5,205 matches
-
domnul Popa. Apoi l-ați urmărit. Acum, domnul Popa a dispărut și ultima dată când a fost văzut era pe motocicletă cu dumneavoastră și cu o suspectă deghizată în Maica Tereza. Ce concluzie tragem noi de aici? - Nu știu, lăsă pleoapele în jos Horațiu. Niciodată nu știuse să mintă. - Să-l întrebăm pe domnul Smith. Domnule Smith, ce concluzie tragem noi de aici? Domnul Smith nu știa ce concluzie să tragă. Domnul Smith nu știa românește. Domnul Smith știa numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
lăbărțat și anost al unui pulover obișnuit. Rainer își mușcă buzele de îi dă sângele când le vede cum trec pe lângă el și spun: ia‑mă, ba nu, mai bine ia‑mă pe mine. Sunt date cu dermatograf negru pe pleoape și cu rujuri albe sau cu un strugurel roz deschis; sunt o turmă cenușie care‑și face apariția înflorată pe jumătate. Sub jupa apretată de mămica miroase a organe femeiești. Jupon scrobit știe să‑și pună, dar de spălat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aer proaspăt infiltrându-se În mine, ca o rafală de vânt suflând prin geamul spart al unei ferestre. Probabil că o stewardeză tocmai Îmi așezase o mască de oxigen pe față. Am simțit un corp străin de mine atingându-mi pleoapele și Încercând să le ridice. Aceasta a fost ultima senzație de care am fost conștient. Pe urmă n-am mai putut face diferența Între corpul meu, spătarul scaunului pe care eram așezat, masca de oxigen care mi se așezase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu tine, i-am spus trăgându-mă înapoi. Ea își apăsă degetul pe buzele mele: Știu că e moartă, îmi zise. Am terminat cu plânsul. Nu mai e apă în puț. Îmi zâmbi cu tristețe și i-am sărutat fiecare pleoapă cu tandrețe, netezindu-i părul parfumat cu palma, suflându-i ușor în ureche, mușcând-o încet de gât în timp ce brațele ei mă țineau aproape, tot mai aproape. — Și tu ai avut o seară cumplită, nu-i așa, dragule? — Cumplită. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de an și Să nu fiu uscat Mi-ai scris numele pe lună și enigmatice stele Ca să stralucesc în întuneric și să fiu călăuză Tăcută ca ele Mi-ai scris numele pe adieri unduite de vânt Ca să usuc lacrima de sub pleoape și să aduc Mângâiere și cânt Mi-ai scris numele pe fulgii argintați de nea Să port mereu haina alba strălucitoare Și pură ca ea Mi-ai scris numele și pe lemn de cruce Isus Ca să port veșnic în inimă
Testament by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83345_a_84670]
-
consternată își frânge fiorul nesupus. Dacă ai vorbi mai des cu mine, poate că mâhnirea ar da bir cu fugiții, lăsându-mi gândurile despletite pe umerii timpului. Până la ruga de seară lacrima surghiunită își plânge de milă, acoperită în diafanul pleoapelor, iar sufletul răvășit se alină la adăpost în palma Ta.
G?nduri despletite by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83367_a_84692]
-
de alge năclăite, Pe când la pupă, trase - edec ca niște vite Cu țeastă nămoloasă și cornulețe mii, Treceau în brazda undei șirag de răgălii. Sub vântul drept, caicul juca tot mai aproape. Atunci, cu ochi de seară și-abia deschise pleoape (Căci, grei de-ngîndurare, nămeți mă năpădeau), Cu ochi ce cheamă somnul din goluri și îl beau, Îmi deslușii deasupra, înghemuit pe-o bârnă, Un turc smolit de foame și chin, cu fața cârnă, Cu mâinile și gura aduse la genunchi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mai vor să doarmă-nchiși, Stupul sfredelit de soare își deșartă-ncărcătura: Jir și aur cad, în ciur, la buzatul urdiniș. - Împletire somnoroasă de miresme și albine! Prin cămări ascunse parcă s-a vărsat puiac de fragi... Vântul curge... Sub pleoape aburesc vedenii dragi... Latri... luneci... Pe sub fulgii somnului te pierzi de-a bine. Și pe rând, în gămălia ta de minte, prinsă-n vis, Vin să-noate ca-într-o piatră lăcrimată: lunca, fânul, Malul apelor și clipa jinduită când stăpânul Vreo
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de gelatină Cu sclipiri de platină Între corzi de mandolină. Suflul toamnei spintecă Inima-mi de pasăre, Zboară-n cerc, se minte că Ceru-i joc de lasăre. Suflul toamnei leapădă Inima-mi de dor și rouă, Ochiu-mi ce sub pleoapă dă Lacrimile ce mă plouă... Suflul toamnei farmecă Inima-mi din praf de stâncă, Gata-i să mă sfarme că Toamna nu ești lângă mine, încă... Referință Bibliografică: Suflul toamnei / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 983, Anul
