naște Fiii morți lui viu răspunsul. Marea nu va recunoaște Picătura care vine Străpungând bazalt în coaste, Praguri, crânguri și rovine. Vântul nu va recunoaște Adierile de-aripă, Zboruri frânte vor renaște, Etern Pheonix se-ntruchipă. Dumnezeu
DUMNEZEU VA RECUNOAŞTE! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382454_a_383783]
-
Cânărețul: Dorești să-ți cumperi casa de veci? X: Nu, caut pe cineva. Cântărețul: La cimitir? Poate îl cauți pe preot. E ocupat acum cu mâncarea și băutura. (Râde.) Groparul: Nu e bine să râzi în cimitir. Cântărețul: Râsul și plânsul sunt frați. X: Mă puteți ajuta? (Cei doi se duc spre o altă cruce să noteze ceva. X aleargă după ei.) Groparul: Câte locuri disponibile sunt? Cântărețul: Puține. Trebuie să vorbesc cu popa să mai cumpere ceva pământ să mărim
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
clocot Se aude din văzduh Împresoară într-un tropot, Și coboar-apoi în duh! Și-ntr-un strop nemărginit Ce scoboară-n fulgerare O lumină-n infinit Îl ridică din strânsoare! Vin copiii toți în fugă Și ajung dintr-o suflare, Plânsul lor cândva o rugă, Azi credință ce nu moare! Referință Bibliografică: RUGĂCIUNEA UNUI COPIL / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2081, Anul VI, 11 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Dac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
RUGĂCIUNEA UNUI COPIL de DANIEL DAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382488_a_383817]
-
de licurici. Ningea frumos, ningea tăcut, prin gerul unui azimut, eu, înroșindu-mă ușor, tu, doar strângând din maci, un dor, păleau, sub țurțuri, primăveri, spălându-ți ochii de poveri, tăiai colinde-n lemn de brazi, să nu-ți simt plânsul pe obraji. Ningea, cândva, cu soare blând, nămeți de foc răniți de-un gând, eu, fir de viață, dintr-un fum, tu, lin de moarte, într-un scrum; vânai din focu-mi, rătăciri, topind din gheață flori de miri, dansau, doar
NINGEA, CÂNDVA... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382532_a_383861]
-
de pe drum Veneau Mirosuri de feridă Din alte vremuri Rătăcite în pridvorul vieții Când toți credeam Că vom fi veșnici Și vom iubi Ca să ne ajungă Neînchipuindu-ne Că se usucă vrejul Și pruna trece în stadiul smochinei argintii că plânsul de copil e un zadarnic cântec ce nici măcar copii tăi nu îl vor auzi doar pașii aceea din care a venit dansul doar melodiile ce le interpretai voi lua cu mine să îmi agăț în grindă cerul din care tu
DANSUL UNEI MELODII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382540_a_383869]
-
fost și va mai fi Și știu că orice slova s-a scris, se va-împlini. Te-îmbrățișezi cu mine de jalea bietei lumi Și tremura toți munții din vale până-n culmi, Te-aud cum plângi adesea, cum hohotești de plâns, Că vremea omenirii că într-un ghem s-a strâns. Îți iau în noapte pulsul cu mâna și mângâi Bătaia tâmplei tale ce-mi este căpătai, Apoi adorm cu iarba și codrii fremătând, Visând o lume nouă, un cer și-
ASCULT CU AL MEU SUFLET, INIMA TA, PĂMÂNT de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382541_a_383870]
-
bolta cerului nesfârșit, Altar de-aduceri aminte A multor, uitate cuvinte, Vârtejuri de vieți încropite, Pământ și trăiri răvășite, Speranțe și haos, cădere, Un strigăt născut în durere, Întuneric și frig, disperare, Un murmur de ape amare, Un hohot de plâns estompat, Existențe-n ruină, păcat, Coboară din ceruri, plăpând, Lăstar de Lumină, călcând Pe trepte de har, curcubee, Ce-ngroapă-n neant Astartee, Baali ce se-afundă-n abis, Să fie aievea, e vis? Purtat de un nor, strălucind, Se-apropie Cuvântul
EXISTENȚĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382576_a_383905]
-
în senin și sori înfloreau în fiece floare. Glasuri parfumate îmi amețeau simțurile și în fiecare tresărire de culoare se întrupa un chip drag... Că într-un joc de lumini și umbre, de surâs amestecat cu tristețe, de râs cu plâns... se făcea că lumea era la începuturi; totul era simplu: piatră era piatră și verdele-verde, floarea era floare și omul-Om. Fiece lucru era ceea ce este nu ceea ce s-ar vrea să fie... Tu mă iubeai și eu Te iubeam
