2,913 matches
-
mentalitatea sau stereotipul etc.) și oferă "schița" pe care apoi se încarcă materia imaginarului sau o structură simbolică. Durand o reduce la un impuls primordial, la un factor pur antropologic, corelând-o strict cu senzorialitatea, restrângând în acest fel și pluralitatea funcțiilor imaginației și ale imaginii la limitele percepției "sensibilului". O a doua noțiune generală și fundamentală pentru sistem, precum schema − transportor și suport în timp pentru materia imaginară −, este structura, asimilată de Durand unui protocol normativ al reprezentărilor imaginare, bine
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Legea) a face (Legea) Acest spectacol nu se poate juca pe scena istoriografiei "clasice". Regimul lui de vizibilitate, secund, nu este accesibil decât prin intrarea Autorului și a Spectatorului în spațiul din scenă, dincolo de ecranul ideologic. De la unica putere la pluralitatea rolurilor, la egalizarea temporală, la ștergerea disonanțelor vocale, de la tablou la un labirint posibil al unei lumi vii, Autorul îl poartă pe Spectator pe o tablă de șah sau printr-o rețea care proliferează liberă la infinit? Fără să-și
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
abstract un lucru sau o idee ce este ireală sau imaginară, o caracteristică a obiectului ce va fi analizată în detaliu când vom vorbi despe conceptul de imagine în cazul operei de artă. Obiectul artei se prezintă sub forma unei pluralități de obiecte culturale, obiecte artistice și obiecte estetice. Toate obiectele artistice prezintă o dimensiune abstractă prin intermediul calităților artistice. Diferența dintre aceste două tipuri de obiecte este dată de diferența și persistența condițiilor existențiale și de esența proprietăților, care diferă de la
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
modalitățile prin care ceva este adus în existență. Astfel, ontologia nu va cerceta conceptul de artă, ci insușirile pe care un obiect le îndeplinește pentru a deveni o operă. În același timp se va pune problema unicității entității în cazul pluralității artei: există o singură entitate care dobândește înfățișări multiple ale artei sau există mai multe tipuri de entități ce stau la baza unui anumit tip de artă. Nu toate operele de artă au la baza același statut ontologic pentru că ele
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
tiprui de obiecte: obiecte individuale independente și obiecte individuale dependente. Primele sunt interpretate ca substanțe, iar utimele ca tropi, dar nu în sensul de trop ontologic. Obiectele individuale independente, ca obiecte fundamentale și obiecte de ordin superior, sunt consituite de pluralitatea tropilor. Prin urmare, opera poate prezenta un obiect real, specific nivelului pre-ontologic, și un obiect ce determină reprezentarea artistică. Acest lucru este posibil astfel: în cazul fotografiei putem vorbi de un obiect real (hârtia sau suportul digital), și de un
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
semne. Deleuze vorbește despre imaginar ca fiind imaginea-cristal6: imaginea virtuală devine actuală și invers, iar miezul cristalului este ceea ce el numește puterea falsului. Puterea falsului este timpul ca putere mecanică de schimbare sau de a pune la îndoială forma adevărului. Pluralitatea de sensuri pe care o degajă ideea de imagine ne trimite către o înșiruire infinită a termenilor de operare. Putem spune că imaginile sunt niște subiecte. Există o distanță între acțiunea suportată de aceste imagini și reacția pe care ele
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
însuși înțeles ca operă de artă. Concretizarea unui obiect de artă se face prin intermediul experienței estetice, proces ce duce la identificarea obiectului artistic cu obiectul estetic: opera de artă este prin excelență artistică și estetică. Orice obiect estetic prezintă o pluralitate de planuri subiective. Obiectivitatea este specifică obiectului artistic, în timp ce operele de artă. "în calitatea lor de creații ale omului, sunt obiectivate"31. Starea naturală a obiectului artistic nu presupune frumosul. Frumosul fiind posibil, în cadrul operei de artă, prin intermediul experienței. Astfel
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
artă. Apoi, concretizarea unui obiect de artă se face prin intermediul experienței estetice, proces ce duce la identificarea obiectului artistic cu obiectul estetic: opera de artă este, prin excelență, artistică și estetică. Astfel, putem spune că orice obiect estetic prezintă o pluralitate de planuri subiective. Starea naturală a obiectului artistic nu presupune frumosul, întrucât frumosul survine în urma contemplației. Prin urmare, opera este determinată de un obiect autonom și suficient prin sine însuși ce poate fi supus experienței estetice. Doar după ce am stabilit
