2,404 matches
-
un turn despre care el nu știa? În oceanul său? Tocmai când se ridicase, pregătit să pornească cu întreaga armată spre locul despre care îi vorbise căluțul de mare, în fața lui se înfățișă Marinică, însoțit de un tânăr înalt, cu plete lungi, aurii și ochii albaștri scormonitori. Delfinul își ținuse promisiunea și îl eliberase pe prințul mării din închisoare. - Dacă îl răpui pe Valkan și îmi eliberezi fata, îți voi îndeplini orice dorință, spuse Algus. Apoi, îl voi invita pe tatăl
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
-mi poarte glasul mut prin ani lumină, Văzduhul să-mi fie-acoperământul Cu sufletul curat de Cătălină. Aș vrea să râd...să mă audă zarea. Dar glasul mi se 'neacă în tăcere Când un amurg își scutură-nstelarea Iar vântu-și plimbă-n plete-o adiere. Aș vrea să plâng...dar plâns să-mi fie marea Mărgăritare-n stropi mărunți de rouă, Valurile ce-mi sfâșie-ntristarea Din plânsul nopților cu lună nouă. Aș vrea să dorm...cu-n vis în nemurire Cu o
AȘ VREA de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382005_a_383334]
-
o angoasă consumată în nemărginirea tăcerii lăuntrice („tăcerea gândului”), și comunicată atât subliminal, paralingvistic (cf., între altele, tectonica însăși), cât și prin lapidare enunțuri vag-aluzive, ori prin sugestie: „Nici Un cuvânt. E vânt. E tot vânt. Din Ascunsele Ganguri, Mă luminează Plete De întuneric”. (Târg II) La fel: E toamnă Târzie. Și soarele Cade, Strivit, Printre crengi. Singuratici Copaci Semne Ne fac Spre veșnicie”. (Alpha) Sau: „Plăpândă E Steaua Iubirii. Ci Nesfârșită-i Tăcerea”. (Rugă) Ori acest memorabil strigăt, șoptit în afară
EUGEN DORCESCU, ALBASTRELE SEMNE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382011_a_383340]
-
stele (termen dominant); pe de alta, pământ, peșteră, gang, melci, cârtiță, Cățelul Pământului, urmele. Între cei doi poli, între cele două mari repere cosmice, eul își consumă neliniștea, contemplând „semnele albastre” ale lunecării, ale căderii: mișcarea frunzelor, a culorilor, ploaia, pletele, brăzdând autarhia tăcerii, reflectându-se în mari oglinzi, și sporind senzația de abisalitate. Pe alocuri, sub presiunea imensă a brevilocvenței, angoasa abia dacă mai poate fi stăpânită: „Plouă Deplin. Plouă Cu pești Zvârcolitori Spre Oglinzi Larg Deschise”. (Geneză) Are dreptate
EUGEN DORCESCU, ALBASTRELE SEMNE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382011_a_383340]
-
-se spre camera ei să-și ia cele necesare pentru baie. Elena își vedea de treabă în bucătărie pregătind în continuare tagliatelele ei. Nici nu trecu un sfert de ceas că apăru și Adriana lângă ea tamponându-și cu prosopul pletele sale de culoarea mahonului, un pic ondulate spre vârfuri de la mama natură. Era o femeie deosebit de frumoasă și în plină maturizare. Nu mai era adolescenta din liceu sau tinerica din facultate, ci o femeie al cărui corp era deplin conturat
MANUSCRIS IN LUCRU, CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382020_a_383349]
-
ziua cu noaptea semănând gânduri în tăcerea lumii nimeni nu a văzut nimic erau ocupați, preocupați de nimicul cotidian liniștea îmi devasta tâmplele obosite în picioare a mai rămas un ultim arbust, cuvântul, prea mic pentru lumea asta mare cu pletele în vânt duc flori căzute prin iarba uscată de focul aprig ce ardea în mine aștern pe o coală goală dureri,tristeți din vremuri reci și seci îmi este atât de frig, aici, lângă voi nu cer decât o rază
DOAR ATÂT de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380383_a_381712]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ÎNCĂRUNȚIRE Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Azi mi-a nins iarna în plete Și-n gând iar mi-ai apărut, Pentru iarnă, n-am regrete, Regret că te-am cunoscut. Și-ncerc să mi te scot din minte Cu tot ce-a fost între noi doi, Să uit și gesturi, și cuvinte Ce-
ÎNCĂRUNȚIRE de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380416_a_381745]
-
un pieptăn maroniu. Fața îi era purpurie de pișcarea gerului și ochii negri, blânzi și calzi invitau parcă la intimă apropiere.”( Foc de paie). Alt personaj sublim este Fluieraș din schița cu același nume:” Avea păr bălai, curs lin în plete pe spate, fața rotundă ca banul de aur, ochi albaștri de umbră umedă, trup drept și energic și doar picioarele cam lungi . De pășea rar îl putei asemana cu un cocostârc. Privirile îi erau mereu pierdute în visătorie, încât părea
„PE VREMEA CAILOR PĂGÂNI” DE SIMION BOGDĂNESCU EDITURA „CRONEDIT” 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380555_a_381884]
-