VIS de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382619_a_383948]
-
ani când mi-am revăzut o fosta colegă de generală am întrebat-o ce mai face Mircea . -Cine tu , Ciobitu ' ...?? -Păi nu știi a murit acum 5 ani , a făcut infarct ... -Nu pot să cred, am răspuns, am izbucnit in plâns și mi-am propus când merg dată viitoare la Constanța să îi duc flori la mormânt . Îmi lipsești mult MIRCEA , lumea este mai tristă și mai imperfectă fără tine ! Referință Bibliografică: Perfecțiunea este o iluzie / Gabriela Maria Ionescu : Confluențe Literare
PERFECŢIUNEA ESTE O ILUZIE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383847_a_385176]
-
a vrut să mergem într-o pădure...Era Crângul Căprioarelor...El nu știa că vârsta mea era așa de mică și a încercat să se folosească de mine.Cum? Un înger? Nu se poate...Și Diana izbucni în hohote de plâns că la moartea cuiva. -Și ce-ai făcut atunci, draga mea? continuă Ana pe un ton egal, calm și echilibrat, de parcă pacienta ei nu avea niciun fel de probleme emoționale tocmai acum. -M-am așezat în genunchi , aveam un tricou și
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
am visat, Cu nenea Iancu m-am distrat. Dar azi îmi plânge inima, Că e vândută țara mea. Diavolii dețin putetea Și-au seacat țării averea. Astăzi banul e mândria... El acoperă prostia. Deci,ce scriu în poezie E și plâns și bucurie. Versul meu le mulțumește, Acelora ce-l citește. Și Văcărescu-n testament Ne-a lăsat nouă, permanent Ca o sfântă moștenire ...Și„a patriei cinstire...” Creșterea limbii românești, Cu graiurile strămoșești, Tot românul s-o vorbească Din suflet să
DIN VIAȚĂ ADUNATE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383907_a_385236]
-
și mici probleme de viitor. Dar afișarea pe balcon a rufăriei, chiar și după spălare nu este chiar pe gustul tuturor. Este oare o diferență strigătoare la cer că primesc condoleanțele cu un zâmbet condescendent și nu cu hohote de plâns? Ce este în inima mea doar Domnul Dumnezeul Meu trebuie să știe. Afișarea publică este un teatru de bâlci. Morții cu morții dar și vii cu vii. De îndată ce plecatul este depus pe patul său de veci, ce rămași, eventual după
PA, TIBIC MIC! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383911_a_385240]
-
Articolele Autorului TRECEREA VREMII În insomnia vieții, capul se cufundă în pernele din apă, înăbușind strigătul jalnic al trecerii vremii. Căci, -precum norii de pe cer- gândurile îți schimbă chipul suav. Și cum valurile urcă din adâncul tenebrelor, suspini încet, sufocând plânsul amar din întunericul imens. Apoi te învingi, căzând în ispita bucuriei din jur. Noaptea se risipește într-un sacrificiu subtil. Speranța, --zgâlțâită puțin-- pare să fie o rază de soare. Atunci, liniștit, privești cum gândurile îți schimbă chipul suav. --fără
TRECEREA VREMII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383998_a_385327]
-
pe-acel străin meleag. La umbra resemnării eu sufletul mi-am pus și-am acceptat ideea că voi cădea răpus, că-a visurilor turmă, pierind fără de urmă, va crede că de voie de lângă ea m-am dus. Simțeam în mine plânsul regretelor că pier neîndrăznind revolta să o înalț spre cer, dar fără de-ndurare o veche împăcare îmi picura în suflet al resemnării ger. Atunci văzui icoana frumosului tău chip și m-am trezit deodată că din mânie țip, că nu
TREZIRE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383993_a_385322]
-
Acasa > Literatura > Proza > 14. MÂINILE MELE PLÂNG Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1865 din 08 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mâinile parcă-s amorțite: de uimire și de plâns. Pentru că, da, mâinile îmi plâng de tristețe și de disperare, ochii epuizându-mi toate lacrimile. M-am trezit plângând. M-am spălat plângând. Am băut cafeaua plângând. Am muncit plângând. Am mâncat plângând. M-am culcat plângând. Am dormit plângând