SUFLUL TOAMNEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364341_a_365670]
-
m-a chemat de o parte și mi-a spus că Paul este seropozitiv. Analize repetate. Diagnostic implacabil. Știu că am intrat în rezerva lui Paul uitându-mă în jos de frică. Două mărgăritare de disperare se insinuau mijit sub pleoapele sale. Să nu luăm lucrurile în tragic, am încercat să îl încurajez. Diagnosticul trebuie confirmat și de alte foruri medicale. Și chiar presupunând că așa stau lucrurile, boala nu s-a declanșat. Ești un tip robust, ai o condiție fizică
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364354_a_365683]
-
231 din 19 august 2011 Toate Articolele Autorului Verde crud (bacovianul) însenină blânda zare Seva scoate însetată psalmodii de clorofilă Parcă tremură o umbră în oglinzi retrovizoare Eu mănînc de raze luna în poem filă cu filă. Se desferecă o pleoapă cu un sâmbur de lumină Lăsând ochiului apusul: două emisfere-n cer Una alteie misterul îl declară și declină Alt răspuns abia răsare după înfloriri de ger. Carusel de răsărituri lângă umbre amuțite Valsul crinolin și dalbe lungi reflexe de
VERDE CRUD de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364458_a_365787]
-
ta beție în șoptitele ispite A parfum de mugur verde anotimpul vag miroase. Învierea de lumină din înaltele altare Unde candele de aur în sfințiri îngemănate Cine poate a-mi răspunde la activa întrebare: Ochiul magic al iubirii până unde pleoapa bate? Referință Bibliografică: Verde crud / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 231, Anul I, 19 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
VERDE CRUD de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364458_a_365787]
-
îmbrăcat cu alte haine: de cânepă, in sau bumbac, până acum... întreaga casă era scrum. Dinu s-a apropiat de mort, l-a privit cu o curiozitate de copil, dacă cumva Andrei îl mai poate vedea, apoi i-a tras pleoapele peste globii ochilor, adăugând: Asta i-a fost ultima spovedanie, părinte. - Probabil, pe front când era față-n față cu dușmanul, fiind nevoit să-și salveze viața, a-mpușcat vreun om, nu-i așa părinte?... a intervenit țârcovnicul în discuție. - Numai
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > VEAC ÎN RISIPIRE, DE ADRIAN SIMIONESCU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Veac în risipire Noaptea-și pleacă obosite pleoape Și pe cer întâia stea apare. Moș Ajunul, iată, e aproape, Când se strânge satul a urare. Vesele ferestre luminate ... Crez - eres, naivă împletire, Izvorând din timpuri neuitate, Cerul larg deschis a mântuire. Clipe se-nveșmântă cu eterne Gânduri ce
VEAC ÎN RISIPIRE, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364472_a_365801]
-
Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului http://www.youtube.com/watch?v=YvAgBBJ52Mk iubirea iernii Întotdeauna iernile-s aproape când verile și toamnele tot fug, că noi suntem doar zbaterea de pleoape a flăcării din arderea pe rug. Dar din lumina care-a prins să cearnă o toamnă lăcrimând printre iubiri, frumoaso, tu să prinzi un fir de iarnă ca s-o pictezi cu blândele-ți trăiri, Că-n albul ei sfios
IUBIREA IERNII de LEONID IACOB în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364503_a_365832]
-
povestea într-o marți profesorul, brusc , se auziră în ușă două lovituri de copită jucăușă, după zgomot se cunoștea că nu avea stil, nici inimă îndeajuns, ușa scârțâi retractil, intră o arătare, nici cal și nici faun, cu copite pe pleoape, se așeză pe scaun și spuse: „ Destul ați vorbit, e o rușine, să trecem la fapte”, și plânse cu lacrimi diamantine..... Pentru cine scriem, noi, acești chinuiți de grafomanie? S-ar părea că exclusiv pentru critici. Așa crede Alex. Un
TOATĂ LUMEA SUFERĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364483_a_365812]
-
ne distanțaserăm prea mult de țărm, vedeam acum pe unu care țipă cât îl ținea gură zicând să ne întoarcem, iar eu drept răspuns îi făceam semn că - da, ne vom întoarce... Printre clipele-ți alerg ca să adun, Ce între pleoapele-ți pot să spun, Ce vorbe singure nu pot răzbate, Fără simțirile ce-ți sunt bogate..! În ale clipelor tale decât să spun, Vorbe goale în coș să-ți adun, Mai bine încerc să mâzgălesc, Să-ți spun duios cât