-n colivii, Din clipa-n care am înțeles că tu nu ai să vii, S-a rătăcit corabia vieții mele într-un fiord, Fără busola, căutând al vieții sale nord Și vântul solitar, parcă a înnebunit, Îmi răvășește sufletul și pletele la infinit, Atât pustiu de ape și stins nemărginit Cât niciodată n-am crezut sau am gândit. Cu brațele în cruce am învățat să zbor, Să fug din viața gândurilor care dor Și nu sunt astăzi decât un alb cocor
POVESTE DE DRAGOSTE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379348_a_380677]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > BUNICUL Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Copilăria mea cu albe plete, Demult, în altă curte s-a mutat, La țintirim , sub lespede de piatră, În ceruri, sus, cu Dumnezeu la sfat. Un înger alb i-a primenit menirea, Bătrânul meu e Făt - Frumos pierdut, Înfășurat în mantie de pluguri, Iar crucea
BUNICUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379435_a_380764]
-
de prispa cu Ilene, De mere dulci, de nea, de vremuri vii. Când primăvara vieții va surâde Pe alt tărâm, pe-aleile cu tei, Bătrânul meu blajin ca pâinea caldă Va spune iar povești la nepoței. Copilăria mea cu dalbe plete, Demult, spre nemurire a plecat... La țintirim, sub lespedea de piatră, În ceruri, sus, cu Dumnezeu la sfat. Mugurel Puscas ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografică: BUNICUL / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2157, Anul VI, 26 noiembrie
BUNICUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379435_a_380764]
-
Acasă > Poeme > Emoție > COPILĂRIE Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2331 din 19 mai 2017 Toate Articolele Autorului Copilărie, fata cu pletele în vânt, Cu fustă creată și picioare goale, Cu margarete înșirate după gât Și flori de maci cusute-n borangic pe poale, M-ai păcălit, cănd fermecata, intr-al tău joc Eu am intrat vrăjita și zglobie, Cântând când culegeam
COPILĂRIE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379484_a_380813]
-
cobor... Și-n toamne roșii te găsesc la scoala... Tu râzi în sufletele de copii care m-așteaptă, În jocul lor te prinzi și-ți fluturi părul, Alergi desculță-n zori că altădată.... Și îmi pătrunzi în suflet, copila cu pletele în vânt, În mine naște jocul atâta bucurie! Sunt iar copil printre ai mei copii, De suflet mi te-agăți, copilărie! Referință Bibliografica: COPILĂRIE / Gabriela Munteanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2331, Anul VII, 19 mai 2017. Drepturi de
COPILĂRIE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379484_a_380813]
-
tine ele zboară, Suspină printre rânduri A inimii vioară. Cuvintele pulsează Pe strune nevăzute, Iar sufletu-mi visează La clipele trecute. Pe cer apare luna Nepăsătoare trece, Ș-anină-n păr cununa Cu-a sa lumină rece. Trec anii tinereții Ninsori s-adună-n plete, Sunt la sfârșitul vieții Buzele-mi ard,mi-e sete. Trădată a mea soartă Și-a așternut uitarea, Prin zăvorâta-i poartă Trece doar supărarea. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: ÎNSINGURARE / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1395, Anul
ÎNSINGURARE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379526_a_380855]
-
un strop de mai bine, Și din clipe-adunăm viul vieții și-o moarte, Bucurii și dureri, zâmbete și suspine, Tot ce-avem pe din-două, între noi se-mparte... Matematica sorții o-nvățăm numărând Anii grei ce-și așează argintiul în plete Călători ce-și urmează visul lor căutând O iubire, să-și simtă sufletele complete... Referință Bibliografică: Nostalgia iubirii / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2319, Anul VII, 07 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Mimi
NOSTALGIA IUBIRII de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379594_a_380923]
-
tale până vom deveni cei mai bogați de pe pământ și nici măcar moartea nu va putea să ne despartă * Nostalgiile cuvintelor (4) de Gabriela Mimi Boroianu 14.03.2017 M-am rezemat de noapte ... îți purta slovele prinse la tâmplă iar pletele ei înzorzonate cu stele mă înlănțuiau în moliciunea lor a șoaptelor... Aș fi vrut să ai niște degete lungi cât un meridian să mă străbați cu ele peste suflet și până dincolo de mine să mă aduci înapoi în starea aceea
NOSTALGIILE CUVINTELOR I de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379593_a_380922]
-
târzie. Iubește-mă acum, în octombrie, Când Dumnezeu pictează în roua aurie... În noiembrie, copacii rămân goi și singuri... Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze! Iubește-mă acum, când pădurea se transformă În viori și în vise cu plete în vânt de lumină Și poți să-mi ridici o liră pân’ la bolta-nstelată Cântând a iubire în tăcerea verbului ”a fi”... Citește mai mult Viori de octombrieSe-mpodobește octombrie cu giuvaereAprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunzeîn toamna
