1,187 matches
-
pliuri transversale, veritabile pliuri de tranziție profunde. Unul dintre aceste pliuri de tranziție (numite și girusuri de tranziție) se află deasupra genunchiului superior, el întrerupe șanțul central și leagă pereții șanțului ca o punte fiind numit girus transvers. Excepțional aceste pliuri transversale devin superficiale.
Șanțul central cerebral () [Corola-website/Science/326991_a_328320]
-
precentralis superior"), și segmentul inferior (șanțul precentral inferior, "Sulcus precentralis inferior"). Șanțul precentral limitează anterior girusul precentral; el ia naștere jos în unghiul format de ramura ascendentă și ramura posterioară a șanțului lateral, de care este întotdeauna separat de un pliu anastomotic mai mult sau mai puțin subțire, situat uneori adânc în șanțul lateral - pliul de inserție a girusului frontal inferior pe girusul precentral (partea operculară a girusului frontal inferior). De aici, șanțul precentral se îndreaptă oblic în sus și înapoi
Șanțul precentral () [Corola-website/Science/327005_a_328334]
-
anterior girusul precentral; el ia naștere jos în unghiul format de ramura ascendentă și ramura posterioară a șanțului lateral, de care este întotdeauna separat de un pliu anastomotic mai mult sau mai puțin subțire, situat uneori adânc în șanțul lateral - pliul de inserție a girusului frontal inferior pe girusul precentral (partea operculară a girusului frontal inferior). De aici, șanțul precentral se îndreaptă oblic în sus și înapoi, paralel cu șanțul central Rolando, dar ajunge numai foarte rar la fisura longitudinală a
Șanțul precentral () [Corola-website/Science/327005_a_328334]
-
precentral (partea operculară a girusului frontal inferior). De aici, șanțul precentral se îndreaptă oblic în sus și înapoi, paralel cu șanțul central Rolando, dar ajunge numai foarte rar la fisura longitudinală a creierului. Șanțul precentral este adesea întrerupt de numeroase pliuri de anastomoză, superficiale sau profunde, din care principalele sunt constituite de picioarele de inserție ale girusului frontal superior și girusului frontal mijlociu. Când aceste două pliuri de inserție sunt profunde, șanțul precentral se extinde de la vecinătatea șanțului lateral Sylvius la
Șanțul precentral () [Corola-website/Science/327005_a_328334]
-
foarte rar la fisura longitudinală a creierului. Șanțul precentral este adesea întrerupt de numeroase pliuri de anastomoză, superficiale sau profunde, din care principalele sunt constituite de picioarele de inserție ale girusului frontal superior și girusului frontal mijlociu. Când aceste două pliuri de inserție sunt profunde, șanțul precentral se extinde de la vecinătatea șanțului lateral Sylvius la fisura longitudinală a creierului, și poate fi confundat la o examinare superficială cu șanțul central Rolando a cărui direcție o urmează. Însă aceste pliuri de inserție
Șanțul precentral () [Corola-website/Science/327005_a_328334]
-
aceste două pliuri de inserție sunt profunde, șanțul precentral se extinde de la vecinătatea șanțului lateral Sylvius la fisura longitudinală a creierului, și poate fi confundat la o examinare superficială cu șanțul central Rolando a cărui direcție o urmează. Însă aceste pliuri de inserție sunt cel mai adesea superficiale. Șanțul precentral este divizat de pliul de inserție a girusului frontal mijlociu în două segmente, unul inferior, altul superior. La unele persoane acest pliu de inserție dispare, în acest caz șanțul precentral este
Șanțul precentral () [Corola-website/Science/327005_a_328334]
-
