6,504 matches
-
Încordau În coapsele prelungi. Alergă până În capătul pontonului și sări În lac, unde un grup de naiade (prietenele ei de la Cedar Rapids) Înotară În Întâmpinarea ei. Lăsând cartea În jos, mi-am privit corpul. Era acolo, ca de obicei: pieptul plat, șoldurile inexistente, picioarele ca niște prăjini, pișcate de țânțari. Apa lacului și soarele făceau să mi se cojească pielea. Degetele mi se zbârciseră cu totul. Mulțumită ramolismentului doctorului Phil și a pudorii lui Tessie, am ajuns la pubertate fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ochelarii. Stai să-i curăț. Oo, așa e mult mai bine. Ia să ne uităm acum... ― Gura! ― Nu, n-aș spune că Marele Lac Sărat a trecut prin vreo transformare geologică... ― Lasă că a trecut fața ta, bubosule! ― E la fel de plat ca Întotdeauna. Perfect pentru o pistă de ciclism. Dar apoi Milton strigă: ― Fir-ar să fie! amuțindu-ne pe amândoi. Am crezut că se săturase de ciorovăiala noastră. ― Să-l ia dracu’ de judecător! Nu se uita la noi. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Încadreze În societate. De la o vârstă fragedă arată altfel, se mișcă altfel, nu-și găsesc mănușile și Încălțămintea potrivită. Ceilalți copii le spun băiețoi sau mai rău: femei-maimuță, gorile. Pielea mă camufla. Anii șaptezeci erau vremea potrivită să ai pieptul plat. Androginia era la modă. Înățimea mea rahitică și picioarele de mânz Îmi creau ținuta unui manechin. Hainele mele nu erau În regulă, chipul meu nu era În regulă, dar formele mele unghiulare erau. Aveam Înfățișarea aceea de saluki. În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pauză. ― Nu știu, spuse fratele meu. Încerc să mă lămuresc. ― Bine. Când te lămurești, spune-mi și mie. Acum am treabă. Sâmbătă dimineața veni iubita Capitolului Unsprezece. Meg Zemka era la fel de micuță ca și mama mea și avea pieptul la fel de plat ca al meu. Părul Îi era de o culoare maronie, șoricească, ochii i-erau căprui, iar dinții, din pricina unei copilării trăite În sărăcie, neîngrijiți. Era un copil abandonat, orfan, pipernicit și de zece ori mai puternică decât fratele meu. ― Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
eu, dacă ai fi arătat ca mine. Ca să fac pipi, trebuia să mă așez. Jetul ieșea de dedesubt. Aveam un interior ca de fată. Era moale pe dinăuntru și aproape dureros dacă băgam degetul. Într-adevăr, pieptul Îmi era perfect plat. Dar mai erau și alte scândurele la mine În școală. Iar Tessie insista că la acest capitol semănam cu ea. Mușchi. Nu cine știe ce. Nici șolduri, nici talie. O fată ca un platou de cină. Specialitatea low-Cal. De ce să mă fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Încheiase. Rețineți: nici Milton, nici Tessie nu mă văzuseră dezbrăcată de ani de zile. De unde puteau să știe? Și, neștiind, cum ar fi putut să-și imagineze? Informația care ajungea la ei era de ordin secundar - vocea mea răgușită, pieptul plat -, dar aceste lucruri erau departe de a fi convingătoare. O chestie hormonală. N-avea cum să fie mai grav de atât. Așa că tatăl meu credea - sau voia să creadă - și Încerca s-o convingă și pe Tessie. Și eu opuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și dând din coada ei de pește de un verde smarald strălucitor. Nu făcea nimic libidinos. Zora era atât de frumoasă, Încât toată lumea se mulțumea doar să se uite la ea, la pielea ei albă, la sânii superbi, la abdomenul plat, cu buricul care părea să facă cu ochiul, la curbura magnifică a spatelui În balans, acolo unde carnea se contopea cu solzii. Înota cu brațele lipite de trup, unduindu-se voluptuos. Chipul Îi era senin, iar ochii de un albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Era împușcat în partea stângă a pieptului, în inimă! În stânga lor, se odihnea pe veci un altul. Era înveșmântat tot în alb. Acesta era găurit în cap. La zece metri de ei, se vedea o ascunzătoare. Avea un acoperiș jos, plat și alb, sprijinit pe trei stâlpi scurți, care îngăduiau la nivelul solului ample deschizături pentru vederi periferice. Podeaua acesteia era mai joasă decât solul, întrucât puteau sta în picioare în ea. Se lăsară în jos și se strecurară înăuntrul vizuinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ins care se plimba, Încercînd să-i ghicească profesia, situația familiei, genul de viață dus cînd nu era la cură. Nu era ușor. După cîteva zile sau cîteva ore, fiecare se integra În micul cerc. Cele mai multe priviri aveau aceeași seninătate plată, mai puțin bolnavii, pe care Îi recunoșteai după corpul deformat, după mers, dar mai ales după un amestec de teamă și speranță. Doamna În lila făcea parte din ceea ce s-ar fi putut numi cercul de intimi al lui Maigret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