14. MÂINILE MELE PLÂNG de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384005_a_385334]
-
intră-n acest imperiu, acum! Țâșnesc nemaipomenite situații Proiectate alb pe un ecran aburos, Cuvintele curg speriate-n creații Spre capătul văzduhului miraculos... -Zeii nebuni, printre colți înfipți de lumini, Rotesc, un schimb de secunde, în esențe, Tremură clipe,-n plânsul de iarnă, regini, Vântul răbufnește cu luminiscențe... Târăsc neliniștea peste presimțire, Sunt prea uimită, sunt prea înfricoșată! Alerg la-ntâmplare, alerg în neștire, Alerg cu teamă, cu lacrima-nghețată... O, cum țâșnește o nouă frenezie! Un abur sentimental leagăn-o
ALERG LA-NTÂMPLARE de LIA RUSE în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384075_a_385404]
-
bătrân obosit de vremuri două suflete se jucau cu dorul îndrăgostit. Pe ramura gârbovită a Stejarului bătrân cânta bucuros un canar, melodia sa amestecată ca o flacără gemete, oftaturi, rugăminți, îmbrățișare... Ploaia năpustește peste pământul nefericit împacă Stejarul topit în plâns, stropii alunecă peste fruntea gândită într-o dulce dezmierdare mult așteptată. Dintr-odată pe cer clipește o stea invidiază beția sufletelor sub Qarr, oh, cât de fericiți am fost astăzi ploaia uda trupul și sufletul... PRIVIRI (Syshikime) Noapte de toamnă
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
iubire atunci ...nu e iubire . E doar o amăgire ! * - Irina,de ce îți faci bagajele ? întreabă Mădălina ,neînțelegând absolut deloc ce se întâmplă. - Nu pot să mai rămân aici,m-am certat cu Mihai ! - V-ați certat ?! Văd că ai și plâns.... Irina,ce anume se întâmplă ,de cine anume vă ascundeți ? insistă din nou, sperând să smulgă adevărul. Nu vroia să-i spună fiindcă nu avea încredere totală în ea. În facultate, îi furase un iubit deși spunea că sunt prietene
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
să le ducă în curtea primăriei. Nu au ținut cont de jelaniile Mariei - soția lui Gheorghe, nici de țipetele pruncilor - cei trei copii, o fată de zece ani, un băiat de nouă și mezinul de doar cinci ani, nici măcar de plânsul și blestemele bătrânului de șaptezeci de ani, Vasile, care-și ținea nepotul de cinci ani în brațe. Gheorghe, care a încercat să se opună, a fost lovit, înjurat și amenințat cu închisoarea, fiind aruncat cât colo de pe ceardacul casei. Sistemul
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
care zac pe veci pietrificate visele mele pline doar de riduri. Parcă aud cum susură izvorul și dacă aș ajunge lângă dânsul l-aș bea din pumni, fiindcă mi-am spart ulciorul și mi-aș spăla cu apa-i vie plânsul. Stau derutat pe stânca solitară ce peștera durerii o astupă și inima care-a-nceput să doară parcă ar vrea-n fărâme să se rupă. M-am rătăcit și nu mai știu pe unde aș mai putea ieși spre mântuire
DE-O VIAŢĂ URC DIN CE ÎN CE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383342_a_384671]
-
fluturând? De-atâtea ori ai spus că-i greu...c-al tău străin te dușmănește, Și te-așteptam cu bucurie ca să-nnoim ce ne unește! Să împărțim iară frățește și pâinea coaptă-n vatra țării, Și poezia, doina, hora, iar plânsul să îl dăm uitării! Dar văd că te-ai obișnuit, să fii străin lângă hotar... Iar pâinea s-a răcit pe masă și mama-așteaptă în zadar... De ani de zile te aștept, Fratele meu, de peste Prut, Să te întorci din
DE ANI DE ZILE TE AȘTEPT, FRATELE MEU DE PESTE PRUT! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383418_a_384747]
-
oameni, credința și iubirea. Dar ai venit un înger cu aripile frânte Și ochii mei, fântână de lacrimi, s-au făcut. Îngenuncheate-au stat a noastre suflete tăcute Și-n rugăciune multă au zăcut. Deasupra nostră veșnic, vegheat-a Dumnezeu. Plânsul, durerea ne-au fost prietene de-o seamă, De mână am rămas, din infinit, mereu, Iar eu am învățat ce-nseamnă să fii mamă. Am învățat că mamă inseamnă sacrificiu, Și dragoste, și trudă, și lacrimă, și dor, Am învățat
COPILĂ, ȘTII? de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383423_a_384752]