1,791 matches
-
al regimului, de altfel, și-a trimis soția cu carnetul de partid și decorațiile, amenințând și cu exilarea, în momentul scandalului cu plagiatul din romanul Incognito. A ținut în ambele cazuri. Glissando a intrat pentru puțină vreme în circulație, iar plagiatul lui Eugen Barbu a fost mușamalizat. Marin Preda, fiind director al editurii Cartea Românească și posedând ștampila „BC”, și-a trimis manuscrisul trilogiei Cel mai iubit dintre pământeni direct în tipografie, „uitând” să-l mai transmită și la CCES! A
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
1927, 40; N. I. Herescu, „Asemănări și analogii în folclorul român și iberic”, „Pleiada”, 1927, 2; Sandu Teleajen, „Rătăcirea lui Ion Vancea”, „Gândul nostru”, 1927, 2; Al. Marcu, Un răspuns, VL, 1929, 104; Lascăr Sebastian, Un mare specialist și un mic plagiat, ĂLA, 1931, 560; Traian Mateescu, „Idolul vremii”, VL, 1931, 133; Metzulescu, Literile, I, 193-195; Ț. Păunescu-Ulmu, Al. Popescu-Telega, hispanista, Craiova, 1943; Traian Blajovici, „Pe urmele lui Don Quijote”, LU, 1943, 5; Ion Biberi, „Cervantes”, „Democrația”, 1944, 7; M. Lörinczi, Grigore Dima
POPESCU-TELEGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
acestuia punând cele mai calde cuvinte. SCRIERI: Despre utilitatea studiilor clasice, Iași, 1911; Clasicismul și cultura națională, Iași, 1913; Antisemitismul lui Vasile Conta, București, f.a.; Idilele rustice ale lui Theocrit, București, 1925; Geniul latin, Cluj, 1926; Răspuns unei acuzațiuni de plagiat, Cluj, 1927; Sentimentul naturii în scrisorile lui Pliniu cel Tânăr, București, 1927; Viața și opera lui Publius Vergilius Maro (volum colectiv), București, 1930; Horațiu, Cluj, 1936; În amintirea lui Ioan Paul, Cluj, 1936; Biobibliografia lui Vasile Bogrea. 1881-1926 (în colaborare
NAUM-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
cioburile diseminate ale concepției dramaturgului un puzzle coerent și plauzibil. P. a îngrijit numeroase ediții din autori români și s-a lansat în câteva campanii de presă care au avut ecou, cea mai semnificativă fiind aceea în care a demonstrat plagiatul prelegerilor de filosofie a religiei ținute de Nae Ionescu după cursul de metafizică al lui Evelyn Underhill. SCRIERI: Aduceți verbele, București, 1981; Dimineața tinerelor doamne, București, 1983; Teze neterminate, București, 1991; Loc psihic, Cluj-Napoca, 1991; Poeme nerușinate, București, 1993; Jocurile
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
lui Ruskin), G. Ibrăileanu (Cu prilejul foiletoanelor lui Caragiale, Curentul eminescian), P.V. Haneș, Sextil Pușcariu, I.-A. Candrea ș.a. Uneori spiritele se încing, precum în cadrul polemicilor N. Iorga - Lazăr Șăineanu, Ovid Densusianu - A. Philippide, ca și în jurul unor acuzații de plagiat. Un spațiu generos au la dispoziție folcloriștii și etnografii Simion Florea Marian, T. Duțescu-Duțu, Th. D. Speranția, Sofia Nădejde, ca și G. Coșbuc. Și în ce privește literatura, N.r.r. manifestă eclectism. Proză publică, alături de mulți diletanți, Paul Bujor, Jean Bart, Em
NOUA REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
de război), G.M. Zamfirescu (Bariera), Ioan Slavici (Robia omului), Ion Pas. Studii și articole semnează Eugen Relgis (Idei și pseudo-idei) și F. Aderca (Moravuri intelectuale și Cum poți deveni scriitor tradiționalist, texte în care îl acuză pe Cezar Petrescu de plagiat după Guy de Maupassant). O. l. tipărește o scrisoare a lui Panait Istrati și răspunsul lui Ion Pas, care îi reproșează „confuzia ideologică” în care se complace și nerespectarea unor promisiuni mai vechi. Tonul periodicului este plin de vervă, ofensiv
OMUL LIBER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288535_a_289864]
-