șanțului lateral Sylvius la fisura longitudinală a creierului, și poate fi confundat la o examinare superficială cu șanțul central Rolando a cărui direcție o urmează. Însă aceste pliuri de inserție sunt cel mai adesea superficiale. Șanțul precentral este divizat de pliul de inserție a girusului frontal mijlociu în două segmente, unul inferior, altul superior. La unele persoane acest pliu de inserție dispare, în acest caz șanțul precentral este complet, adică neîntrerupt. Unii autori descriu acest șanț ca fiind format din ramurile
Șanțul precentral () [Corola-website/Science/327005_a_328334]
-
central Rolando a cărui direcție o urmează. Însă aceste pliuri de inserție sunt cel mai adesea superficiale. Șanțul precentral este divizat de pliul de inserție a girusului frontal mijlociu în două segmente, unul inferior, altul superior. La unele persoane acest pliu de inserție dispare, în acest caz șanțul precentral este complet, adică neîntrerupt. Unii autori descriu acest șanț ca fiind format din ramurile posterioare de bifurcație (ramuri ascendente, respectiv descendente) ale șanțului frontal superior și șanțului frontal inferior. Segmentul inferior (șanțul
Șanțul precentral () [Corola-website/Science/327005_a_328334]
-
8 mm. Cel mai lung apendice extirpat vreodată măsura 26 cm și a aparținut unui pacient din Zagreb, Croația. Deschiderea apendicelui este ocazional prevăzută cu valva Gerlach numită astfel după anatomistul german Joseph von Gerlach. Această valvă constă într-un pliu semicircular al membranei mucoase. Apendicele este de obicei localizat în sfertul inferior drept al abdomenului lângă osul drept al șoldului. Poziția lui în interiorul abdomenului corespunde la suprafață cu un punct cunoscut ca punctul McBurney (vezi mai jos). Unii gemeni monozigoți
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
ireproșabilă, fără niciun defect de circulație sau de mânuire; este o bancnotă care nu a circulat. Unii colecționari dovedesc acest lucru prin existența în colecția lor a unor bancnote cu serii consecutive. Caracteristici: ușoare urme de numărare sau un ușor pliu, la margine, ca urmare a strângerii excesive cu banda de hârtie; Caracteristici: O bancnotă splendidă este nouă, dar care a fost pliată, pe mijloc în două, fără ca hârtia să se „spargă”, poate avea un defect minor, ca de exemplu o
Notafilie () [Corola-website/Science/323610_a_324939]
-
lungimea de măsurată de la bot până la rădăcina cozii. Craniul apare plat în zona frontală, cu botul scurt și pătrat și turtit (dar fără tendința de a fi proiectat în sus), iar fruntea este puternic marcată de riduri, formate prin compactarea pliurilor pielii în exces. Ochii sunt mari, exoftalmici, rotunzi și de culoare închisă. Urechile prinse sus și căzute pe lateralele capului sunt negre, de aceeași culoare fiind și masca, fără excepție (conform standardului rasei). Coada este dublu inelată și purtată pe
Mops () [Corola-website/Science/323712_a_325041]
-
inferior ieșind vizibil în afară. Buzele cărnoase atârnă flasc. Ochii mari, rotunzi, exoftalmici sunt plasați departe unul față de celălalt. Urechile mici sunt prinse sus, depărtate și purtate atârnat. Gâtul este scurt și masiv, acoperit cu o piele groasă, ce formează pliuri sub bărbie. Caracteristici: Acest câine se dovedește vioi și jucăuș în primii săi ani de viață, spontan, curajos și amuzant. Firea blândă, sensibilă, îl deosebește mult de strămoșii săi gladiatori. Este un animal credincios și supus în relația cu stăpânul
Bulldog englez () [Corola-website/Science/323008_a_324337]
-
aderentă la corp și nu foarte deasă, nu necesită o îngrijire specială. Năpârlesc pe tot parcursul anului, destul de consistent. Îmbăierea se poate face la 2-3 luni. Pernuțele de la picioare și ghearele trebuie verificate periodic, pentru că suportă o presiune mare, constantă. Pliurile pielii, cu precădere cele de pe față, trebuie curățate atent, după un orar destul de strict, pentru a preveni instalarea paraziților și declanșarea unor infecții. Intră repede în hiperventilație, datorită conformației brahicefalice (cu botul aplatizat). Nu suportă extremele de temperatură. Este un