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
toamnă târzie.Iubește-mă acum, în octombrie,Când Dumnezeu pictează în roua aurie...În noiembrie, copacii rămân goi și singuri...Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze!Iubește-mă acum, când pădurea se transformăîn viori și în vise cu plete în vânt de luminăși poți să-mi ridici o liră pân’ la bolta-nstelatăCântând a iubire în tăcerea verbului ”a fi”...... XV. ELISABETA IOSIF, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 2096 din 26 septembrie 2016. MIROSUL TOAMNEI Din vârful dealului
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
târzie... Iubește-mă acum, în octombrie, Când Dumnezeu pictează în roua aurie... În noiembrie, copacii rămân goi și singuri. Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze! Iubește-mă acum, când pădurea se transformă În viori și în vise cu plete în vânt de lumină Și poți să-mi ridici o liră pân’ la bolta-nstelată Cântând a iubire în tăcerea verbului ”a fi”... 6 octombrie, 2015 ... Citește mai mult Elisabeta IOSIFViori de octombrieSe-mpodobește octombrie cu giuvaereAprinse-n curcubeie. Ne
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
toamnă târzie...Iubește-mă acum, în octombrie,Când Dumnezeu pictează în roua aurie...În noiembrie, copacii rămân goi și singuri.Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze!Iubește-mă acum, când pădurea se transformăîn viori și în vise cu plete în vânt de luminăși poți să-mi ridici o liră pân’ la bolta-nstelatăCântând a iubire în tăcerea verbului ”a fi”...6 octombrie, 2015... Abonare la articolele scrise de elisabeta iosif
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
cu prune brune/ care dorm în ochii puși pe rugăciune,/ cine-a frânt în tine ascuțiș de sabie/ să te plece altor steaguri, Basarabie?// Ruptu-te-au dușmanii, datu-te-au la câini,/ iezii din privire să ți-i culci în mâini./ Pletele să-ți fluturi noaptea pe sub stele/ când își umple Nistrul ochii cu mărgele.// Țară cu domnițe-tremur între gene-/ albe ca lumina strânsă din poiene,/ unde-au fost arcașii, unde-au fost plăieșii,/ când le-au scos în târguri trupul, megieșii
BUNA VESTIRE A BASARABIEI SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380965_a_382294]
-
2294 din 12 aprilie 2017. -Bine. Acum povestește mai departe Silan, ce s-a mai întâmplat în subsolul clădirii Wanderbilt, spuse Shantal Perlin dezvelindu-și dinții diamantați. Caut să-mi aduc aminte câte ceva dar... vag. -E de înțeles. Așa... Deci, Pleată care era cel mai în față a făcut două salturi peste două coloane de foc și a ajuns undeva destul de aproape de ceea ce ne interesa pe noi. A găsit de altfel și o ascunzătoare aproape perfectă. Un canal betonat care folosea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
în căști... Citește mai mult -Bine. Acum povestește mai departe Silan, ce s-a mai întâmplat în subsolul clădirii Wanderbilt, spuse Shantal Perlin dezvelindu-și dinții diamantați. Caut să-mi aduc aminte câte ceva dar... vag.-E de înțeles. Așa... Deci, Pleată care era cel mai în față a făcut două salturi peste două coloane de foc și a ajuns undeva destul de aproape de ceea ce ne interesa pe noi. A găsit de altfel și o ascunzătoare aproape perfectă. Un canal betonat care folosea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
Colindele sunt fâlfâiri de doruri serafice, cernute-n hore de vise și împliniri peste neaua copilăriei zglobii, înfășate în lacrimile de bucurie ale Măicuții Domnului, ale Mamelor și Bunicilor noastre: „...Se bucur’ copiii/ Copiii și fetele,/ De dragul Mariei/ își piaptănă pletele,/ De dragul Mariei/ Și-a Mântuitorului/ Lucește pe ceruri/ O stea călătorului.”[1881] (Mihai Eminescu, Colinde, colinde!/ Irina și Sergiu Nicolaescu-Rugăciunile Poeților. Antologie de poezie religioasă românească. Ed. Paralela 45, București, 2002) Colindele vin din ceruri de dor, pe aripi de
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
fie limpede și clarăatingerea ceruluiși mersul lui pământesc! Ascund doruri greleși bucurii neînfrânatece se vor împlinite, respirateși cad cu zgomot,infirmând orice regulăsau îngrădire veche,fiindcă,cerul e în noi,cerul e cu noi,cerul... suntem noi!... XXIV. NOAPTE CU PLETE LUNGI, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016. Sub noapte cu stele vrăjit de lună, gând hoinar cu toamna în plete, zgribulit, cântând întruna, dragostea, ce-n soare piere. Ideatic, nebunatic, alergând cu bruma trenă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]