fabulos-ilară. Lupii stabilește un pattern stilistic care poate fi regăsit într-o altă narațiune cu pretext memorialistic, O călătorie pe Olt, din volumul Pravoslavnica ocrotire (1941). Cartea reia fragmente din Lupii, rescrise ca poeme în proză (Vladimir Streinu suspectează un plagiat după Cimitirul marin al lui Paul Valéry), precum și povestirea Aghan, apărută în 1940 în condiții grafice excepționale și reeditată aici cu titlul Ursita. N. mânuiește în această povestire poematică tehnica fantasticului terifiant, preluând motivul nervalian al „mâinii vrăjite”, agrementat cu
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
astfel, Gheorghe Șincai ar fi un mit literar fără operă). La moartea poetului Panait Cerna, revista publică masiv versuri și proză din creația celui dispărut. Victor Eftimiu, autorul piesei Cocoșul negru și colaborator al revistei, este apărat împotriva acuzației de plagiat după Faust. „Cronica dramatică”, rubrică efemeră, este susținută de Duiliu Zamfirescu și Vintilă Panța. Scriu regulat D. Karnabatt, Oreste, Al. T. Stamatiad, N. N. Hârjeu, Dragomir Frunză (comedii într-un act), Radu D. Rosetti, Corneliu Mugur (autor de portrete duioase, moralizatoare
NOI PAGINI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288470_a_289799]
-
metodologia cercetării. Spus și mai simplu: nu trebuie să se mai accepte referate fără ipoteze explicit formulate. Acestea au menirea să direcționeze cercetarea spre o structură, cel putin demonstrativa sau argumentativa. În absență lor, referatele se reduc la rezumări, la plagiat explicit, la sinteze neelaborate care nu definesc conceptul de referat științific. Urmează enunțarea schematizata a modalităților de confirmare/infirmare a ipotezelor. Enunțarea schematizata face trimitere numai la precizarea de la început a metodelor și metodologiilor utilizate pentru a analiza ipoteza elaborată
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
1936-1940), conduce Cercul dramatic al Universității clujene mutate la Sibiu (1940-1945) și face parte din comitetul de redacție al revistei „Luceafărul” (1941-1945). Debutează în 1924 cu un text polemic, Istoria măgarului farsor și a cioarei invidioase, replică la acuzațiile de plagiat aduse lucrării sale Tratat elementar de anatomie descriptivă și topografică. Semnează cu pseudonimul Sylvius Rolando prima sa carte, culegerea de nuvele Generalul Frangulea (1925), și romanul Ne leagă pământul (1926; Premiul Academiei Române). Colaborează la „Abecedar”, „Familia”, „Gândirea”, „Lanuri”, „Luceafărul”, „Pagini
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
în urmă. Un ciorbagiu și un zavragiu (1861). Localizările - după Victorien Sardou, Philippe Dumanoir și Fernand Lafargue, Louis- François Clairville și Ernest Gillet - sunt făcute cu o anume abilitate, ceea ce nu l-a scutit pe P. de acuzația, excesivă, de plagiat, emisă de I. L. Caragiale. Mai emancipată față de original ar fi „comedia locală” Haimanalele, după Alfred-Néoclés Hennequin și Alfred-Charlesmagne Delacour. A tradus mult, și din Molière (Amorul doctor) sau din Victor Hugo (Ruy Blas, versiune în proză), preferințele lui îndreptându-se
PASCALY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288705_a_290034]
-
binefăcătorii săi. Maestru și discipoltc "Maestru și discipol" Reforma sistemului de învățământ ortodox nu poate avea loc fără o regândire din temelii a statutului profesorului de teologie. În acest plan, trei sunt maladiile care trebuie grabnic combătute: impostura profesională (i.e., plagiatul, mita etc.), descalificarea morală (i.e., sfidarea decalogului) și nepotismul cadrelor didactice. Ca alternativă, Biserica trebuie să accepte logica pluralismului și a concurenței. Competiția elegantă și schimbul de experiență între facultăți se cer încurajate. De ce, în absența unor merite academice excepționale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de seminar cu cap și coadă, premise și concluzii, aparat critic și observații personale 2. Fiindcă în notarea studentului lucrările de seminar contează foarte puțin (nici măcar 50% din notă), chiar și cei mai serioși studenți nu ezită să recurgă la plagiat - o practică cunoscută, de altfel, și la case mai mari. Mascarada zecilor de examene pe sesiune se transformă într-un reflex al superficialității. Cum nu orice student îl are ca patron pe Giordano Bruno, soluția disperată în fața cumulului de examene
