38,301 matches
-
însemnate, altfel nu contabilizează, decît în foile locale, că un primar ales pe listele unui partid și-a schimbat culoarea politică după aceea, ori că vreun lider de filială a fugit din partid la concurență. Cornel Nistorescu ia în vizor plecarea din PNȚCD a trei nume importante, țărăniști cu funcții în aparatul de stat, care s-au lipit de PNL imediat ce și-au părăsit partidul. Editorialistul EVENIMENTULUI ZILEI consideră asta o formă de, cităm, "curvăsărie politică", ceea ce ni se pare și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16852_a_18177]
-
cînd dădea liber rotativei, mai era și ceva de citit. Optimistul fără margini din '88 era profesorul Manolescu, cel pe care strîngerea tot mai puternică a șurubului îl făcea să zîmbească și care nici nu voia să audă de ipoteza plecării din țară. Mircea Zaciu a notat asta în jurnalul său, iar în ceea ce mă privește am auzit o formulare asemănătoare, care mi se adresa. Nu era un sfat, ci un fel de provocare. În '89, ultimul 23 August căpătase un
August 23 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16853_a_18178]
-
tot mai de neevitat a catastrofei nu l-au determninat pe Emil Constantinescu să abandoneze stilul inconștient de a conduce țara. E ceva irațional în toată această afacere. N-ar fi nimic dacă ea s-ar fi soldat doar cu plecarea de la putere a unui singur om. Din nefericire, ea înseamnă suferința și dezamăgirea unui întreg popor, care a depășit demult barierele disperării. La atâta lipsă de rațiune, nu-ți rămâne decât să te întrebi asemeni personajului caragialean: "De ce, nene Anghelache
La adio (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16871_a_18196]
-
de ordinul expresiei, ea este enormă în fond. Deoarece credința în misterul Providenței alcătuiește un antidot la pericolul mortal al laicizării credinței. Din păcate, se poate manifesta o credință înșelător puternică, însă laicizată tocmai prin fanatism. Ea reprezintă punctul de plecare al extremismelor, caricaturi ale vocației religioase prin psihologizare și istoricizare. Nu ne e îngăduit a ne raporta la Dumnezeu într-un mod schematic, profan obedient, restrictiv. Dintr-o atare eroare a apărut criza credinței în societatea contemporană. La un capăt
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
regretatul Mircea Scarlat avansează ipostaza subtilă a unui posibil neoromantism. Încă o dată poetul iese din convențiile tradiționalismului romantic și decadentismului mult hulit. Profilul său liric atît de comentat, totuși greu de cristalizat, păstrează o sumă de trăsături eterogene. Punctul de plecare este simbolist zice cu dreptate Mircea Scarlat. Intervin, apoi, felurite fracturi în tehnica de construcție și în structura limbajului artistic încît poetul va fi, pe rînd, atras și respins de simbolism. Atras de unele modele (tipare) cu succes sigur, respins
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
cele valoroase să pătrundă într-un circuit prestigios internațional. Mai toată ziua Emil Boroghină a stat în teatru. În ultimii ani, biroul lui era plin pînă la refuz de o mare de hîrtii, distincții, casete video, afișe, plicuri, fotografii... După plecarea lui Purcărete la direcția Teatrului din Limoges, Emil Boroghină i-a chemat pe cei mai în vogă regizori: Tompa Gabor, Vlad Mugur și Mihai Măniuțiu. Care nu s-au lăsat ușor înduplecați. Trupa fusese formată și condusă de Silviu Purcărete
Adio, dar rămîn cu tine! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16951_a_18276]
-
de prin case pustii./ Vorbim ca și cum nemaifiind și-au pierdut/ sub propria mască înfățișarea/ și graiul și harul și mersul și starea/ și-acum rătăcesc în necunoscut,/ acolo unde numai Ion, clopotarul cel mut,/ le cunoaște adresa, cînd le sună plecarea". Orașul alb din acest admirabil poem nu e spațiul închis, nu e plumbul bacovian, deși atmosfera trimite acolo; inovație? În urbea lui Bacovia e ființa-care-trăiește - scriind, în vreme ce, în orașul alb al lui Dominic Stanca, e ființa-care-scrie - trăind: un ceas de
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
bea și iubi/ și urechile, urechile se pot lua la întrecere" (Moartea auzului). "Dicteul automat" nu e asumat integral, întrucît autorul respectă, în plină dezlănțuire suprarealistă, o ștachetă...realistă. În felul acesta d-sa ține a menționa un punct de plecare zero, afectiv și percepțional, precum un soi de alibi al mărturiei: "Trebuie să uit tot înaintea cuvintelor/ E amurgul cel mai nimerit pentru dragoste" (Distanțe). O atare amnezie voită e însă un semnal în răspăr al unei memorii pe care
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
