1,535 matches
-
necesară și conjuncție suficientă. Aceste simptome ar fi densitatea sintactică, manifestată când diferențele cele mai fine ar constitui o diferență între simboluri, densitatea semantică, manifestată prin procurarea anumitor simboluri pentru lucruri care s-ar distinge prin diferențele cele mai fine, plenitudinea relativă sau saturația, manifestată când un număr comparativ ridicat de aspecte ale unui simbol devin semnificative, exemplificarea, manifestată când un simbol ar simboliza un eșantion de proprietăți pe care le-ar poseda literalmente sau metaforic, și referința multiplă și complexă
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
putea trăi alt gen de fericire, în momentele în care simțea substanța cuvântului vibrând sub pana sa precum statuia însuflețită sub dalta sculptorului Pygmalion, acela îndrăgostit de propria operă. Mitul antic sugerează că fericirea creației îl înalță pe om la plenitudinea actului demiurgic. Cînd îl auzea prin peretele prea subțire declamând și vorbind de unul singur în miez de noapte, Slavici (gazda poetului) nu-și punea problema dacă acesta este sau nu fericit. Era doar deranjat și îl suporta din prietenie
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
putea trăi alt gen de fericire, în momentele în care simțea substanța cuvântului vibrând sub pana sa precum statuia însuflețită sub dalta sculptorului Pygmalion, acela îndrăgostit de propria operă. Mitul antic sugerează că fericirea creației îl înalță pe om la plenitudinea actului demiurgic. Cînd îl auzea prin peretele prea subțire declamând și vorbind de unul singur în miez de noapte, Slavici (gazda poetului) nu-și punea problema dacă acesta este sau nu fericit. Era doar deranjat și îl suporta din prietenie
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
nu este despărțită de rigorile interiorității etice, iar aceasta din urmă își găsește suprema confirmare tocmai în obiectivarea semnificantă de care beneficiază în orice activitate practică. În proiect și în realizarea lui stă întreaga menire a intervențiilor conștiinței, așa cum în plenitudinea actului se poate citi destoinicia preparativelor care îl preced. Acest proiect al actului, care capătă alternativ valențe aplicative concrete și determinări strategice generale, are nevoie de forul reflexiv pentru o justă adecvare adaptativă, adică pentru simetrizarea profilului individual cu imperativele
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
trezit, în gândul său se va ivi problema formei, prezentată sub aspectul cel mai simplu și mai caracteristic, ilustrată prin CD-ul atașat lucrarii, pentru ca auditorul să aibă la îndemână un mijloc suplimentar de a trăi mesajul muzical în toată plenitudinea și în toate semnificațiile lui. Leonardo da Vinci spunea : "Dragostea pentru artă este cu atât mai fierbinte cu cât cunoașterea ei este mai perfectă". Prof. Mihail Manciu LUDWIG VAN BEETHOVEN 1770-1827 Nici unul dintre marii pictori ai lumii nu a reușit
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
ar putea da într-o neliniște metafizică. Dacă dorința trebuie să fie intensă pentru a justifica scena și desfășurarea ei, reînnoită nedefinit pentru ca numărul scenelor să sporească, trebuie totodată și mai ales ca ea să fie satisfăcută. Dispozitivul pornografic vizează plenitudinea. 2. Înlănțuirea scenelor Cum se înlănțuie scenele într-o operă? A priori, autorul dispune de două strategii majore: prima constă în a le juxtapune renunțând la orice intrigă veritabilă. Este mai ales cazul naratorului care se mulțumește să descrie o
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
automat din universul sexual, sau niște ipocriți care se vor dovedi mari adepți ai lucrurilor pe care par să le interzică. Demonstrarea faptului că interdicția întreține o legătură esențială cu dorința ar destabiliza dispozitivul pornografic "canonic", care se bazează pe plenitudinea unei Naturi absolut inocente, a unei dorințe pe care este de-ajuns s-o eliberezi pentru a accede la fericire. Inițierea sexuală are următorul efect: îi oferă cititorului și procedurile de naștere și de satisfacere a dorințelor, și dezvinovățirea acestora
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
verbul la prezent-indicativ „treci", iar pragul dintre cele două lumi cea a contingentului, în care omul e supus destinului, trecerii timpului și cea sacră a basmului, a fericirii depline în care acesta „se poate retrage pentru a se regăsi [...] în plenitudinea ființei și în miracolul universului" (Eugen Simion) este desemnat de imaginea metaforică a „codrilor de aramă". Odată trecut acest prag perceput ca „limită" dincolo de care se sugerează o continuitate a spațiului poetic (văzut ca „infinitate non definită", cum o numește
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
