4,286 matches
-
în pădure, Acolo au prins rădăcini,n-au mai plecat Au rămas de straje la mure. Vitele pasc ploaia prin iarbă, În cer se-așează fânul în snop Împrăștiind peste lume iz de nalbă Când tremur pentru tine ca un plop. Alergăm împreună printre picături de ploaie Ca un dans ce-l dăruim acum Zilei ce sub tălpile noastre se-nmoaie Așezându-se înaintea mirilor drum. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Drum prin ploaie / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DRUM PRIN PLOAIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366595_a_367924]
-
cerului bântuie-n nori de cenușă. Ninge fără noimă peste catapetesmele lumii, iar copacii gem bolnav printre umbre în timp ce vântul hohotind năvălește cu hoardele sale albite de ură. Trec zgribulite ciori printre popoare de cristale-nghețate și-n orgia bolnavă plopii fac mătănii gângăvind rugi fără număr spre cerul buimac. Ninge ca dintru-nceputuri acoperind orașul fumegând melancolic. În odaia mea înnoptată ... Citește mai mult Iarnă atipicăPeste zidurile îniernate ale orașuluistă ghemuit întunericul,iar fruntea sfârtecată a ceruluibântuie-n nori de cenușă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
orașuluistă ghemuit întunericul,iar fruntea sfârtecată a ceruluibântuie-n nori de cenușă.Ninge fără noimăpeste catapetesmele lumii,iar copacii gem bolnav printre umbreîn timp ce vântul hohotind năvălește cu hoardele salealbite de ură.Trec zgribulite cioriprintre popoare de cristale-nghețateși-n orgia bolnavă plopii fac mătăniigângăvind rugi fără numărspre cerul buimac.Ninge ca dintru-nceputuriacoperind orașul fumegând melancolic.În odaia mea înnoptată... XXXIII. IARNĂ, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1133 din 06 februarie 2014. Iarnă Iarna, cu ochii cârpiți de nesomn, se zbate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
față,lumina lămpiiîn grijă mi-e dată!... XI. SĂ NU UITAȚI DE MINE!, de Ioana Voicilă Dobre , publicat în Ediția nr. 776 din 14 februarie 2013. Să nu pleci... Cornel Armeanu Să nu pleci cât e timp de trecut pe sub plopi, Cât mai curge pe piatră o apă târzie. Chiar de ploua-n amurg, nu te teme sa-ngropi Ce-ai avut mai de preț în corabia vie. Să nu strigi cât e timp de visat pe sub tei, Cât e timp
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
ospățul stelar amintiri - Să nu uiți, să nu uiți să le dai trandafirii. Să nu strigi, să nu pleci, să nu uiți să trăiești ... Citește mai mult Să nu pleci...Cornel ArmeanuSa nu pleci cât e timp de trecut pe sub plopi, Cât mai curge pe piatră o apă târzie.Chiar de ploua-n amurg, nu te teme sa-ngropiCe-ai avut mai de preț în corabia vie.Sa nu strigi cât e timp de visat pe sub tei,Cât e timp de iubit lângă
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
să fie pură și binecuvântată. Nu au nimic de ascuns, nu sunt reținuți de absolut nimic. Cu acest gând, dar și cu multe altele, Dragoș străbătu liniștit culoarul spitalului, îndreptându-se spre Terapie intensivă. * O rază alb-roșiatică filtrată de frunzele plopului din fața geamului, aidoma unei armonii de văluri suprapuse ce stârneau unduiri de lumină, părea că se așază dureros între pleoapele grele ale Emanuelei. Era lumina soarelui în apus. Aceasta a întredeschis ochii și i-a închis imediat la loc. A
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]
-
un aer liric proaspăt, dens, dublat de ironie și autoironie, în nota generației anilor '60, comentariul livresc, specific generației anilor '70, dar și adresarea directă, în stilul optzeciștilor: „Umbră a sunetului/ spune-mi tu,/ ce mirare îmi e că sunt plop desfrunzit,/ oră grea, secunda timpului mut ... / Slobod întru vocabula/ imnicului zbor - / iată-mă,/ sunt gloria Clipei: Tăcerea!” Multe poeme stau sub semnul dedicației. Iată, un prim poem închinat lui Nichita: „Nu râd, nu plâng,/ plictisit îndelung/ sub ceardacul divin neaflat
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
LUCRU), de Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr. 1163 din 08 martie 2014. CAPITOLUL 6 După nici douăzeci de minute cei doi ajunseseră în fața unui gard înalt, din plăci de ciment. Deasupra plăcilor, două fire de sârmă ghimpată. În spatele gardului, plopi deși împungeau cerul cu vârfurile lor. Liniște! Era atâta liniște împrejur încât țipătul unei păsări ce s-a încumetat să treacă în zborul ei dincolo, i-au făcut să tresară deopotrivă. Maria își luă bărbatul de braț, lipindu-se de
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
