2,329 matches
-
proceda exact pe dos, mon père! Exact pe dos: nu ne vom sinucide, mon père, nu, nu. Nu îți vom urma scenariul. Doar îl vom studia, juca, confrunta, doar atât... că altfel, fără o misiune imposibilă, nu rezistăm primăverii, nici plictiselii. Nici plictiselii multilateral crăcănate, nici. Tolea sărise de pe fotoliu, singur, în centrul lumii, pe marea scenă pe care nu mai era nimeni. Nobody, niemand, nikavo. În ce zi suntem, puișor? Vorbea singur, se adresase colegei Gina, greu de spus. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe dos, mon père! Exact pe dos: nu ne vom sinucide, mon père, nu, nu. Nu îți vom urma scenariul. Doar îl vom studia, juca, confrunta, doar atât... că altfel, fără o misiune imposibilă, nu rezistăm primăverii, nici plictiselii. Nici plictiselii multilateral crăcănate, nici. Tolea sărise de pe fotoliu, singur, în centrul lumii, pe marea scenă pe care nu mai era nimeni. Nobody, niemand, nikavo. În ce zi suntem, puișor? Vorbea singur, se adresase colegei Gina, greu de spus. Oricum, știa ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ai efemerului și precarității? Sucești cuvintele pe toate părțile, profesore. Fiecare mai primavaratec răsucește altfel vântul acestor vorbe dubioase, ca timpul nostru dubios. Ar fi trebuit să ai răbdarepentru aventura suspiciunii, profesore, nu te-ai fi plictisit! Necazul suprem al plictiselii, cum îți place să-ți numești impasul, s-ar fi diminuat, cine știe. Ai fi întâlnit noi noduri și capcane, întâmplările și-ar fi dublat triplat fețele, ar fi răsplătit răbdarea. Întâmplarea ar fi dobândit, eventual, un nume, un traseu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
oglinda și capcana? Să ne dovedească precaritatea? Să ne umilească? Livrându-ne, o, Doamne, culpei și disperării și slăbiciunilor prea multe, pierzându-ne pierzându-ne... Vezi, professore, despre frică și suspiciune semenii noștri se feresc a vorbi. Nu și despre plictiseală, cum bine știi și exemplifici zilnic. Ai fidescoperit, iată, dureroasa lor întrepătrundere, numită Irina. Femeile îți amintesc ceva mereu amânat și rănit, așa ar spune amicul Marga. Vampire, gheară, lanț, fermoar, verigă, inel, amintește-ți, așa obișnuiai să-ți instruiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
poate dezmetici din accidentul cu bicicleta și din accidentul dispariției filozofului vânzător de vinuri Marcu Vancea și din procesul cu bătrâna lovita de bicileta și din excluderea din învățământ care, când cum de ce, vârstele prea repezi amestecă, instantaneu, procesele, pedepsele, plictiselile. Iată-i pe toți: figurația pestriță a marii farse. Bărbați, femei, copii, soldați, preoți, vagabonzi, țărani, prostituate, miniștri, ciocli, ingineri, poeți, măști și înlocuitori, marea armată mută a învinșilor, relicvele ultime ale normalității, sub trăsnetul destinului, incapabili să rămână nepăsători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
măcar unul. Un martor, atât. O țicneală inofensivă, nu fac nici un rău. Infantilism, cum spuneai. Dar vreau să-i revăd, atât. Mai ales pe unul, acela, doar știi. Să-l văd, atât. Altfel, mă plictisesc și mor. Nu rezist primăverii, plictiselii lirice. Altfel mor, să știi. Domnul Anatol Dominic zis Tolea se apleacă spre măsuță. Ridică de pe măsuță ghemotocul de hârtie, face un pas, parcă ar vrea să-i întindă doctorului mesajul, scrisoarea. Doctorul nu vede, o fi fost în raza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe dinainte. Ți-a părut rău și n-ai mai vrut să reiei discuția. Știai că nu-l pot găsi. — Iar te-a apucat. Așa, la doi-trei ani, îți revine tâmpenia. Te plictisești, știu eu. La tine asta