Poate că ar fi mai bine să le fi numit crize ale surplusului de personalități în momente de criză. Ruptura din PSM, înainte de alegerile din '96, n-a putut fi depășită separat nici de aripa Verdeț, nici de aripa Mohora. Plecarea din PDSR a reprezentanților de azi ai ApR, dincolo de criza de moment din partidul d-lui Iliescu, dar și de faptul că ApR e un partid care știe mai mult cum nu e decît cum este și ce vrea, a
Personalități de închiriat by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16975_a_18300]
-
unei diegeze care situează actanții, determinînd adjuvanții și opozanții. Diferitele figuri ale gazdei (pitic, bătrîn, zînă, vrăjitoare, căpcăun, ca să le cităm doar pe cele mai frecvente) determină destinul eroului. Dacă ospitalitatea gazdei-zîne îngăduie eroului o reîmprospătare a puterilor, o nouă plecare, un elan pozitiv în parcursul inițiatic, căpcăunul este o figură nu mai puțin interesantă, trădînd ambivalența fundamentală a situației ospitaliere, marcată de tot felul de reguli de respectat și de transgresiuni, oscilînd între dorința de libertate și dorința de dependență
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
o fată mai frumoasă decît ea. Sentimentul de concurență atrage un conflict, gelozia surorilor, concurența fiului cu tatăl, gelozia mamei care, fără să fi citit neapărat pe Hegel, știe că de regulă copiii sînt moartea părinților. De unde alungarea, expulzarea, abandonul, plecarea însoțită uneori de o sarcină imposibilă impusă ființei lipsită de mijloace. Mama vitregă ca figură a gazdei (fără legături de sînge) pune problema locului, a legitimității și a uzurpării. Stăpînă a casei, ea ia locul mamei și transformă în oaspete
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
de familie, eroii fiind de obicei bunicii, deportați, arestați, torturați, lăsați fără pămînt. Se construiesc, prin recurența unor elemente, topos-uri ale opresiunii comuniste, în funcție de zona geografică și avînd în vedere distincția sat/oraș: în Basarabia - deportarea în Siberia, cu plecări în miez de noapte, transport în vagoane pentru animale și pește sărat drept hrană, în Bucovina - asimilarea și persecuțiile etnice, neîncheiate încă, în satele românești - colectivizarea forțată, deportările în Bărăgan, rezistența armată, La' că vin americanii!, la oraș - cozile, Europa
"Las' că vin americanii!" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/17018_a_18343]
-
permis de a pune întrebarea, cu atît mai mult cu cît această romancieră leșina de rîs în brațele chefliului." (p. 33) Nepăsătoare la cei din jur, pentru scriitoare totul este foarte clar: "Tot aurul din lume, este Jim, punct de plecare și punct final. Inutil de a căuta în altă parte." (p. 25) Îl privește cu adorație, cu o iubire absolută, fără patetisme. Îl observă, cu ochiul femeii îndrăgostite: mîna dreaptă, privirea, fruntea, bărbia, ceafa, pleoapele... Proba de mare dragoste, cea
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
dragoste. Mai mulți prieteni scriu despre Paul Celan așa cum a fost, așa cum l-au cunoscut. Poveștile seamănă între ele, protretul lui Paul Celan e necontradictoriu, poate și pentru că majoritatea se referă la aceleași perioade, cîțiva ani petrecuți în România, înainte de plecarea poetului și apoi scurte întîlniri în străinătate, după foarte mult timp. E un portret în față și revers, un protret al artistului la tinerețe și un alt portret, dramatic, al exilatului la o senectute prematură, sufletească. Celan trînăr e pur
Paul Celan și prietenii săi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17037_a_18362]
-
de tendințe programatice, mai degrabă o anume spontaneitate. Și acum întrebarea: de ce există în cărțile dvs. o notă dominantă elegiacă, de ce preferința pentru aspectele tragice ale existenței? M.M.: Temele romanelor mele sunt - dacă e necesar să le enumăr rapid - absența, plecarea, tăcerea. Cartea cu care am debutat este povestea unei femei care de azi pe mîine pleacă și acesta nu este cel mai grav lucru; soțul, prietenii, întregul sat acceptă plecarea ei, dar ceea ce nu se poate accepta este refuzul ei
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
mele sunt - dacă e necesar să le enumăr rapid - absența, plecarea, tăcerea. Cartea cu care am debutat este povestea unei femei care de azi pe mîine pleacă și acesta nu este cel mai grav lucru; soțul, prietenii, întregul sat acceptă plecarea ei, dar ceea ce nu se poate accepta este refuzul ei de a povesti ce s-a întîmplat, după ce se întoarce. Acest refuz de a vorbi este o formă de violență, de agresivitate. Căci noi, oamenii, suntem o specie care vorbește
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