dintotdeauna. Fetița o strânge cu putere de mână. Vrea să afle de ce. Occia o lămurește: — Înfățișarea lui se aseamănă cu Pământul. — Pământul e rotund? se minunează Domitia. Regele Sacrificiilor râde cu poftă. O întreabă: Da’ tu cum crezi că este? — Plat, răspunde ea cu candoare. — Plat?! — Da, ca o tavă. — Aha! Ca o tavă, carevasăzică... Occia nu intervine. Îl lasă să se descurce singur. Există o oare care rivalitate între ei. Între metodele lor pedagogice. Îl aude scărpinându-se în barbă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
putere de mână. Vrea să afle de ce. Occia o lămurește: — Înfățișarea lui se aseamănă cu Pământul. — Pământul e rotund? se minunează Domitia. Regele Sacrificiilor râde cu poftă. O întreabă: Da’ tu cum crezi că este? — Plat, răspunde ea cu candoare. — Plat?! — Da, ca o tavă. — Aha! Ca o tavă, carevasăzică... Occia nu intervine. Îl lasă să se descurce singur. Există o oare care rivalitate între ei. Între metodele lor pedagogice. Îl aude scărpinându-se în barbă. E un pic derutat. Îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
audă melodioara pop de la ceasul meu cu deșteptător radio. Îmi doresc, o, Doamne, cât îmi doresc să pot rămâne în pat pentru totdeauna. Uite, Jemima, vezi cum îți simți abdomenul când te întorci pe spate? Bine, nu e el tocmai plat, dar oricum nu e gras. Vezi cum ți se lasă sânii în părți, dând senzația distinctă a unei mari întinderi plane între ei? Jemima stă întinsă și-și freacă abdomenul cu afecțiune și dispreț totodată, pentru că este ceva inerent plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fel de mers forțat, dar te simți ca și cum ai alerga. Apoi face exerciții la saltea și de-abia reușește să ajungă la birou pe 10, ignorând complet sandvișurile cu șuncă de pe drum. Stă la birou și bea toată dimineață apă plată, iar la prânz mănâncă o farfurie de lăptuci simple cu roșii și castraveți, în timp ce Geraldine dă din cap uimită, încă neputând să priceapă voința Jemimei, după atâta vreme. Odată ce prânzul s-a încheiat, Jemima se va simți ușor vinovată doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Brad, pentru că e exact ca rochia neagră pe care și-a dorit el s-o port - e scurtă, moale și foșnește, îi cuprinde formele și-i descoperă picioarele, îmbrăcate în siguranță în niște ciorapi transparenți și lucioși și cu pantofi plați roșii, de lac. Scârba. Nu, mă scuzați, glumeam doar, dar dacă e să fiu un pic serioasă, mă uit la Geraldine și mă simt îmbrăcată al naibii de prost. ― Mă gândeam, încep eu, conștientă de cum arăt, adică ridicol. M-am gândit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nu mai am nevoie să mă încurajeze să cheltui și mai mulți bani decât am făcut-o deja. Pur și simplu, nu știu. Încerc o rochiță neagră și deși stau ceva timp pe gânduri, minunându-mă cum îmi înfășoară abdomenul plat și talia, îmi dau seama că e mult prea elegantă: o dau jos și o agăț înapoi cu grijă. Încerc o pereche de pantaloni crem de mătase și un tricou alb - care arată minunat - dar apoi mă gândesc că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
acum, nu a mai fost niciodată atât de lent, sau tandru, sau minunat. Și nu mă simt cum mă simțeam înainte. Nu vreau s-o fac cu luminile stinse, sau stând dreaptă pe spate, așa încât stomacul meu să fie aproape plat - pentru că acum chiar este plat, și nu trebuie să mă mai simt atât de conștientă de mine sau să mă îngrijorez că n-o va face pentru că mărimea mea îl va dezumfla. Acum, minunea minunilor, sunt pe jumătate dezbrăcată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