Frica de ceva ce nu putea să identifice îi revenise și-i circula cu viteză prin vene. Ar fi dorit să audă sunetul ceasului deșteptător, să își deschidă ochii și să dispară totul: și sârmele ghimpate, și gardul înalt, și plopii a căror prezență acolo părea nefirească, ... Citește mai mult CAPITOLUL 6După nici douăzeci de minute cei doi ajunseseră în fața unui gard înalt, din plăci de ciment. Deasupra plăcilor, două fire de sârmă ghimpată. În spatele gardului, plopi deși împungeau cerul cu
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
și gardul înalt, și plopii a căror prezență acolo părea nefirească, ... Citește mai mult CAPITOLUL 6După nici douăzeci de minute cei doi ajunseseră în fața unui gard înalt, din plăci de ciment. Deasupra plăcilor, două fire de sârmă ghimpată. În spatele gardului, plopi deși împungeau cerul cu vârfurile lor.Liniște! Era atâta liniște împrejur încât țipătul unei păsări ce s-a încumetat să treacă în zborul ei dincolo, i-au făcut să tresară deopotrivă.Maria își luă bărbatul de braț, lipindu-se de
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
Frica de ceva ce nu putea să identifice îi revenise și-i circula cu viteză prin vene. Ar fi dorit să audă sunetul ceasului deșteptător, să își deschidă ochii și să dispară totul: și sârmele ghimpate, și gardul înalt, și plopii a căror prezență acolo părea nefirească, ... XVIII. DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU), de Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr. 1156 din 01 martie 2014. CAPITOLUL 5 Maria își deschise ochii și își surprinse soțul zâmbind. Instinctul ei de femeie
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
să citească... Sublim, nu-i așa...? Nu am vreme, vremea trece Cum în aste vremuri știm:. Un minut trece cât zece, Ceasul mult mai scurt simțim Și n-am am vreme câtă vreme Aș voi să am, să duc Printre plopi doru-mi ce geme Fără soț, când mă usuc... Nu am vreme, vremea rupe Când și când și tot mai des Dragostea când lin se-ntrupe Doinei teiului ales, Plop și eu sunt pe aleea Cu plopi fără soț, dar eu Mai
EMINESCU, ZEUL UNIC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361623_a_362952]
-
am am vreme câtă vreme Aș voi să am, să duc Printre plopi doru-mi ce geme Fără soț, când mă usuc... Nu am vreme, vremea rupe Când și când și tot mai des Dragostea când lin se-ntrupe Doinei teiului ales, Plop și eu sunt pe aleea Cu plopi fără soț, dar eu Mai străeminesc... De-aceea Cânt Femeia-Dumnezeu... Am sfiala-mi dulce-acră A ce eminescuscriu Cu stihirea-mi cea mai sacră De când eminesc ce scriu... Știu, de când mă știu, că suntu-i Doar
EMINESCU, ZEUL UNIC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361623_a_362952]
-
să am, să duc Printre plopi doru-mi ce geme Fără soț, când mă usuc... Nu am vreme, vremea rupe Când și când și tot mai des Dragostea când lin se-ntrupe Doinei teiului ales, Plop și eu sunt pe aleea Cu plopi fără soț, dar eu Mai străeminesc... De-aceea Cânt Femeia-Dumnezeu... Am sfiala-mi dulce-acră A ce eminescuscriu Cu stihirea-mi cea mai sacră De când eminesc ce scriu... Știu, de când mă știu, că suntu-i Doar un zvon slab, eminesc, Cel ce răscolind
EMINESCU, ZEUL UNIC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361623_a_362952]
-
ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Mihai GANEA GANEA MIHAI: drumul pierdut alerg după tine uneori mulțumită mă aștepți pe câte-o alee te lași sărutată iar coapsele tale se joacă cu gândul și ochii mei triști castanii triști plopii trec pe lângă noi îmbrățișati nebun nebun nebun doar cireșul mai este primăvara când dă strechea în el de cireș cine se plânge de tine poposești mereu în atâtea locuri te-mbraci sumar când vii la întâlnire atât de târzie mereu
MIHAI GANEA-DRUMUL PIERDUT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361651_a_362980]
-
albumul și-l mai răsfoi încă odată, voia să-i publice fotografiile în ziar cu o mică biografie. Participase și ea la acel faimos pom de Crăciun, decupase perele, le colorase în galben și le prinsese cu bolduri pe crengile plopului golaș. Albumul era un fel de film al vieții: Maria mică cu niște buclișoare pe frunte într-un cărucior pe stradă cu maică-sa, apoi Maria în clasa a doua când o făcuseră pionieră, apoi la banchet în clasa a
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
i-a răspuns acea voce. El cu Andra pluteau pe sus prin albastrul sideral al cerului canadian și de acolo de la acea înălțime vedeau câmpii enorme, Anzii Cordilieni, Lacurile, Cascada Niagara, marile ghețuri din nord, pădurea boreală de conifere, de plopi și de mesteceni, întinsă cât vedeau cu ochii și au aterizat jos pe o pajiște unde au fost întâmpinați de un preot care i-a pus să îngenunche și i-a cununat: cunună-se robul lui Dumnezeu, Marian Porumbacu, cu
