1,291 matches
-
vârsta ochilor grei, / rămășițe de timp” (Daniela Rusu, Anotimp, IV, 4, 1997, p. 23); „toamna / păsările răsar din dealuri / și trag după ele / cu aripile / pământul, lumina, zborul și pe noi / cei rămași singurii nesiguri, / amestecându-ne, / vârtej de vânturi plăpânde, / în teroarea / schimbării de-anotimp” (Daniela Rusu, ***, 5, 1998, p. 12); „Ochii tăi sunt două stele / Văd iubirea mea prin ele. Ochii tăi cireșe-amare / Mi-au dat formă și culoare. / Ochii tăi mărunte flori, / Doar speranțe și fiori. / Ochii tăi
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
care le-am făcut în 2006, pancarta morții și răniții șterși de vreme, galbeni la tablă, horoscop berbec, ar fi bine să nu faceți! gemenii: la termen, șeful ierarhic, rac: leu, fecioară, sînteți cam întors astăzi! întoarsă, pui de nuc plăpînzi în creșterea fără leac, horoscopul era incurabil de la început, Liești-Ivești Hortensia Papadat-Bengescu prăvălii de pe vremuri, front la stradă, ziduri mai multe decît mărfurile, apa, că iese cu plinul, căuta la starea sforii de pîrghie, Tecuci 15 km, Borcea vărzărie, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
denunță vitriolant propunerile de a dirija educația istorică pe făgașul umanitarismului ca "utopii fanteziste eterate" care, în pofida idealismului lor naiv, constituie în fapt un atentat împotriva simțământului național (p. 78). În condițiile în care țările vecine, rivale geopolitice ale încă plăpândului stat național românesc, investeau masiv în promovarea egoismului național, educația umanitaristă ar fi soră cu sinuciderea statală. Nu aceasta este calea de urmat. Pe bună dreptate, Michailescu rezonează pe aceeași lungime de undă a ideilor cărora le va da glas
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
făcut o supă (au profitat că era leșinată ). Cu o lingură domnișoara era hrănită delicat. Am lucruri și sub paturi...și niște bani în cutia de cafea... spunea ea cu limbă de moarte. Pe măsură ce supa călduță intra în stomăcelul ei, plăpîndul trup de vreo patruzeci de kilograme prindea viață și-și revendica dorința de a trăi. Celelalte gospodine continuau să o frece pe corp cu spirt sanitar. Era atîta dorință de a o ajuta, de a reda vieții un trup pîlpîind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
găsit aici catedrale? Eu nu-s un spaniol din timpurile acelea... Dar... Dar, lasă-mă în pace! Mă întorc cu spatele la eu-l acela optimist și atoateștiutor. Îi arunc o ultimă săgeată: Ce știi tu ce este Noaptea Învierii? Luminițele acelea plăpînde care se întrec în a bucura familia, prietenii și care alungă răutatea din sufletele oamenilor. Fie și măcar pentru scurt timp. Văd că ești nefericit rău de tot. Da, sînt, răspund cu ostilitate. Poate cel mai nefericit om, nu? Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să-i adreseze Mântuitorului o rugă: Doamne, dă-ne mântuirea pentru jertfa ce-am adus și ne curmă sângiuirea... Dă-ne Pacea Ta de sus! Radu Gyr este un exemplu de credință puternică ce poate sălășlui și în trupurile mai plăpânde. Știm că nu avea o constituție foarte robustă, ca cea a lui Nichifor Crainic, de pildă, însă cu toate acestea a îndurat 17 ani de detenție cruntă, cu dârzenie, cu încredere în pronia divină, făcând o mărturie a nezdruncinării credinței
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
ea-i cădea oblu-n brațe și minteni i se smulgea și fugea ni încolo, ni încoace, și el după ea și iar o prindea și iar o arunca, de te apuca mila de biata de ea, că era tare plăpândă...» Dar aci se găsi Pavăl, care se vede că nu mai avea răbdare, și-l întrerupse: -«Apoi măi Ioa, fă bine și nu ne mai fierbe, și spune-ne odată : până la urmă feciorul cela i-o făcut oarece la fătuța
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pentru ei sau pentru urmașii lor. Nu putem sublinia îndeajuns tragediile celor rămași în urma acestui număr nedrept de mare, de eroi consemnați în cronicile țării și ale satului nostru. Nu vom ști niciodată câtă durere au adunat în sufletele lor plăpânde și nevinovate, orfanii rămași fără protecția părintească atât de necesară, a celor ce nu s-au mai întors de pe tărâmurile blestemate în care au fost târâți și obligați să-și epuizeze respirația. Niciodată nu vom ști câte destine a distorsionat
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