e boala: plictiseala. Ce vrei, ce-oi fi vrând, dom’le? Să revezi fosilele alea? Neant, dom’le! Cenușă, pământ, morminte. Cei care au supraviețuit sunt cu un picior dincolo, în paradis. Uită-te la mine. Râde nenea Marga, râd amândoi. Tolea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pământ, morminte. Cei care au supraviețuit sunt cu un picior dincolo, în paradis. Uită-te la mine. Râde nenea Marga, râd amândoi. Tolea face un semn în spate, spre măsuța cu rotile. — Citește scrisoarea. Să vezi că nu-i doar plictiseală și distracție, deși nici astea nu-s de neglijat, deloc, deloc. Să vezi scrisoarea asta ultimă. Știam că o să ajungă la asta, că l-or năpădi cândva amintirile și o să le vrea reîncălzite, proaspete, cu sare, cu otravă, cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cotul strâmb de tablă, decât privirea electrică: luciul unei melancolii scrutătoare, pulsație verzuie, sângerie în care se concentrase, pentru o instantanee incursiune de contact, vecina Veturia. Simulacre jur-împrejur, capete de carton și cenușă! Echivocul în care se intersectau releele clipei, plictiseala otrăvită, isteriile amânate, măștile, măștile gata să te livreze, din neatenție, între colții malaxorului. La catedră și amvon, în cazărmi și birouri și alcovuri și sedii oficiale și stadioane, pe estrade și la pupitre și în chiliile evaziunii, măștile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mizeria, spaima sunt serioase, foarte serioase! Adică, plicticoase. Libertatea pare ușuratică, copilăroasă. Pentru proști și țânci, pentru clovni sau pierde-vară...“ Să le turuie, dintr-odată, tovarășilor colegi aria asta? Audiența învățase strategiile răbdării, mizeria și frica și suspiciunea si somnolența plictiselii vicioase. Plictiseala otrăvită, canibală, plictiseala supunerii și trădării și somnolenței, chiar și plictiseala fricii, da, da. „Ați văzut vreun dictator vorbind copiilor? Stânjenit, imbecil. Ca și cum ar vorbi soldaților sau tribunalului ceresc. Fraze serioase, tăiate cu toporul. Un om singur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sunt serioase, foarte serioase! Adică, plicticoase. Libertatea pare ușuratică, copilăroasă. Pentru proști și țânci, pentru clovni sau pierde-vară...“ Să le turuie, dintr-odată, tovarășilor colegi aria asta? Audiența învățase strategiile răbdării, mizeria și frica și suspiciunea si somnolența plictiselii vicioase. Plictiseala otrăvită, canibală, plictiseala supunerii și trădării și somnolenței, chiar și plictiseala fricii, da, da. „Ați văzut vreun dictator vorbind copiilor? Stânjenit, imbecil. Ca și cum ar vorbi soldaților sau tribunalului ceresc. Fraze serioase, tăiate cu toporul. Un om singur și serios, absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
serioase! Adică, plicticoase. Libertatea pare ușuratică, copilăroasă. Pentru proști și țânci, pentru clovni sau pierde-vară...“ Să le turuie, dintr-odată, tovarășilor colegi aria asta? Audiența învățase strategiile răbdării, mizeria și frica și suspiciunea si somnolența plictiselii vicioase. Plictiseala otrăvită, canibală, plictiseala supunerii și trădării și somnolenței, chiar și plictiseala fricii, da, da. „Ați văzut vreun dictator vorbind copiilor? Stânjenit, imbecil. Ca și cum ar vorbi soldaților sau tribunalului ceresc. Fraze serioase, tăiate cu toporul. Un om singur și serios, absolut serios! Libertatea i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
