1,400 matches
-
în drepturi; iar adjunctul de primar întorcându-se din nou spre Andrei Vlădescu, învârtind ușor ochelarii cu ramă groasă în mână, ridicând puțin hârtiile cu ștampile roșii și semnături ca pe o diplomă fără valoare, scuturându-și umerii, ferm, ușor plictisit, înainte de a-i spune cu compasiune: asta-i situația, ați auzit care e rezoluția, legea-i foarte clară, n-avem ce face, și Andrei Vădescu: bine, dar trebuie să existe o ieșire, cum să nu existe? Nici dacă se adresează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să nu existe o soluție? Adjunctul de primar ridicând iarăși, după câteva clipe de liniște, între două degete lungi, hârtiile cu ștampile și semnături, lovind cu palma celeilalte mâini în ele și răspunzând cu aceeași voce egală, fermă și ușor plictisită: legea asta spune, nu putem încălca legea, și Andrei Vlădescu: bine, dar eu ce fac? Unde să mă duc? Să rămân în stradă? Celălalt ridicând din umeri în timp ce-și reașeza ochelarii pe șaua nasului, Andrei Vlădescu continuând: eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Vlădescu: dar asta e absurd și nedrept! Iar celălalt brusc îmbățoșat, învârtindu-și din nou ochelarii în mână, ridicând de câteva ori nervos din sprâncenele stufoase, umplându-și fruntea de șănțulețe ondulate și uitându-se drept la Andrei Vlădescu, enervat, plictisit, cu privirea mijită obosită de enorma neînțelegere pe care o arată toți ăștia care solicită audiențe, îmi pare rău, tovarășu’, asta e, zicând și ridicând încă o dată din umeri și dându-i să înțeleagă, cu o privire săgetată spre ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și chiar și acolo, debarcaderul, bărcile trase pe uscat, casele răsărite dintre arborii goi și înțepeniți, cu acoperișurile maronii și verzi, turla bisericii înălțată deasupra lor se distingeau într-o lumină cenușie și murdară, nefirești și străine. Se auzea hămăitul plictisit și singuratic al unui câine care nu se vedea, repetat de câteva ori de ecou, în pădurea înghețată din apropiere. Plecaseră imediat după prânz, venise să-l ia cu mașina, „hai să ieșim undeva din orașul ăsta, oriunde“, îi zisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un petic neacoperit în lățime și altul în adâncime, și vei mai adăuga vorbe în chiar clipa când vei observa iarăși alte petice neacoperite și așa ar putea continua încă multă vreme, până realitatea va refuza să se mai arate, plictisită, sau îți vei spune că nu mai există vorbe, dar ți-o vei spune tot din plictiseala repetării - toate acestea la un loc, prin urmare, puse în vorbe, par confuze, încâlcite, complicate, obositoare și îndepărtând de la mersul povestirii despre mersul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și să rămâi cu domnu’?“ „Nu ți-e rușine?“, a strigat Patricia, ridicându-se de pe scaunul de bucătărie. „Nu ți-e rușine? Cum poți să-mi spui mie una ca asta și încă la mine acasă?“ Bărbatul dădea din mână plictisit. „Stai jos, stai jos și nu mai trăncăni.“ Pe urmă părea să fi uitat de ea și se întorcea spre Andrei Vlădescu câteva clipe, ridicând din sprâncene a mirare că-l vede acolo la masă. Își amintea brusc că voise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
oriunde în lume și poți fi sigur că vei auzi buletine imparțiale, profesioniste, îmbinate cu emisiuni mai lejere de muzică și diverstisment de cea mai bună calitate. Este una dintre marile noastre realizări postbelice. Până în clipa aceea, Hilary fusese doar plictisită, dar acum lucrurile începeau s-o ia vertiginos la vale. A fost nevoită să suporte o comedie oribilă intitulată The Nearest and the Dearest plină de glume idioate la care publicul din studio reacționa cu hohote de râs vulgare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
obține mai multe informații. Era momentul să pun o altă întrebare, mai presantă. M-am apropiat de biroul secretarei și am spus cu o nonșalanță afectată: — Presupun că... domnișoara Hastings nu este aici, din întâmplare... Secretara îmi aruncă o privire plictisită, lipsită de orice expresie. — Eu sunt angajată temporar, spuse ea. În clipa aceea, ieși doamna Tonks și îmi făcu semn s-o urmez. Nu-l cunoșteam pe domnul McGanny, directorul general al editurii, și nu știam la ce să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
