12,745 matches
-
poze de școlărițe lipite pe tavanul dormitorului și tu, un tip normal. Presupunând că normali tatea există. Bei sau nu bei o bere, ieși sau nu ieși în oraș, pupi sau nu pupi o fată din alea cu care te plimbi de mână și cu care știi că nu te duci acasă din prima. Îți faci jobul mai departe. Și intri pe net. Navighez. Navighez ca Ulise. Ulise și blogosfera. O mare invadată de literatură enormă, revărsată, cu episoade banale, sau
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sau cam așa ceva. Nu-și amintește și eu nu știu să-l ajut. Mă dau jos la Romană și îmi e rușine să-i las mai mult, deși aș vrea. Niciodată n-am fost bun la ches tiile astea. Mă plimb puțin aiurea. Mi-e frig și mă îngrozește ideea că trebuie să umplu cumva tot timpul ăsta până diseară. Îmi verific telefonul. E curios cum înainte îmi imaginam că, atunci când o să am timp, o să fac aia și aia, o să fiu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
întinerit brusc. Purta o rochie maro cu dungulițe fine, ruginii, era proaspăt coafată și, pentru prima oară de mult timp încoace, nu mai avea pungi sub ochi. A încercat să mi mai povestească, așa, ca în copilărie, despre cum se plimba țarul din cartea ei nescrisă într-o dimineață pe Nevski Prospekt, care pe atunci nu se numea Nevski Prospekt, când... i-am lovit cu pumnul în masă, bădărănește. N-am lăsat-o să termine. Parcă o văd cum mă privea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
îl vizitase din nou. Alioșa gonea un căluț de lemn în jurul bradului. Dominique râdea și bătea din palme. Avea părul strâns la spate, cu o panglică verde, și purta o bluză albă, încrețită la gât. Era frumoasă, se gândise Ivan, plimbându-și privirea pe carnea pufoasă a brațului, pe linia fină a gâtului, printre bu clele arămii, pe sub buza de sus, poate puțin prea subțire, dar inva dată de gustul ei aerat și primăvăratec. Era... frumoasă. Știa. Știuse de la început. Erau
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pe bricul Majestății Sale Halston, unde la micul dejun se servește șampanie și se mă nâncă somon înfă șurat pe fâșiuțe aproape transparente de Brie, Ivan meditează la un pește plebeu, îl descompune în particule răspândite pe vârful limbii, îl plimbă spre centru și pe urmă în fundul gurii, acolo unde gustul puternic, sărat, lipsit de nuanțele rafinate ale confratelui roz-gri se încheagă în iluzoria înghițitură care-i aduce în fața ochilor pereți de gheață, blană de samur și, poate, chiar unghiile ascu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mult în aceeași săptămână, de către destinatar. Ea îl va întreba dacă mai are bani, el va minți că da, după care va accepta jenat masa plătită de ea și plicul strecurat discret în buzunar, „să fie de rezervă“. Se vor plimba, braț la braț, pe Rue de Rivoli, vor lua la rând magazinele, Dominique își va cumpăra ciorapi fini, Alexandre va sugera o nouă oprire gurmandă, pe care o va achita, la fel de discret, din plicul proaspăt primit... Dar mai e până
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sunt ale lui. Ea și turmalina ei. Amândouă. Doar că nu le mai vrea. Nu, nu, nu, nu le mai vrea. „privește cerul“, mi-a spus. „privește cerul“ și nu, nu se uita în sus, citea de pe un perete. Ne plimbam în centru și deodată ne iese în cale, ca o arătare cu mâini, picioare, trup și șuier și cuvinte negre, peretele ăsta și ea citește de pe el: „privește cerul“ și se întoarce la mine și zâmbește larg, larg, așa cum nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
abia înfiripat prin acequias, venele subțiri și albastre ale Andaluziei. E o cetate de vise, înțelegi? Un spațiu dezrobit de timp. Numai cer, fără genuni, fără hăuri care sug viața din frunza care adie parfum. Numai cer. Știu, tu te plimbi prin patio-uri în care s-au iubit sultane și califi, te pierzi în mirajul vitrinelor cu evantaie, te așezi pe o bancă în Parque María Luisa și citești un pliant despre corride, îți așezi mai bine ochelarii de soare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Și cam de multișor! Luă din nou ziarul și citi: „Angajăm urgent meteorolog cu studii”. „Și de ce nu?” - exclamă, sărind destul de sprinten de pe fotoliu. Adună repede documentația și aproape toată aparatura, le înghesuie în geamantanul de piele cu care se plimbase, pe banii Uniunii Scriitorilor, pe Elba, pe Neva, în Georgia... Dar ce importanță mai are acum? Este necesară o nouă experiență de viață, așa cum la o friptură de purcel nu pot lipsi murăturile. Murăturile? Ah, da! Murăturile!... „Nevastă!” - strigă scriitorul