expansionist, terorist, totalitarist, leninist-stalinist, ticluitor și exportator de revoluție. Și își trimitea din când în când bandele-i înarmate, peste apele învolburate ale Nistrului, să semene groaza printre oamenii de curând eliberați. Așa, bunăoară, în toamna lui 1924, își amintește plăpândul copil și consemnează mai târziu una dintre primele imagini de neuitat, ce i s-a încrustat în adâncul ființei "partizanii dinspre Odessa, strecurați peste liman, au ajuns în zona deservită ca diriginte de poștă și telegrafist de părintele meu. Românii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
proaspăt. Veni și luna lui Prier cu zarzării și cireșii dați în floare... Colțul ierbii de un verde crud acoperea câmpul. Era cea dintâi primăvară de după război. Zarzării și cireșii înfloriți își desfăceau crengile foșnind de păsări și albine. Fluturii plăpânzi se alungau prin colbul de soare și se amestecau cu petalele albe scuturate de zarzări și cireși... de nu-i mai puteai deosebi. Te uitai cu luare aminte la revărsarea de bucurie..de trezire la viață a cerului, a păsărilor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
lui aprilie... cu zarzări și cireși înfloriți. Ultima bătălie împotriva iernii fusese dată. Primăvara caldă se pregătea să izbucnească... Totul era îmbălsămat de mireasma dulce a copacilor înfloriți. Zarzării și cireșii își desfăceau crengile foșnind de păsări și albine... Fluturii, plăpânzi, se alungau prin colbul de soare și se amestecau cu petalele albe scuturate de zarzări și cireși, fără să-i mai poți deosebi... Luna mai... luna lui Florar... a venit și ea, cu cei dintâi muguri care se aninau de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
a învățat cu temeinicie limba română. Eminent profesor, pedagog și om de suflet.. Profesorul nostru de română, era exigent, sever, în acelaș timp, blând și bun, cu vorba molcomă și dulce a ardeleanului de la BistrițaNăsăudului. Pentru statura mea mică și plăpândă, îmi spunea zâmbind „Omu’ mare”... un zâmbet bun pe care nu l am uitat niciodată. În anul următor, spre regretul nostru, s-a transferat la Universitatea din Iași, Facultatea de Filologie. Cu regulile gramaticale învățate de la el, în scurta perioadă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
va crește, cât de frumos va rodi, Depinde de grădinarul care o va îngriji, De ce pământ și de câtă lumină și apă are, De cât e de ferită de frig, de furtună și de soare prea tare. E atât de plăpândă ... Cum ai putea s-o rupi ori să o calci în picioare Când e tot ce va mai rămâne în urma ta.” Irina Petrea
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Aurica TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93137]
-
al păianjenului”. Deosebit de senzațională este plimbarea cu vechea diligența Cobb& Co și apoi antrenarea În activitatea muncitorilor de odinioară: spălare nisipului aurifer În pârâul din apropiere. Și după câteva ceasuri de efort continuu, poți avea norocul să găsești un firicel plăpând, dar strălucitor de aur. Ballarat-ul de astăzi s-a născut 433 Printre punctele de atracție se afirmă Sanctuarul William Rocketts, figuri aborigene sculptate În lemn de un bătrân artist alb Într un decor forestier. 282 În perioada de Înflorire, iar
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cu un fel de teamă. Văzând că este În afara oricărui pericol, căprioara se așeză pe mușchiul gros, cald ca o blana a pământului, langă iedul ei. Limba subțire a căprioarei culca ușor blana moale și mătăsoasă a iedului. Văzând acest plăpând animal, am fost emoționată. Mi se părea că retrăiesc un mit cu fata prefăcută-n căprioară. În ochii limpezi ai căprioarei sticlea ceva nelămurit. Avea niște ochi mari, blânzi, cu genele de la pleoapa de sus lungi, dând privirii o deosebită
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
printre norii cenușii, trimițând câteva raze spre Întinderile albe. Haina albă a pământului Începe să se destrame În firicele argintii care aleargă la vale. - Clinc - clinc! se aude deoadată un sunet cristalin. - Cine poate fi? Este un ghiocel mic și plăpând. Și-a scos căpușorul de sub zăpadă și caută soarele. M-am apropiat de el și l-am mângâiat.Tremura de frig și de frică. Am Început sa-i vorbesc: - Nu te teme, ghiocel mic, no să-ți fac nici un rău
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
În condițiile date, dar n-am avut Încotro. Fiul nostru Sascha s-a născut pe 18 iulie 1944. Nașterea a decurs noaptea, pe o bucată de saltea completată cu o valiză, la lumina opaițului. Am căpătat o infecție, copilașul era plăpând, fără vlagă. Părinții mei erau Îngroziți la gândul că mă pot pierde și pe mine, și pe copilul meu. Au făcut rost de medicamentul „rubiazol”, care mi-a salvat viața, poate și cu ajutorul bunului Dumnezeu. Am zăcut mult timp. Soțul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