destul de rău“ și că pot să vin s-o văd dacă vreau. Am trântit nepoliticos telefonul, fără măcar să-i mulțumesc, aproape rupându-mi un picior când am coborât scara. Salonul era plin, dar era liniște: majoritatea pacienților păreau mai degrabă plictisiți decât grav bolnavi. Fiona era într-un pat de lângă camera infirmierelor. N-am recunoscut-o la început, pentru că avea pe nas și pe gură o mască de oxigen. De braț avea atașat un cateter. A trebuit s-o ating pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în liniște. În cameră era întuneric, dar nu se osteni să aprindă lumina. Luă telecomanda și schimbă alene de pe un canal pe altul, stabilindu-se în cele din urmă la un buletin de știri pe care-l urmări câteva minute plictisit, fără să înțeleagă, vag conștient că pleoapele începeau să-i cadă. Caloriferele erau încinse, aerul era gros și greu și în scurt timp îl cuprinse o ațipeală ușoară, neplăcută. Devenise deja un obicei, în cele două săptămâni de la moartea Fionei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sigur. Dar e bine, pe cuvânt. O să se odihnească până Îi trece. Hai să luăm niște sandviciuri, OK? Portarul a zis că e un magazinaș foarte bun patru străzi mai Încolo. ↔ — Biroul Mirandei Priestly, am răspuns eu cu tonul acela plictisit care speram că reușește să transmită nefericirea mea tuturor celor care Îndrăzneau să mă Întrerupă din activitatea de transmitere‑primire e‑mailuri. — Bună, tu ești, Em‑Em‑Em‑Emily? a Întrebat o voce chinuită, bâlbâită de la celălalt capăt al firului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
spre noi. — AȚI FĂCUT DEJA COMANDA DE HAINE PENTRU EA? a Întrebat el, fără a se adresa cuiva anume. — Nu, ea nu vrea să aleagă decât după ce are toate cataloagele de prezentare ale colecțiilor, a răspuns Emily cu un aer plictisit. A zis că face asta după ce se Întoarce. — EI BINE, AVEȚI GRIJĂ SĂ ÎMI SPUNEȚI DIN TIMP, CA SĂ NU AM ALTCEVA ÎN PROGRAM! Și a plecat În direcția Dulapului, probabil ca să tragă cu ochiul la James, care se schimba. Trecusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
venit la microfon În cursul următoarei jumătăți de oră, după care, Înainte de decernarea vreunui premiu, o armată de chelneri s‑a apucat să aducă salate și să umple paharele cu vin. Am privit‑o precaut pe Miranda, care părea total plictisită și iritată, și am Încercat să mă fac cât mai mică după copacul din ghiveciul de care mă rezemam ca să nu adorm de‑a‑npicioarelea. Nu știu sigur cât timp ochii mei au rămas Închiși, dar exact În momentul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
distrez oaspeții, sau aveau o chelneriță lipsă la apel și se gândiseră că eu eram Înlocuitoarea cel mai la Îndemână. Sau poate că ne Îndreptam spre garderobă, unde urma să o Înlocuiesc pe fata care stătea acolo, cu o expresie plictisită și obosită pe chip. Mintea mea refuza să se muleze pe povestea debitată de Christian. — Păi, eu nu spun că nu trebuie să mă dădăcești toată seara, pentru că am de gând să‑ți solicit foarte multă atenție. Dar cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Helen Încercă să și-o imagineze. Își apăsă degetele În orbite și-și trimise gîndurile peste străzile din Marylebone, pînă cînd simți prezența Juliei, extraordinar de vie și reală. O văzu stînd În biroul ei de-acasă, tăcută, singură, poate plictisită sau agitată, poate gîndindu-se și ea la Helen. I se făcu atît de dor de Julia Încît Își simți dorul ca pe o durere intensă sau o boală. Deschise ochii și văzu telefonul. Dar nu era cazul să sune Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din Rathbone Place, imaginea aceasta Îi dădea mai multă Încredere. Își continuă drumul, trecu de grădina din Foundomnul ing Estate, ezită o singură clipă la intrarea În Mecklenburgh Place, apoi intră În piață. Casele georgiene, delicate ca niște figuri bine-crescute, plictisite și inexpresive, Îi părură amenințătoare - pînă cînd Începu să meargă și văzu cerul din spatele ferestrelor și-și dădu seama că multe dintre ele fuseseră devastate de explozii și foc. Crezu că-și amintește care dintre ele era casa Juliei, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sînt ponei, sînt cai. Ei bine, orice ar fi, mă plictisesc de moarte. Și, uite... Viv se ridicase În picioare. Avea de gînd să meargă la baie. Și tînăra doamnă s-a plictisit de ei. Nu aș fi surprins dacă, plictisită fiind, o să găsească o fereastră deschisă și o să se arunce pe ea. S-ar putea să fac și eu același lucru... Pot să vă ajut cu ceva? i se adresă el lui Viv, ridicînd-se și atingîndu-i brațul. Nu, mulțumesc, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