încearcă să-i contureze personalitatea și continuă până la prezentarea pe scenă. Actorul-elev trebuie în timpul spectacolului să gândească așa cum gândește personajul interpretat. El trebuie să aibă o calitate esențială, spontaneitatea, de aceea nu va fi ales după fizicul său ci în conformitate cu „plenitudinea sevei interioare” . Actorul va învăța să exprime prin gesturi, mimică sau mișcarea starea personajului pe care-l întruchipează, adaptându-și vocea, reușind să creeze rolul. Fără disciplină, fără o muncă susținută, fără străduință de bijutier în cizelarea detaliilor, nu se
Cercul de artă dramatică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
dintre cele mai convin gătoare prezențe feminine, ală turi de Leontina Văduva, Nelly Miricioiu, Ileana Cotrubaș, Mariana Nicolesco, Eugenia Mol do veanu, Maria Slătinaru, pentru a nu mai vorbi de su perba Virginia Zeani. Fără să aibă înzestrări vocale excepționale, plenitudinea timbrului vibrant și culoarea întunecată, fără fisură anunțau o strălucitoare carieră de mezzosoprană. A avut-o, la nivel pla netar. Dar Cortez a urmat exemplul multor colegi contem po rani ei, care s-au văzut prinși în vârtejul de neoprit
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
presiuni exterioare, fiecare va dobândi dimensiunea necesară calității de cetățean explică Jean Jousselin [...] omul perceput ca fiind complex și total este cel care trebuie să-și descopere locul și responsabilitatea în colectivitatea căreia îi aparține. Un om integru, adică în plenitudinea aptitudinilor sale, prin dezvoltarea abilităților sale și prin îndeplinirea vocației sale originale. Statul, puterea, școala sau armata nu sunt mașinării menite să fabrice cetățeni sau subiecți îmblânzindu-le sau anihilându-le personalitatea. Din contră, statul, puterea, instituțiile nu au sens
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
liber se înscriu în această perspectivă. "A reda cultura poporului și poporul culturii", urmând expresia-cheie a manifestului "Popor și cultură", semnifica faptul că, într-adevăr, "cultura populară este comună unui popor întreg: comună intelectualilor, cadrelor, maselor. Cultura trebuie trăită în plenitudinea ei pentru a o crea"" cultura comună, izvor nesecat, opusă barbariei totalitare, rezultantă a comunicării și a împărtășirii experiențelor, precum și a acumulării de cunoștințe, "născută din burse de studiu sau din academii", liant al unei solidarități care va da un
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
au fost călăuzele în cariera lungă și grea pe care a avut-o de străbătut și, când și-a atins țelul, tot bunei sale judecăți i-a datorat faptul de a se putea bucura de avantajele poziției sale în toată plenitudinea lor. Casa ei se înfățișa cu o splendoare fără fast, temperată de o eleganță care se împacă ușor cu luxul; compania ei era o școală de bun-gust și de politețe. Deși era o iubitoare a literelor, pe care chiar le
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
psihologie a introspecționismului. 3. Apologia creștinătății Frământările sociale din perioada istorică a începutului de mileniu au fost contrabalansate pe planul conștiinței sociale a oamenilor de o centrare și ancorare a acesteia într-o bunăvestire generală, într-o speranță a unei plenitudini sufletești și trupești măcar într-o viață de apoi. Întreaga lor dragoste și bunătate era convertită moral, radical, spre Creator, spre Dumnezeu Tatăl și alte creații cerești. Nu mai este vorba de nici o tendință de a elabora sisteme cosmogonice capabile
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
permis să se uite faptul că doar în persoana mea rezidă puterea suverană a cărei caracteristică proprie este spiritul de povățuire, de justiție și de rațiune; faptul că doar de la mine curțile 5 își trag existența și autoritatea; faptul că plenitudinea acestei autorități, pe care o exercită doar în numele meu, rămîne mereu în mine și că folosirea ei nu poate fi niciodată întoarsă împotriva mea; faptul că numai mie îmi aparține puterea legislativă, fără dependență și fără să o împart cu
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de republicani. Această "conjuncție a centrelor" permite votarea "legilor constituționale" în februarie și iulie 1875. O largă putere este acordată președintelui Republicii, ales pentru șapte ani de către *Adunarea națională (adică reuniunea Camerei deputaților și Senatului) și reeligibil. Acesta dispune de plenitudinea puterii executive și poate dizolva Camera cu acordul Senatului. De asemenea numește miniștri. Camera deputaților, aleasă pentru patru ani prin sufragiu universal și prin scrutin de arondisment, își vede puterile limitate de către Senat, de inspirație conservatoare. Ales de colegii electorale
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
universal. Arhetip uman al universului, el indică, pentru fiecare om, ținta ultimă a efortului spiritual, aceea de a satura toate treptele realului, în termenii lui Andrei Pleșu. în creștinism, tema are un relief special, de vreme ce Christos este Omul universal în plenitudinea lui preeternă, Homo maximus care, lucrînd din străfundul fiecărui suflet, îl cheamă să-și actualizeze verticala completă. Pentru un filozof creștin modern ca Berdiaev, tema libertății este primordială ; libertatea are demnitate metafizică supremă, e totuna cu abisul dumnezeirii, față de care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