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
a vrut să spună nimic, ca să nu ne oprească, răpindu-ne astfel șansa de a ne reabilita în ochii lui. Ochii lui... acum stinși, din care se prelungea o umbră de ironie. Luminând mai bine capul lupului, am văzut furnicile plimbându-i-se pe pupile. Era mort de cel puțin o zi. Arăta destul de jigărit, cu blana cam smulsă. Tocmai năpârlea, pentru ultima oară. Murise de bătrânețe, ori de singurătate? Cine să ne spună? Singurul care ar fi avut un răspuns
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
penibile, pe marginea cărora discutară și-și dădură cu părerea, consumând pe alocuri întreaga producție pe anul în curs de hamei prelucrat în stare lichidă. Proaspetei autoare de romane nu-i era nici bine, nici rău. Căpătase impresia că se plimbă printr un oraș de vată, alături de un individ bicefal și patruped, care zâmbește cu două rânduri de guri, ciudățenie care, privită la lumina lunii, părea totuși un tovarăș de drumeții noctam bule cât se poate de potrivit. Gândind că destinul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
militare; fiind numit ambasador la Paris, amabil, plin de bunăvoință și de curtoazie, părea a fi un ministru al vechiului regim. Mă îndoiesc că el și-a dat seama că asista la nașterea unei lumi noi și că drapelul tricolor, plimbat prin toate capitalele, sădea fermentul ideilor revoluționare al căror simbol el era, de altfel. Cancelar la Viena, el și-a stabilit orizontul la frontiera dublei monarhii și a mers până la a o dărui cezarului victorios pe însăși fiica împăratului său
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
gândindu-se, putea pierde din vedere anumite detalii importante pentru completarea puzzle-lui. Poate că întrebările odată așternute pe hârtie își găseau mai ușor răspuns. Era din ce în ce mai agitată și mai nerăbdătoare să vină Ana pentru a se întoarce acasă. În timp ce se plimba dintr-un capăt al altuia al încăperii, fără o țintă anume, auzi motorul unei mașini. „- Ana!” exclamă bucuroasă Karina, impresionată de puterea gândului care îi adusese prietena mai repede decât prevăzuse și ieși în grabă afară. Îndreptându-se spre poartă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
suferit? Ar mai fi fost la fel de admirat covorul verde dacă pe el erau brodate două flori la fel, nu doar una? Poate că era mai bine să rămână doar o simplă frunză. Au și ele rolul lor destul de important. Se plimbă pe alei fără o destinație anume. Nu mai căuta nimic, nu mai avea nevoie de nimic. Și totuși îi lipsea ceva. Parcă se desprinsese de ceva vital supraviețuirii ei. Avea nevoie să știe dacă decizia ei era cea mai bună
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nu vreau deloc asta... nu vreau deloc asta. Nu mă vreau sentimental. Un sentimental nu poate fi bun sociolog. Și acum, deoarece s-a făcut o zi bună, să ne bucurăm o clipă de lumină...lumină! lumină! multă lumină! Și plimbându-se, zice: Educația începe în gestație... ce spun? în însăși concepția... înainte, mult înainte, venim educându-ne ab initio, din omogenitatea primitivă. Ea tace și el continuă: Și tu, Marina, ești foarte omogenă. Ghicește o insultă. Dar oare această figură
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
va trezi acum? Va dormi acum? A sosit ziua; îl ține de antebrațul în care e întregul Carrascal, mereu dispus, și aici el, liniștit, fortifică pozițiile științei la întâlnirea cu destinul. Se lamentează Materia din când în când, ridicându-se, plimbându-se o clipă, întorcându-se să se așeze. Nu pot, nu pot, don Antonio, nu mai pot... mor, ah! Mor... nu mai pot... Asta nu-i nimic, Marina, o mică durere fără importanță; ajută-l, ajută-l... vine o durere
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
el va deschide caiețelul. Casa era în mod demn pregătită ca să-l primească; tavane înalte, cum se fac acum, iluminată, aerisită, antiseptică. Peste tot barometre, termometre, pluviometre, aerometre, dinamometre, hărți, diagrame, telescop, microscop, spectroscop, care pe unde vrea să-și plimbe privirea dă de știință; casa este un microcosmos rațional. Și se află în ea altarul său: o cărămidă pe care este gravată Știința, și de ea o rotiță montată pe axul său; întreaga parte a simbolicului, adică religiosul, cum zice