niciodată atât de lent, sau tandru, sau minunat. Și nu mă simt cum mă simțeam înainte. Nu vreau s-o fac cu luminile stinse, sau stând dreaptă pe spate, așa încât stomacul meu să fie aproape plat - pentru că acum chiar este plat, și nu trebuie să mă mai simt atât de conștientă de mine sau să mă îngrijorez că n-o va face pentru că mărimea mea îl va dezumfla. Acum, minunea minunilor, sunt pe jumătate dezbrăcată, cu un bărbat care e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Îmi ridic tricoul până la cap și stau acolo, goală, privindu-mă. Îmi văd silueta încordată și musculoasă, care e atât de lipsită de grăsime acum, că arăt mai degrabă ca un băiat decât a femeie. Îmi trec mâna peste sânii plați și-mi amintesc cât de mult îmi atârnau înainte, cum semănau cu cei ai femeilor pe care le-am văzut azi în poze. Cât de tare semănau cu ai lui Jenny. Dar nu. N-am să mă mai gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pregătească și pe care să-l călărească chiar el. Eram mândru de Întorsătura lucrurilor și mă gândeam că Gilford e la fel de bun ca Țarul. Era un murg pe care te puteai baza la sărituri, avea destulă viteză și pe teren plat, dacă Îi cereai asta, și mai era și drăguț. Doamne, așa mi-era drag de el. Când alergă prima oară cu bătrânul se plasă al treilea Într-o cursă cu obstacole de 2 500 de metri, și când bătrânul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bulbuci, bule mici care apăreau Încet la suprafață. Mirosea bine. Scoase o sticlă de ketchup și-și tăie patru felii de pâine. Bulele apăreau mai repede acum. Se așeză lângă foc și ridică tigaia. Turnă cam jumătate Într-o farfurie plată de tinichea. Mâncarea se-ntinse Încet. Știa că-i prea fierbinte. Turnă niște ketchup peste. Știa că și fasolea și spaghetele sunt Încă prea fierbinți. Privi focul, apoi cortul; n-avea de gând să strice totul frigându-și limba. Ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să pleci din oraș? — Nu. M-am săturat să tot fug. Nu-și dezlipea ochii de la perete. — N-am ce să mai fac acum. — N-ai cum s-aranjezi treaba cumva? — Nu. M-am băgat aiurea, spuse cu aceeași voce plată. Nu mai am ce face. Mai stau un pic și-o să mă hotărăsc și eu să ies pe-afară. Păi, atunci mă-ntorc și eu la George, spuse Nick. — Salut, spuse Ole Anderson fără să-l privească. Mersi c-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
stai cu ei? — Greu de zis, spuse Nick Adams. Ar fi putut oare să-i spună că ea a făcut prima ce n-a mai făcut nici una la fel de bine după ea și să-i amintească picioarele durdulii și maronii, abdomenul plat, sânii mici și tari, brațele care-l strângeau tare, limba vioaie, ochii goi, gura care avea un gust bun, apoi ceea ce era deopotrivă stânjenitor, strâmt, dulce, umed, minunat, mic, dureros, complet, final, nesfârșit, fără de sfârșit, fără a se sfârși vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
engleza medie, nici nu conținea vreun fel de arhaisme de după secolul XVII. Una dintre aceste lecturi pasionante Începea În modul cel mai diafan: „Boabe de rouă muiau ierburile așternute sub spicul recoltei de mai an...“. Lăsând la o parte stilul plat, aveai destule motive să le admiri, dar și să le urăști pe Patience Worth și Pearl Curran. Unul dintre romane fusese dictat de-a lungul a 35 de ore. Am mai găsit În arhive un alt caz care m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
colecție personală de artă budistă - o colecție foarte rafinată și apreciată, aș putea adăuga - au fost Încredințați, prin testament, muzeului. Au urmat aplauze răsunătoare. Talentul Lucindei a fost mereu acela de a Îmbina dramatizările și exagerările cu fapte concrete și plate, astfel Încât discursul rezultat să fie credibil. Înainte ca aplauzele să devină asurzitoare, a ridicat o mână și a continuat: — Toate acestea Înseamnă o moștenire estimată la - o clipă, iată cifra - douăzeci de milioane de dolari. Nimănui nu i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din inox lustruit, iar numele meu era gravat cu caractere atât de mici Încât până și cei din primul rând au fost nevoiți să se aplece și să-și mijească ochii. Acesta era stilul care-i plăcea Lucindei, modern și plat, un font simplu la fel de imposibil de citit ca și modul de folosire de pe o cutie de medicamente. Obișnuiam să ne contrazicem prietenește În legătură cu broșurile pe care ea le comanda la artiști grafici foarte scumpi. — Ai ochii Încă tineri, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]