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
găseau în iad, în beciul acela...Cum să fie ei în Iad când o voce, poate Dumnezeu, le strigase că sunt exilați în Paradis? Deschise ochii, privi încețoșat cele câteva persoane care erau deasupra lui, pe fereastră se vedeau doi plopi care își arcuiau vârfurile deasupra casei, sunându-și frunza în bătaia vântului cald al verii... -Stai liniștit!- îi șopti Anca și de-abia atunci își dădu el seama cine este. Înfășurat tot în tifon părea o mumie sub așternut. -Unde
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
Acasă > Eveniment > Comemorări > SĂ NU UITAȚI DE MINE! Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 776 din 14 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Să nu pleci... Cornel Armeanu Să nu pleci cât e timp de trecut pe sub plopi, Cât mai curge pe piatră o apă târzie. Chiar de ploua-n amurg, nu te teme sa-ngropi Ce-ai avut mai de preț în corabia vie. Să nu strigi cât e timp de visat pe sub tei, Cât e timp
SA NU UITATI DE MINE! de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351891_a_353220]
-
Acasă > Cultural > Artistic > POEZIA IERNILOR NOASTRE - CEZARINĂ ADAMESCU Autor: Cezarină Adamescu Publicat în: Ediția nr. 777 din 15 februarie 2013 Toate Articolele Autorului POEZIA IERNILOR NOASTRE În Copou, Zilieru la 80 de toamne, caută încă perechi pentru plopii stingheri. Nici urma de muză. S-a rătăcit printre rarii trecători zgribuliți care se-nvârt încotrova. Sub pași se aud trosnind propriile gânduri. Cum ziceam, Veronica surâde complice. Pufoase ninsori se aștern în lumina oglinzii. O felina tărcata uitată afară
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 777 din 15 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351897_a_353226]
-
de 1 Aprilie, când împlinisem 12 ani). Era așa de încântat de mine, și nu era petrecere la care să nu mă pună în fața cunoscuților să le recit versurile mirifice ale demiurgului, iar el cânta cu multă patimă „Pe lână plopii fără soț” și „Nu voi mormânt bogat” alături de unchiul Predoiu Ilie, (țârcovnic la sfânta Biserică de la Vale, cu hramul Sfântului Dumitru) fiiul mamei Lisaveta, soră cu bunica Ana Voican de la Știrbești. Doamne, cum mai călătoream pe aripile imaginației... însoțit de
DOR DE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352357_a_353686]
-
și tare mi-e teamă ... ”, poetul-om spune că îi este teamă, nicidecum frică. Teama exprimă vălul care ascunde ascunsul ideii, nicidecum frica de material a cuvântului. Teama este percepută doar de inițiați: “Și unde mă aflu, nu știu - / Vai, plopii detună orașul ... Clavirile plâng în pustiu ... ” (Mister, 1965:149), frica o simte profanul. După vis urmează regrete și apoi somnul de odihnă a sufletului obosit de dorințe: “E timpul ... toți nervii mă dor ... / O, vino odată, măreț viitor” (Poemă finală
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
Acasa > Poezie > Imagini > SEARĂ DE TOAMNĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1740 din 06 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului seară de toamnă pe cerul serii orizontul doarme, mijește dintre plopi un corn de lună, se-așterne aur pe poteci pustii și toamna asta parcă e nebună. în colț de umbre șoaptele apun în dulci melancolii verlainiene, pe un covor de frunze eu adun flori veștede de maci și zânziene. sub
SEARĂ DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352552_a_353881]
-
Acasa > Poeme > Antologie > SEARĂ DE TOAMNĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1001 din 27 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului pe cerul serii orizontul doarme, mijește dintre plopi un corn de lună, se-așterne aur pe poteci pustii și toamna asta parcă e nebună. în colț de umbre șoaptele apun în dulci melancolii verlaine-iene, pe un covor de frunze eu adun flori veștede de maci și zânziene. sub
SEARĂ DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1001 din 27 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352541_a_353870]
-
covorul - albina-mi cercetează vârful nasului. Am tras în stilou apă din mare - poem despre crabi. Distrat soarele - și-a uitat portofelul pe fundul bălții. În primăvară - cetina țese covor pentru musafiri. Vântul numără pietrele din ogradă - gutuile cad. Umbra plopului a aprins licuricii - umilind ziua. În dosul lunii și-a pitit turturica niște melodii. Roua se-agață în pânza de păianjen - mister spulberat. Goană de mistreți - gloanțele mușcă stânca turma dispare. În plină noapte soarele strălucește - luna-n travesti. Luptă
HAIKU DE GHEORGHE VICOL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351247_a_352576]