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Omule... N-avea grijă; știu ce trebuie să-i spui. Dar i-o voi face eu... Bine. Într-o după amiază ploioasă, Apolodoro primește scrisoarea fatală și precipitându-se în vestibul, coboară repede în stradă să ia aer, să se plimbe fără vreo direcție ca să scape de bătăile de cap. Suferă din cauza eșecului nuvelei și crede că toți cei pe care îi întâlnește, îl privesc și râd de el în sinea lor. Așa se face că se întâlnește cu pletosul Menaguti
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
-ți sufletul! Ușurează-ți sufletul, ușurează-ți sufletul. Don Fulgencio merge și închide ușa cabinetului cu cheia, și frazele din confesiune sunt întrerupte de lacrimi și suspine, la urechea maestrului. Și oprindu-l pe Apolodoro, filosoful se ridică și se plimbă cu capul plecat, și apoi își apropie scaunul de cel al băiatului, se așează lângă el ca să-l audă, și în penumbra amiezii îi spune: Știi ce e erostratismul, Apolodoro? Nu și nici nu mă interesează. Ba da, te interesează
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și, dacă e posibil, fă-l diferit, fă-l în directă concordanță cu programul clienților tăi. Sâmbăta, de la ora 16, nu prea mai găsești nimic deschis: farmacii, magazine cu haine, service-uri, deși este paradoxal pentru că atunci multă lume se plimbă. Nu uita de siglă, insereaz-o la loc vizibil! ANUNȚUL ȘI AFIȘUL Ai închis pentru a rezolva o problemă stringentă, ai primit marfă, sau ai un produs sau serviciu revoluționar? Respectă-ți clienții și anunță-i, dă-le informații! Folosește vitrina
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
Miradoniz: insule sfinte se Înal?? „că scorburi de ț?mâie" În palatul codrilor str??? țuț de „mandrele c???ri" pe care luna a?terne „pulbere deargint"; p?ianjeni ?es „dintr-un copac În altul" pânze de diamant, pe care se plimb? rază lunii, iar greierii cânt? că ni?te „orologii aruncate-n iarb?"; palatul „de stânci" al zânei avea drept strea?în? „un codru vechi", iar colonadele erau „mun?i În ?ir"; sc?rile negre „de stânci" duceau „sus În palat
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a rânjit. Alexandru a inter pretat Însă rictusul fiului ca pe o ofensă, la urma urmei putea să fie și căcat pe jos... — Important e să mergi drept prin căcat, să-ți arăți demnitatea. Ce demnitate mai ai când te plimbi prin căcat? i-a Întors-o Vasile. Vrei să seduci pe cineva de te Îmbraci frumos și te bărbierești și pozezi, mergând prin căcat? — Lasă-mă dracului cu filozofia asta a ta! a izbucnit Alexandru. Uite-te la tine! Arăți
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
bei un pahar cu noi. Ești coleg cu Matei, nu? Haide, peste două ore vin cei de la pompe funebre. Dolănescu ataca Ionel, Ionelule când a intrat În sufragerie, unde masa era pregătită ca pentru nuntă. Ar fi trebuit să se plimbe acum cu Violeta, să o sărute și să se bucure de naivitatea care ar fi Împins-o să aibă Încredere În el, să i se ofere, să vrea să se căsătorească, să aibă copii... S-a prăbușit pe un scaun
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
bine? Unde naiba ai plecat? — Unde să plec, Cristiane? Nu am plecat nicăieri, ți s-a părut. — Nu, nu... ce naiba, doar nu sunt nebun. Am crezut că ai fugit... Mi s-a părut că... — M-a luat dracul să ne plimbăm pe lună... Unde să fi fugit, Cristiane? — Mă sperii, Vasile. — Cum să te sperii eu pe tine, Cristiane? N-ar trebui să fie invers? — Îți bați joc de mine, și mie asta nu-mi place. Știu, te răzbuni, dar... Dar
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Casei Pionierilor cam pe la doisprezece fără un sfert, Întunericul era deplin sub copacii care umbriseră mai devreme scuarul. A stins țigara și a vrut să se așeze pe o bancă, Însă gândul că vreun sectorist zelos s-ar fi putut plimba la ora aceea din noapte și l-ar fi putut Întrebat ce caută acolo și de ce nu e acasă, ca toți tinerii de vârsta lui, l-a Împins să se ascundă În spatele unui arbust, loc din care putea vedea cu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]