proști și țânci, pentru clovni sau pierde-vară...“ Să le turuie, dintr-odată, tovarășilor colegi aria asta? Audiența învățase strategiile răbdării, mizeria și frica și suspiciunea si somnolența plictiselii vicioase. Plictiseala otrăvită, canibală, plictiseala supunerii și trădării și somnolenței, chiar și plictiseala fricii, da, da. „Ați văzut vreun dictator vorbind copiilor? Stânjenit, imbecil. Ca și cum ar vorbi soldaților sau tribunalului ceresc. Fraze serioase, tăiate cu toporul. Un om singur și serios, absolut serios! Libertatea i se pare o glumă. O golănie, o șmecherie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ce-a fost. Devine provocare, regenerare. Și umor și necesară nesimțire. Mimarea libertății, da da, că și mimarea... Da, da, când nimic nu mai e, atunci mimarea...“ Mica suspiciune, mica bârfă, mica viclenie. Micile vânzări de suflete mici, micșorate, strivite? Plictiseală, plictiseală! Fantoma care cutreieră și devorează lumea! Mohorâții... Plictiseala, frater, dulcissime, amantissime. Vorbe din somn, parcă. Nici că-i păsa. Dădea drumul la tirade Anatol Dominic Vancea de parcă polemiza cu foști colegi de facultate. De parcă nu știa că se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a fost. Devine provocare, regenerare. Și umor și necesară nesimțire. Mimarea libertății, da da, că și mimarea... Da, da, când nimic nu mai e, atunci mimarea...“ Mica suspiciune, mica bârfă, mica viclenie. Micile vânzări de suflete mici, micșorate, strivite? Plictiseală, plictiseală! Fantoma care cutreieră și devorează lumea! Mohorâții... Plictiseala, frater, dulcissime, amantissime. Vorbe din somn, parcă. Nici că-i păsa. Dădea drumul la tirade Anatol Dominic Vancea de parcă polemiza cu foști colegi de facultate. De parcă nu știa că se afla la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
necesară nesimțire. Mimarea libertății, da da, că și mimarea... Da, da, când nimic nu mai e, atunci mimarea...“ Mica suspiciune, mica bârfă, mica viclenie. Micile vânzări de suflete mici, micșorate, strivite? Plictiseală, plictiseală! Fantoma care cutreieră și devorează lumea! Mohorâții... Plictiseala, frater, dulcissime, amantissime. Vorbe din somn, parcă. Nici că-i păsa. Dădea drumul la tirade Anatol Dominic Vancea de parcă polemiza cu foști colegi de facultate. De parcă nu știa că se afla la recepția hotelului TRANZIT, unde tocmai se încheiase secvența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ciudatul său statut de tolerat. Toleratul unorforțe din umbră, asta reușise treptat să-i facă să creadă pe cei din jur că ar fi. Încât, încă o aiureală, aproape că nu mai conta. Se știa că frater Dominic nu suportă plictiseala, tot ce ura mai mult plictiseala era. Gina nu îndrăzni să se mire, așadar, de ce colegul se decisese, dintr-odată, să-l caute pe fostul vecin sau coleg sau prieten al fratelui din Argentina. Nici de ce îi povestise, cu amănunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unorforțe din umbră, asta reușise treptat să-i facă să creadă pe cei din jur că ar fi. Încât, încă o aiureală, aproape că nu mai conta. Se știa că frater Dominic nu suportă plictiseala, tot ce ura mai mult plictiseala era. Gina nu îndrăzni să se mire, așadar, de ce colegul se decisese, dintr-odată, să-l caute pe fostul vecin sau coleg sau prieten al fratelui din Argentina. Nici de ce îi povestise, cu amănunte, despre Gafton sau Marga, când toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu e nimeni acasă. Deci, mergem acolo! La fața locului. Dacă tot nu e nimeni, poate ne deschide nimeni ușa... Se decisese: miercurea telefon, vineri vizită. Oho, se înmulțiseră brusc treburile, săptămâna devenise mai mică. Să mai vorbească unii de plictiseală... televizorul tembel, radioul patriotic, barurile lipsă, pocherul interzis, bordelurile uitate, cărțile vechi, reflexele moarte, bârfa fleșcăită... dar inițiativa? Inițiativa