Bulldog englez () [Corola-website/Science/323008_a_324337]
-
trapezoidală, acesta este foarte lat, cu botul scurt și nasul cârn. Mandibula este proeminentă, cu dinții ușor expuși. Urechile au punctul de inserție înalt, triunghiulare cu vârful rotunjit si sunt purtate lăsate pe lângă cap. Pielea capului este abundentă, prezentând încrețituri (pliuri) numeroase și adânci în jurul ochilor și al botului, fapt care-i împrumută o expresie amenințătoare. Blana are firul scurt, fin și moale și este aderentă la corp. Culorile de bază: roșu-mahon, castaniu, maro-roșcat sau portocaliu. Trufa și buzele sunt, în
Dog de Bordeaux () [Corola-website/Science/323199_a_324528]
-
superioară a emisferei și precuneusul, este cunoscut sub numele de șanț parietal transvers (Brissaud) ("Sulcus parietalis transversus"). Șanțul subparietal este o extinderea posterioară a șanțului cingular, care separă precuneusul de girusul cingular. Acest șanț este aproape întotdeauna întrerupt de două pliuri de trecere verticale, unul anterior și altul posterior, numite "pliuri de trecere parietolimbice" ("plica de trecere parietolimbică anterioară și posterioară") care întrerup la ambele extremități șanțul subparietal și, prin urmare, unesc precuneusul cu girusul cingular. Plica de trecere parietolimbică posterioară
Precuneus () [Corola-website/Science/326846_a_328175]
-
șanț parietal transvers (Brissaud) ("Sulcus parietalis transversus"). Șanțul subparietal este o extinderea posterioară a șanțului cingular, care separă precuneusul de girusul cingular. Acest șanț este aproape întotdeauna întrerupt de două pliuri de trecere verticale, unul anterior și altul posterior, numite "pliuri de trecere parietolimbice" ("plica de trecere parietolimbică anterioară și posterioară") care întrerup la ambele extremități șanțul subparietal și, prin urmare, unesc precuneusul cu girusul cingular. Plica de trecere parietolimbică posterioară este întotdeauna superficială, și lasă o proeminență, mai mult sau
Precuneus () [Corola-website/Science/326846_a_328175]
-
ordinului este dat de către setul de aripi membranoase, împăturite sub aripile principale chitinoase. Prima pereche de aripi, pieloase, sunt scurte, lăsând o parte din abdomen descoperită. Cele posterioare, mai mari, au formă de evantai, strânse sub cele anterioare prin două pliuri transversale, dar urechelnițele își folosesc rar capacitatea de a zbura. Au corpul lung și turtit dorso-ventral, antene lungi, filiforme și aparat bucal de tip masticator. Urechelnițele sunt nocturne; de obicei se ascund în locuri ferite și umede în timpul zilei, devenind
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
regulă 3) de tectrice minore numite și supraalarele mici sau micile supraalare, care se află deasupra supraalarelor mijlocii. Marginea anterioară a aripii este acoperită de tectrice marginale numite și supraalarele marginale, care continuă spre bordul aripii supraalare mici și ocupă pliul aripii. Tectricele subalare (învelitorile subalare) se află pe fata inferioară a aripii și au o așezare asemănătoare cu aceea a supraalarelor și o numire corespunzătoare: subalarele mari, mijlocii și mici, precum și tectricele marginale subalare. Marile și mijlociile subalare sunt de
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
și pedunculul caudal sunt mai scurte decât la novac. Corpul este acoperit cu solzi mici și caduci. Linia laterală este curbată în jos în partea anterioară și rectilinie în partea posterioară. Membranele branhiale sunt sudate între ele și formează un pliu mare peste istm. Branhiospinii sunt foarte lungi, subțiri și concrescuți în formă de sită. Coloritul spatelui este cenușiu-verzui sau negru cenușiu; laturile sunt argintii, uneori cu numeroase puncte negre, iar abdomenul albicios. Înotătoarele pectorale, ventrale și anală sunt cenușiu întunecate