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
traducător, vanitățile câtorva episcopi sau deriva zelotistă a unor laici. Care este corespondentul actual al unei asemenea „reviste de critică teologică”? Există oare o tribună similară de la care membrii Bisericii să declare deschis ceea nu-i îngăduit în fața amvonului, unde plagiatul și alte imoralități mai puțin sofisticate să poată fi denunțate? Din nefericire, ne lipsesc atât o nouă Predanie, cât și atmosfera liberă în care ceva similar ar putea vedea lumina zilei. Această absență dă măsura gravei noastre incapacități de a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care ceva similar ar putea vedea lumina zilei. Această absență dă măsura gravei noastre incapacități de a reflecta public asupra exigențelor tradiției și de a identifica hibele veacului. Pentru a da un singur exemplu, ne lipsește acut o istorie a plagiatelor din teologia română. Rămâne să ne consolăm cu geniul profetic al celor de odinioară. Oameni cu vocația autentică a reformei, slujitorii Predaniei pledau pentru o maturitate eshatologică mult prea imediată ca să accepte drapajul pietist al existenței în dulcegării mitice sau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lucruri deja existente În versurile altora este Încă răspândit la unii dintre poeții noștri tineri, care cred că pot suplini În poeziile lor lipsa cunoașterii temeinice a vieții prin reminiscențe literare. Uneori această tendință se traduce de-a dreptul prin plagiat. În același număr al revistei Almanahul literar a fost publicată o poezie cu totul nesatisfăcătoare a lui Aurel Rău, intitulată Vasile Roaită (Ă). Semnificațiile mari pe care le are În cadrul revoluției noastre culturale zidirea „Casei Scânteii”, oamenii care se dezvoltă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și ieșeau la suprafață cu o frecvență suficient de mare pentru a deveni memorabile. Gestația lentă a cărții se datorează, în mare parte, tribulațiilor din viața personală a scriitorului. Dezamăgit că Alfred Knopf nu l-a susținut în cazul de plagiat comis de J. Dickson Carr (acesta copiase, pur și simplu, secvențe întregi din cărțile lui Chandler și le inclusese într-un roman propriu!), optează pentru alt editor. În același timp, o ofertă generoasă din partea Hollywoodului îl pune la adăpost de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
6 aprilie 2007, p. 15). Mai este Încă un argument care ar justifica publicarea mai multor lucrări pe aceeași temă: utilizarea tot mai intensă a informațiilor de pe Internet pune În fața cercetătorului probleme noi, cea mai importantă fiind aceea a evitării plagiatului și a utilizării informațiilor credibile. Așa se explică succesul unor cărți cu un asemenea profil, atât la noi (volumul lui Septimiu Chelcea Cum să redactăm o lucrare de licență, o teză de doctorat, un articol științific În domeniul științelor socioumane
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
românilor În strânsă conexiune cu cea a Uniunii Sovietice. Al doilea proiect a Început În perioada lui Ceaușescu, autorii Împotmolindu-se problemelor sensibile contemporane. În fine, după 1989, au apărut mai multe volume din Istoria românilor, unele fiind acuzate de plagiat. 8. Compendiul Este „o expunere sintetică a unei lucrări, a unei discipline sau a unei concepții” (DEX). De obicei, compendiul este scris după redactarea unui tratat, dar pot fi și excepții: G. Călinescu, Istoria literaturii române. Compendiu, Editura Națională Mecu