domeniu de ființă din afara lui Dumnezeu, ci situează tema creației chiar în interiorul divin. Ea consideră că Dumnezeu nu a făcut lumea lucrînd ofensiv, către și într-un domeniu din afara lui. în calitate de creator, Dumnezeu este, pentru această linie de gîndire, atotputere, plenitudine de realitate care se autolimitează. El însuși se retrage pentru a face loc creației sale. Prezentă în mistica iudaică din secolul al XVI-lea, dar și în alte tradiții, această concepție consideră că prima mișcare divină ce conduce la creație
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
creația ca spectacol paradoxal al alterității în raport cu sine însuși ; dar o alteritate învestită cu realitate numai fiindcă e fața divinului, locul în care El se contemplă ca diferit de sine. Creația e suscitată de transcendența coborîtoare a divinului, prin depășirea plenitudinii lui închise în limitele propriei perfecțiuni. Creația e revărsare sau radiație dincolo de granițele identității Lui compacte. Iar această manifestare în alteritate a divinului poate fi, pentru omul credincios, îndemn la o atitudine complementară, simetrică. Tradițiile spirituale socotesc că omul este
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
copilul de sclav, pentru a pleda eliberarea primului de sub tutela părinților, a dascălilor, a disciplinei, astfel încît el să-și poată exprima nestingherit personalitatea. în acest caz, libertatea e asociată cu o participare încă scăzută la rațiune, iar nu cu plenitudinea ei. Pentru grecii vechi însă, a fi liber nu însemna altceva decît a fi om în deplinătatea dezvoltării lui, în statura lui întreagă. Asemenea sclavilor și copiilor, barbarii și femeile erau considerați oameni neîmpliniți, neterminați, necrescuți pînă la capăt. în ce privește
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
diferit în care Dumnezeu își contemplă chipul, se revelează Lui însuși cu posibilitățile sale totalmente în act de manifestare, de creație. în sens intra-divin, Omul universal este repetarea unică a Unității 2, locul unde Unitatea își desfășoară fără multiplicitate plenitudinea. în aspectul său manifestat, Omul universal cuprinde marele organism al universului, cu toate treptele lui de existență ori, mai degrabă, e sinteza lui. însă cînd noi, tîrziu modernii, vorbim despre universal, ne referim, deja de cîteva secole, la un univers
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
realizarea persoanei, integralitatea omului. Dar integralitatea și libertatea sînt proprii Omului universal spre care tinde, epectatic, persoana concretă. Ființă condiționată, colțuroasă, asemenea poligonului cusan, limitată ca și el de margini, omul concret își împlinește totalitatea eliberîndu-se de ea, aruncîndu-se spre plenitudinea cercului divin, asemenea unui rîu care, purtînd cu sine calitatea tuturor pămînturilor prin care a trecut, se aruncă în mare. Ce ne mai poate spune astăzi tema Omului universal, cu maiestatea ei cvasi-inaccesibilă, aproape înfricoșătoare, ieșită din scara umanului obișnuit
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
a completitudinii persoanei, cu o identitate dinamică. Ea se leagă strîns, pentru André Scrima, de tema itineranței, a trecerii, a călătorului spiritual care, abandonînd mărcile identității statice, tinde spre acea completitudine echivalentă cu trecerea la limită a persoanei, atrasă de plenitudinea, liberă de condiționări, a divinului. în cazul religios, tema întîlnirii cu celălalt se pune simultan de la o înălțime polară și cu exigența practică, urgentă, dificilă a unui dialog foarte concret. în măsura în care încerci să te menții în dialog și să înțelegi
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
și oricînd, a da piept cu adevărul revelat, a te porni pe Adevărul-Cale, a tematiza experiența drumului împreună cu El înseamnă o noutate de primă mînă, existențială, înnoitoare. Poate că această neasemănare cu tot ceea ce ai întîlnit pînă acum, evidența unei plenitudini care nu încetează să-și descopere preaplinul, e marca cea mai sigură a unei experiențe spirituale autentice. Adevărul îmi pare mereu nou, născut și descoperit pentru prima oară, spunea Berdiaev. Cînd Andrei Pleșu vrea să caracterizeze demersul lui André Scrima
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
două priviri nu face decît să se acutizeze. într-o primă etapă a demersului interior, ființa umană obține o perspectivă particulară, propria perspectivă spre divin. Iar, din perspectiva care îi este proprie, din perspectiva ei particulară, ființa se confruntă cu plenitudinea Privirii absolute. și, cum are o viziune intimă a Absolutului, pe care îl percepe, pe de o parte, ca plenitudine și, pe de alta, ca sursă a existenței proprii, ființa particulară tinde să își aroge această plenitudine și să creadă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]