personală! Trebuie și oarecare inițiativă, stimați handicapați ai subteranei! Auzi, să te plictisești! Prin urmare, miercuri la telefon, vineri pe teren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sălbatice. Furia și dezgustul de sine și de semeni și de zei, plăcerea păgână, plină, barbară, lătrându-și triumful, sfidând Ciclopul care le spionase sufletele și mintea și sexul. Până diseară, până acum câteva ore, când pământul se scuturase de plictiseala care tot fermenta clocea defeca pe spinarea sa prea răbdătoare. Un ogar turbat peste cățeaua turbată, trepidând, epileptic, pe spinarea ei îngustă, asmuțit de gâtul ei alb alb și de șoldurile perfide și părul roșu, lătrând împreună plăcerea imediată, ilicită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din somnolența în care așteptau, cuminți, mizerabila porție a supraviețuirii, trofeul supunerii surdomute. Domnilor, sunt absent, așa le-ar fi strigat. Între voi și totuși departe, reinventând coșmarul de altadata, ca să-l uit pe cel de acum. Să scap de plictiseală, domnilor, să scap de isteria primăverii care ne umilește și ne asmute și ne isterizează. Accept provocarea, mă accept, atât. Atât sunt, această zi pe care am numit-o vineri. Mă plictisesc, domnilor! Asta-i tot, real ca plictiseala mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de plictiseală, domnilor, să scap de isteria primăverii care ne umilește și ne asmute și ne isterizează. Accept provocarea, mă accept, atât. Atât sunt, această zi pe care am numit-o vineri. Mă plictisesc, domnilor! Asta-i tot, real ca plictiseala mea reală, atâta tot. Fluierați cât vreți în urma farseurului, parașuta lui s-a și ridicat, e departe, așa le-ar fi strigat. Capul sus, țanțoș, nici că-i păsa, dom’ Dominic era extrem de ocupat. Pungile valsau, vânatul valsa. Aer încins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
redevenim stăpâni, să încheiem parodia. Traversăm strada în dreptul semaforului, lumina ne orbește, iată, v-am dat soare, vi-l păziți, vi-l măriți, până vă orbește, aici, în fața șinelor ucigașe, traversăm, cu grijă, sub pedeapsa soarelui nemilos, soarele turbat al plictiselii noastre, zâna obeză și vicioasă a melancolicilor, dăruiește-ne curajul de a avansa plictisiți până la marginea neantului, de a deveni neant. Aici, florăria. Aici, magazinul SCAMPOLO, în inventar. O bătrână, în fața vitrinei, se încordează să citească reclama. Atârnă, obosită, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înainte de a se retrage de pe câmpul de luptă. — Ieri-seara, mă plimbam singur prin parcul Carol. Deodată, un june superb. Arăta artist, mă privea, am simțit, de mai mult timp. Parcă m-ar fi urmărit. Doamna făcu un vag gest de plictiseală. Profesorul, consternat, refuză să înregistreze. — Bineînțeles, nu m-am ferit. Era o privire-flacără, grandioasă. Amantissime frater, mă pregăteam să-i strig, ca pe o înjurătură, celebrele cuvinte hipnotice. Să-l sfidez, să-l sperii, să văd ce face... Doamna repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu? Ce, care victimă? Agresiuni și incendii contra apartamentului, unde adăpostiți câinii și pisicile disidente? Străină, așa credeau? O străină aleasă, străină de poporul ales? Ce victimă, păpușico, care victimă, care crematorii, micuțo? Care agresiune, babușca? O simplă distracție, atât. Plictiseala ucigașă, doar plictiseala, ce să facem, meine Liebe. Plictiseala, asta-i. Nimic altceva, credeți-mă. Tocmai vorbeam ieri ambasadorului japonez despre nepăsare. Eram vecini la ruletă, la Monte Carlo, când i-am repetat... Ehe, va ceda, Madona Venerica va ceda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]