Sânger (pește) () [Corola-website/Science/330227_a_331556]
-
sau mai multe dispuse pe spate; înotătoarea anală (A), una sau mai multe dispuse între anus și caudală; înotătoarea codală (C), dispusă la capătul posterior al corpului. La pești în stadiul larvar, forma inițială a înotătoarelor neperechi are aspectul unui pliu nesegmentat și nepereche, care se întinde pe partea dorsală a corpului și înconjură coada pe fața ventrală a corpului, până la orificiul anal. Prin fragmentarea acestui pliu nesegmentat se diferențiază înotătoarea dorsală, codală și cea anală. Înotătoarea dorsală se poate fragmenta
Înotătoarele peștilor () [Corola-website/Science/330350_a_331679]
-
corpului. La pești în stadiul larvar, forma inițială a înotătoarelor neperechi are aspectul unui pliu nesegmentat și nepereche, care se întinde pe partea dorsală a corpului și înconjură coada pe fața ventrală a corpului, până la orificiul anal. Prin fragmentarea acestui pliu nesegmentat se diferențiază înotătoarea dorsală, codală și cea anală. Înotătoarea dorsală se poate fragmenta în două părți (percide), mai rar în trei părți (gadide), iar în cazuri excepționale poate fi formată din mai mulți lobi (polipteriforme) sau poate lipsi ("Electrophorus
Înotătoarele peștilor () [Corola-website/Science/330350_a_331679]
-
fecale, în timp ce femelele se detașează de mucoasa colonică și migrează activ de-a lungul colonului spre regiunea anală. Ele progresează 12-14 cm pe oră. Când uterul este umplut cu ouă, femela gravidă traversează anusul, mai ales noaptea, și depune în pliurile mucoasei anale, la nivelul marginii anale, 4.000-17.000 ouă (în medie 10.000), în circa douăzeci de minute. Uneori, parazitul migrează și în afara anusului, depunând ouăle în regiunea perianală și perineală. Migrarea femelelor spre orificiul anal se face de
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
perianal, organele genitale feminine sau excepțional plămân, esofag, fosele nazale. Depistarea ouălor de oxiuri rămâne totuși cel mai bun examen diagnostic. Metoda coproparazitologică clasică de depistare a ouălor (examen direct, în strat gros, etc.) este inutilă, deoarece ouăle localizate în pliurile anale sunt evidențiate cel mai eficient prin metoda amprentei anale pe banda adezivă sau celofan (metoda Graham cu banda adezivă) Recoltarea ouălor se face la nivelul marginii anale, de preferință dimineața, după trezire, și înainte de orice toaletă locală sau a
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
de preferință dimineața, după trezire, și înainte de orice toaletă locală sau a defecării, prin metoda Graham cu banda adezivă transparentă sau celofan. Aplicarea unei fâșii de bandă adezivă foarte transparente trebuie făcută pe mai multe sectoare ale marginii anale, distanțând pliurile anale. Această bandă adezivă trebuie să fie apoi lipită pe o lamă de microscopie de sticla, iar apoi observată sub un microscop la o mărire mică (x 20 sau x 40). Pot fi, de asemenea, aplicate în mod direct pe
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
numai într-o proporție de 5-10% din cazuri și este puțin rentabil, chiar la persoane care găzduiesc un număr mare de viermi adulți în tractul digestiv, femelele depunând ouăle lor numai la nivelul marginii anale unde ele se acumulează între pliuri. Prin metoda amprentei anale pe banda adezivă se pot detecta la un prim examen peste 50% din cazuri. Ca și în cazul altor examene coproparazitologice, repetarea acestui examen la intervale de câteva zile, mai ales în perioadele de prurit anal
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]