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
un dialog competent pe marginea ei. Realitatea demonstrează că, uneori, pe fondul scăderii calității Învățământului superior din motive pe care nu e cazul să le comentăm aici, a scăzut și nivelul științific al tezelor de licență. Mai păgubitoare este situația plagiatului sau a scrierii tezei de licență de către o altă persoană, contra unei remunerații. Anunțurile de mică publicitate sunt pline de oferte cu vânzarea unor lucrări de diplomă. Nota maximă luată la susținere contribuie la creșterea prețului acesteia! Se cumpără, În
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
lucrează, să exploreze universul etnografic al zonei, viața personalităților literare și culturale locale etc. Publicate În reviste de profil, multe informații din aceste lucrări ar putea intra În zestrea culturii naționale. Bibliografie specială Călinescu, 1965. Marcus, Solomon, 2002, „La școala plagiatului”, România literară, nr. 48, p. 3. Rad, Ilie, 1995, „Lucrările pentru obținerea gradului didactic I - Încotro?”, Tribuna Învățământului, anul VI (XLIII), nr. 268, 13 martie, pp. 2, 7. Vulpe, Magdalena, „Tipuri de lucrări științifice”, În Vulpe, 2002. V. Aparatul critic
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
acestea să aparțină autorului Însuși, creându-se astfel o confuzie. Pentru cei inițiați, croșeta are deja semnificația unui cuvânt sau fragment omis. Spre deosebire de alte domenii ale creației, textul științific cere cele mai multe exigențe privind utilizarea citatului. De aceea, și acuzațiile de plagiat s-au produs mai ales În cazul textelor scrise, nu În domeniul creației plastice, de pildă. Cu totul altfel stă problema În cazul textului științific. De aceea, În acest caz, trebuie să respectăm cele zece reguli stabilite de Umberto Eco
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
a delimita elementele care compun fișa cărții: punct, virgulă, două puncte. De asemenea, În cazul citării unui articol din revista Psihologie socială, nu se folosește prepoziția În: Chelcea, Septimiu, Jderu, Gabriel și Moldoveanu, Andreea. (2006). Cultura organizațională universitară - cultură a plagiatului? Psihologie socială, 17, 57-76. 3. La cărțile traduse nu se indică numele traducătorului: Durkheim, Émile. [1895] (1974). Regulile metodei sociologice. București: Editura Științifică și Enciclopedică 4. Titlurile publicate În reviste sunt culese cu drepte, nu cu italice: Chelcea, Septimiu, Jderu
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
indică numele traducătorului: Durkheim, Émile. [1895] (1974). Regulile metodei sociologice. București: Editura Științifică și Enciclopedică 4. Titlurile publicate În reviste sunt culese cu drepte, nu cu italice: Chelcea, Septimiu, Jderu, Gabriel și Moldoveanu, Andreea. (2006). Cultura organizațională universitară - cultură a plagiatului? Psihologia socială, 17, 57-76. 5. La lucrările care au cunoscut mai multe ediții sau la cele traduse, se indică Între paranteze drepte și anul apariției ediției princeps: 6. Dacă o carte are mai mulți autori, toți autorii sunt trecuți În
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
ediției princeps: 6. Dacă o carte are mai mulți autori, toți autorii sunt trecuți În ordinea nume + prenume, iar separarea numelor se face prin virgulă + conjuncția și: Chelcea, Septimiu, Jderu, Gabriel și Moldoveanu, Andreea. (2006). Cultura organizațională universitară - cultură a plagiatului? Psihologia socială, 17, 57-76. 7. Dacă se citează cărți de același autor, autorului i se repetă numele: Durkheim, Émile. [1895] (1974). Regulile metodei sociologice. București: Editura Științifică și Enciclopedică. Durkheim, Émile. [1897]. (1993). Despre sinucidere. Iași: Editura Institutul European. 8
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]