genul celor care o absolvă de orice vină. Traficul, ploaia, poziția astrelor. Știi și tu cum e, Kate. Într-adevăr, știu. Dau din cap și oftez, arătându-i compătimirea regulamentară În timp ce dădaca mea Își face o cafea și Îmi frunzărește plictisită ziarul. Dacă aș sublinia faptul că În douăzeci și șase de luni de când are grijă de copiii noștri, Paula a reușit să Întârzie odată la patru dimineți, aș risca o ceartă, iar o ceartă ar contamina aerul pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de discutat. Nimeni nu mai vorbea cu Julie, sau cu subsemnata, sau cu oricare altă fată de la masă. Julie își deschise geanta-plic aurie, scoase batonul de ruj și începu să-și rujeze buzele, obicei în care recidivează ori de câte ori este extrem de plictisită, apoi întrebă: —De ce nu puteți voi, bărbații, să fiți nițel mai serioși? Asta chiar a fost o frază surprinzătoare din partea lui Julie, care spunea adesea că singurul lucru pe care-l ia în serios sunt diamantele. Producătorul o bătu ușurel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
un aeroport identic cu cel de pe care am plecat, cu aceleași agenții de Închirieri auto și aceleași camere de hotel cu canale de filme pentru adulți și băi dezodorizate, capele ale religiei laice care e turismul În masă. Aceleași pipițe plictisite așteaptă În antreurile restaurantelor, iar mai tîrziu chicotesc și joacă solitaire cu cărțile noastre de credit, explorînd cu ochi Îngăduitori ridurile de sfîrșeală de pe fețele noastre, care n-au nimic de-a face cu vîrsta sau cu oboseala. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ultima lui mașină Înainte de-a ieși la pensie. Blocajul ăsta de trafic pare c-o să dureze o veșnicie. — Calmați-vă, domnule Prentice. Se poate rezolva În orice clipă, cînd ăștia din Guardia o să-și dea seama cît sînt de plictisiți. Toate reglementările astea... (Am dat din cap spre contractul de Închiriere.) Becuri de rezervă, trusă de prim ajutor, extinctoare? Renault-ul ăsta e mai bine echipat decît avionul cu care am zburat Încoace. — Pe Cádiz ar trebui să dați vina. Noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și să mi-l transform În reședință de iarnă. În multe privințe, Estrella de Mar era acea Anglie rurală prosperă a miticilor ani ’30, readusă la viață și mutată spre sud, mai la soare. Aici nu existau bande de adolescenți plictisiți, suburbii dezrădăcinate În care vecinii de-abia se cunosc Între ei și a căror unică loialitate civică are ca obiect hipermarketul și magazinul de bricolaj din apropiere. După cum spunea toată lumea, Estrella de Mar era o comunitate veritabilă, cu școli pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de Mar. — Să fii convins. Acum vorbim toți pe limba lui. Ne-a schimbat viețile și practic a tras clinica pe linie moartă. Înainte să vină el, era un ditamai tocătorul de bani pentru dezintoxicare. Aveam paturile pline de alcoolici, plictisiți și Îmbuibați cu benzodiazepine. Bobby Crawford bagă capul pe ușă și toată lumea se ridică din pat și dă fuguța la terenurile de tenis. E un tip uimitor. Înțeleg că-l cunoști bine. Încă prea bine. (RÎse În sinea ei.) Sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Complexul Costasol nu-i Sunset City din Arizona(##notă - Comunitate din Graham County, Arizona, alcătuită exclusiv din pensionari vîrstnici.##). — Am fost pe-acolo. În realitate, e un loc plin de viață. Uneori septuagenarii ăștia sînt de-a dreptul zburdalnici. — Zburdalnici... Plictisit, Crawford Își trecu palma peste frunte. Rămase privind către vilele cufundate În tăcere din jurul pieței, cu balcoanele lor apărate de soare care nu așteptau să se-ntîmple nimic. Mă tenta să mai fac o remarcă frivolă, dar Îmi dădeam seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pungași, un tînăr locotenent englez Înclinat spre violență se va fi simțit la fel de confortabil ca un hoț de buzunare În aglomerația de la hipodrom din ziua curselor. Cu tot idealismul lui bizar, Residencia Costasol avea să-l Înfrîngă. Poate cîteva neveste plictisite s-ar folma făcînd sex cu amanții lor, dar atracția pentru t’ai chi, madrigale și munca În comitete de voluntari avea să pălească În curînd. Clubul de sport avea să rămînă pustiu, lăsînd-o pe Elizabeth Shand cu contractele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]