veni. Însă Despărțirea de Matiora este o carte tulburătoare în măsura în care ea transformă firescul în criză: bătrînețea Dariei și a celorlalte băbuțe din satul Matiora e răscolită de această inserție prematură a despărțirii ca topos al morții în planul vieții. Înainte de plecarea lor de pe urmă dintre cei vii, cum se spune, locuitorii Matiorei trebuie să facă față unei alte plecări-despărțiri, infinit mai dureroasă și mai greu de înțeles, fiindcă ea nu este inevitabilă într-un sens metafizic și veșnic misterios pentru ființa
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
era că la Noica se vorbise despre cartea sa Anti-Goethe. Sincer fiind, Noica nu mă entuziasma. Eram un apolinic în gen goethean. Apropo. În 1981, aveam să-l văd la Paris pe Cioran. Discutaseră despre literatură, iar la ușă, la plecare, venind vorba despre Noica, exclamase pompos: Sentimentul paraguaian al ființei! parafrazînd titlul lucrării gînditorului român. Cînd am auzit de procesul deschis contra lui C. Noica, începusem să mă neliniștesc. Așteptam să fiu închis. Îmi pregătisem bagajul. În cele din urmă
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
Anti-Goethe ăsta? Mă rog, cunoștea tot. Dar trebuia să declar. Am scris în încheiere că nu se discutase nimic politic (Nici vorbă de poetul V. Voiculescu, așa cum a scris odată un răuvoitor). Dealtminteri, dosarul există și poate fi văzut. La plecare, maiorul mă întrebase zîmbind dacă îl cunosc pe Ion Lăncrănjan. Cum să nu... Dar de ce zîmbea el? Ar fi fost absurd să se refere la el ca la un informator, să-l demaște astfel. Cred că maiorul voise să-mi
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
și declarațiile d-lui Adrian Costea despre relațiile pe care le-a avut în România cu oameni politici de frunte din PDSR nu poate contesta faptul că omul către care merg toate firele unor afaceri care au ca punct de plecare România lui Ion Iliescu își asumă aceste relații, precizînd și pînă la ce dată au funcționat afacerile sale cu România, pentru care e incriminat azi de justiția franceză. Pînă în 1996. Asta spune cam totul. Ar fi ridicol să îl
Afacerea Costea și imaginea președinției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17082_a_18407]
-
al unor importante manifestări de artă. În prezent, este organizatorul principal a ceea ce promite să fie cea mai mare expoziție de artă modernă din secolul nostru, la noua Tate Gallery din Londra. Această ultimă manifestare a fost și punctul de plecare al dialogului înregistrat în luna februarie la Paris. Domnule Serge Fauchereau, sunteți în același timp critic literar, critic de artă, scriitor, organizator de expoziții de artă, un om foarte legat de fenomenul artistic contemporan. Cunoașteți și cultura română, cu care
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
Turcii, învingători vremelnici, făcură din el o pulberărie. Noroc că ei nu cuceriră definitiv Helada și că astfel nu transformară Parthenonul într-o pușcărie turcească special amenajată ce ar fi funcționat probabil și azi. * Los Angeles-ul are șase universități. La plecare, în 1978, prietenul meu bucureștean și coleg de universitare, Corneliu Bogdan, fost ambasador la Washington, îmi făcuse legătura cu un profesor din Los Angeles al cărui nume îmi scapă. Planul fusese să vorbesc înaintea studenților uneia din universități. Profesorul m-
Note, contranote by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17079_a_18404]
-
fost un personaj real, dintr-o spiță de șef cuman. Oricum, de pe atunci începe, în Transilvania, excomunicarea de la drepturi egale a românilor, datorită ortodoxiei lor creștine și a refuzului catolicizării (poate chiar a asimilării maghiare). Și la fel, datorită unei plecări din Maramureșul transilvan, se petrece și întemeierea principatului Moldovei, de la Dragoș la Bogdăneștii Mușatini. Venind vorba de originea marii boierimi în Muntenia și Moldova, autorul crede că ea este de proveniență slavă, marcată și cultural, astfel explicîndu-se Un amplu capitol
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
România. Ele au fost distruse, alungate, îndepărtate, exilate - dar în forul lor interior, întotdeauna prezente în România. 1) Bineînțeles, sînt și unele - puține - excepții, în funcție de bunele intenții (sau interese) ale celor din conducerea țării. 2) Regretatul profesor Mircea Zaciu, după plecarea din țară - deși era membru de onoare al Academiei Române, nu a mai putut fi profesor-consultant la Universitatea din Cluj!
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
cu ruta ne trimite imediat la imaginea unui drum în formă de cerc, un drum care se întoarce mereu de unde a plecat, a cărui finalitate este de a duce nu nicăieri, cum ar spune filosofii, ci înapoi la locul de plecare. " De aici înapoi la imaginea cadranului solar pe care îl descria Jünger nu este o distanță prea mare... Ciprian Mihali - Sensus communis - pentru o hermeneutică a cotidianului. Editura Paralela 45, Pitești 2001. 210 pag., f.p.
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]