drumul meu prin clopot rătăcit/ dinspre materie prin suflet mă tot mir:/ orice mișcare a universului e-n spirit/ o naștere, o sferă și un trandafir.// Deci universul nu-i decât un pește-nsuflețit,/ nemuritor în piramide ca un fir/ plăpând de păpădie ce așteptând a obosit/ să-și tot repete-ntr-al magiei șir:/ orice mișcare a universului e-n spirit 209. Întrebările epistemologice pe care ni le punem într-o antropologie empirică și teologică se ridică dintr-o viață
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
din Constanța. Dan era prieten apropiat al lui Aurel Băeșu și Gheorghe Balan. Mi-a fost dascăl la liceul amintit. 416 La casa înconjurată de „Grădina liniștii”, pe Ulița Rădășenilor, cumpărată de la farmacistul Vorel. 332 Băeșu era o fire duioasă, plăpând, generos și modest, de statură mică, mărunțel, ochii căprii, sprincene mari, nasul mic, acvilin. Mereu gânditor și medita, dornic de-a cunoaște locuri și chipuri, spunând ce lucrări preconizează să realizeze. Îi plăcea viața retrasă și nu-l atrăgea strada
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
în Rugăciunea Focului. Starea aceasta s-a concretizat într-un poem pe care i l-am închinat: Ardere-de-tot lui Valeriu Gafencu ...Aici răsare-n mine o chilie în care s-a sfințit un pustnic blând... Zidea virtuți cerești în trup plăpând și-n ochi purta smerită bucurie... De priveghere lungă - albă floare -, se rezema cu fruntea de pervaz și luna-i săruta sfințit obraz când i-asculta cuvântul, ca o boare: „O, vino, rob rău, somnule, și-mi poartă cu tine
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de dimensiuni vaste, cu aspect medieval datorită vitraliilor și lambriurilor sculptate, tapisat cu cărți pe toată lungimea, stătea în picioare în fața unui pupitru de scris un general mic de stat, micșorat și mai mult de înălțimea pereților. Figura îi era plăpândă, profilul acvilin și scobit; chipul îi era lungit de o barbă castanie. Îmi ieși în întâmpinare cu pas vioi. Mă înclinai în fața Maiestății Sale. Privirea pătrunzătoare mă scrută; ochii, de un albastru luminos, ședeau de altfel rareori locului, pupilele neliniștite
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
-n bătătura. Ah, de ce n am zece vieți Să te cânt natură. ¾ VARĂ Vară de Otilia Cazimir E cald. Grădina-n jurul meu Se-ntinde leneșa la soare. Frunzișul prăfuit și greu Își culcă umbră călătoare Pe-al ierbii câmp plăpând... Râzând, cu capul dat pe spate, Un mac își scutură pe rând Petalele însângerate. În salcii, vrăbiile tac, Doar cucul cal bătrân aruncă, Ne-ndemânatic și buimac; Chemarea-i scurtă peste lunca. Și din trifoiul adormit Cu flori ușoare și
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
violetului ce amintește de piesele sale de rezistență - „Hibernalele” - expuse anterior, potențată de izbucnirile fove în culori calde, atestă maturitatea ca plasticiană a Vioricăi Toporaș. Regăsim farmecul discret al reveriei, vis și realitate, în mai „stinsele”: „Aristocrate”, „Cumințenie”, „Visare”, „Biruința plăpînzilor”. Impresionismul din „Balerinele”, în care adevăratul erou este lumina și în care tușa este elementul ordonator al panoului, îi succed piesele fove citate, la care adăugăm „Făclierele” și „Verdele soarelui”. Cât de tonică și de invidiat - în sensul bun al
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
simt tot greul loviturii Ce pune capăt simplu aventurii Ce se încheie totuși cu onoare. Iar lacrimile grele curg șiroaie Și se transformă în râuri sângerânde Pe când eroii noștri se-nconvoaie... Așa îi deapănă prin timp destinul Toți strugurii cu boabele plăpânde Când la Cotnari, în teascuri, curge vinul. * La masa cavalerilor Vin cavalerii meselor rotunde Tentați de-un vin... dar nu de Murfatlar Și nici de prea cântatul Pinot Noir Iar o Fetească nu știu s-o desfunde. Nici în Bordeaux
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
de V sta pe un braț al unei arătări. Deodată își ia zborul, căci se aud fâlfâiri de aripi în văzduhul mohorât.Violetul amurgului nu lasă ca tălpilor cu codiță să li se observe culorile. De departe, se aude glasul plăpând și firav al unui greieraș. Frunzele își șoptesc una celeilalte: despre ce oare ? Vorbesc despre concertul unei vrăbiuțe care, în timpul zilei, le chema pe puținele rămase cu dânsa printr-un semn: Cip-cirip ! Un vânt sălbatic ia tălpile de pe brațele arătărilor
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]