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
devreme al sutienului, într-un zbor studiat de mâinile ei bronzate și atât de îndemânatice... Era pentru prima oară cu totul în brațele mele. Savura din plin acel abandon total al trupului pe care-l exprima cu toată ființa. Cu pleoapele strânse și gura întredeschisă, cu brațele și picioarele lăsate la dispoziția mea, se lăsa sărutată peste tot cu o plăcere pe care n-o mai observasem la alte femei până atunci. După câteva minute a întredeschis ochii, mi-a răspuns
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
m-a chemat de o parte și mi-a spus că Paul este seropozitiv. Analize repetate. Diagnostic implacabil. Știu că am intrat în rezerva lui Paul uitându-mă în jos de frică. Două mărgăritare de disperare se insinuau mijit sub pleoapele sale. Să nu luăm lucrurile în tragic, am încercat să îl încurajez. Diagnosticul trebuie confirmat și de alte foruri medicale. Și chiar presupunând că așa stau lucrurile, boala nu s-a declanșat. Ești un tip robust, ai o condiție fizică
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364584_a_365913]
-
Când luminează Steaua lui în zare! Acum, în Ianuarie, târziu, Când tulbure-i zăpada din cuvânt, Se naște iarăși Domnul Eminescu, În limba maicii- staulul cel sfânt! Om și el aici, cum suntem noi, Cu bucurii și cu tristeți sub pleoape, Se naște iarăși Domnul Eminescu- Biografia lui nu-l mai încape, Se naște iar Poetul și ce-i dacă? Vor spune unii, cum au spus mereu, Nașterea lui cu moartea nu se-mpacă, Nașterea vine de la Dumnezeu, Se naște iarăși
SE NAŞTE IARĂŞI DOMNUL EMINESCU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361296_a_362625]
-
în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Subt fruntea de cetini străin vânător adulmec-o ciută în fiece noapte... între rană și moarte tot zburdă nătângă din gleznă săgeata să-și smulgă alunecă-n noapte pe pleoapa-mi de os se-ntoarce-ntre ciuturi pe câmpu-i mănos i-i jilț vizuina ori slobod pripas? înmugure fuga-n colind părinții mei albi, nestinși fără glas vă văd câteodată venind și tresar- e-un vuiet surd pe la porți ca
VÂNĂTOARE INVERSĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361414_a_362743]
-
scântei înaripate din stelele ce-n suflet le-am tot păstrat cu dor. Ce bine-i lângă tine când eu te simt aproape și clipele-mi trec tandre din strune picurate, tu ești ca o lumină ce-mi trece printre pleoape, o blândă dăruire cuprinsă-n tot și-n toate. Leonid IACOB (din vol. "Lâng-o margine de lume" - în lucru) Referință Bibliografică: dansând cu tine / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 233, Anul I, 21 august 2011. Drepturi de
DANSÂND CU TINE de LEONID IACOB în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361545_a_362874]
-
mării dezlănțuite. Mâinile ei calde te duc în Paradis, îngerii o visează și de aceea dorm mereu, glasul ei răsună ca un clinchet de clopoțel sau ca o colindă de iarnă binecuvântată. Nu poți dormi decât cu amintirea ei pe pleoape. Aleargă cu pletele ce-i flutură în soare, ca spicul grâului sub vântul serii. Te fascinează prin naturalețea cu care își joacă propriul rol. Este charismatică și dulce, vioaie și înțeleaptă, joacă roluri multe și nu știi niciodată cu exactitate
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
pacea s-o presari pe plaur. Nici nu știu cum să te-mbii să-mi coborî, Luceafăr, dara, Mort frumos cu ochii vii și cu sufletul pe-afară. Și mai adu-mi, strop de roua, apă vie și nectar. Să-mi acoperi - pleoape - două cu parfum din flori de hâr. Vin, pe buze cu mineiul cu icosul și psaltirea și mai adu-ți martor, Teiul să mă-nvețe ce-i iubirea. Adu-mi plopul cel stingher “Lacul codrilor albastru” adu-mi cântecul de
VERSURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361561_a_362890]
-
unde era David cel de altădată? Se cutremura la gândul că din pricina sa devenise acel om de nerecunoscut, mut, absent, indiferent, rece. Parcă nu mai era soțul ei. Se apropia miezul nopții și somnul tot nu i se lipea de pleoape. Ședea singură în camera de zi a apartamentului, cu lumina stinsă. Aproape vizibile, firicele de praf și nisip cădeau alene pe mobile. Undeva, pe tavan, țiuia amenințător un țânțar flămând. Pe parchetul pestriț, luna plină desena o șuviță luminoasă care
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]