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Eliade. Spectacolul magic (1991) se demonstrează legătura inextricabilă între dramaturgia și proza scriitorului, actualizabilă ca „joc teatral” cu o dublă deschidere: înspre lectură și înspre spectacol. E surprins „dramatismul” întregii opere ca „spectacol existențial” și ca „operă deschisă”, cu o pluralitate de înțelesuri. Eliade este considerat un mare dramaturg și un precursor al celor mai noi forme ale teatrului, în speță a viziunii beckettiene și poststructuraliste. Interesante sunt și considerațiile pe marginea publicisticii lui Mihai Eminescu din volumul Accente (1991), care
VODA CAPUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290618_a_291947]
-
în URSS alegeri pentru Congresul Poporului, primele parțial libere după cele din 1917. Din cele 2250 de locuri statutare, 750 sunt atribuite de la început PCUS și diverselor instituții. Ceilalți 1500 de deputați sunt aleși prin vot universal secret și cu pluralitate a candidaturilor. Candidații comuniști sunt foarte adesea spulberați: la Moscova, Boris Elțîn câștigă 85% din sufragii, în fața primului secretar al organizației orășenești a partidului; în Lituania mișcarea independentistă Sajudis câștică 30 din cele 42 de fotolii. Principiul totalitar fundamental al
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și a reprezentanților a 55 de partide comuniste străine, cel de-al XX-lea Congres al PCUS. Hrușciov prezintă un raport oficial care, pe plan internațional, subliniază necesitatea de a înlocui Războiul Rece cu coexistența pașnică și a recunoașterii diversității pluralității căilor spre socialism; pe plan economic, el afirmă voința de a pune accentul pe o agricultură sacrificată vreme prea îndelungată. Raportul confirmă, așadar, o evoluție deja începută. Dar evenimentul major intervine pe 25 februarie: în fața delegaților la Congres reuniți în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
membri ai unor grupări religioase, etnice, regionale și așa mai departe și amândoi pot avea relații similare de conflict și asociere cu anumiți membri ai acestor grupuri. Prin urmare, A nu numai că se identifică în același timp cu o pluralitate de grupuri sociale diferite, ci este, de asemenea, ca membru al acestor grupuri, simultan aliat și inamic al semenilor săi, în măsura în care ei aparțin unor grupuri diferite, cărora el le aparține sau li se opune. Acest rol dual de prieten și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de la un atelier la altul sau de la o categorie profesională la alta); greva tip „dop” (intră în grevă un atelier care blochează practic întreaga activitate; chiar dacă există o minoritate a greviștilor, producția în ansamblu este stopată); greva nelimitată cu o pluralitate de forme de amploare diferite; greva „surpriza”, „sălbatică”, „imprevizibilă”, cu scopul de a pune direcția în fața faptului împlinit); pichetele de grevă ofensive (greviștii împiedică cu forța pe unii salariați de a merge la lucru); ocuparea localului întreprinderii (total ilegală); sechestrarea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
lor cu el, ceilalți îl considerau un fenomen pseudoștiințific. Maslach și Schaufeli (1993), într-o retrospectivă istorică asupra cercetărilor referitoare la burnout, arătau că practicienii erau preocupați mai mult de a rezolva problema decât de a o conceptualiza, de unde și pluralitatea semnificațiilor termenului ca și orientarea spre studii de caz izolate și mai puțin spre cercetări empirice, acestea din urmă, puține câte erau, apelau cu precădere la observații și la metoda self-report-ului. Totuși, perioada anilor ’70 a creionat semnificația noului fenomen
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
comunicarea? Comunicarea, înțeleasă în sensul său larg, ca act tranzacțional, inevitabil în situații de interacțiune, devine esențială, fundamentală atât pentru viața personală cât și pentru cea socială a individului. Astfel, noțiuni precum „comunicare", „limbă", „limbaj" sunt polisemice, ele comportând o pluralitate de sensuri. Acest fapt provine nu numai din complexitatea intrinsecă a fiecărei noțiuni, ci și din aceea că ele constituie obiectul de investigație al mai multor discipline științifice : lingvistica, psihologia, sociologia, semiotica, cibernetica etc. Aceste discipline aduc propriile lor perspective
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
timp” (Blanchet, 2000, p. 99). Acest fapt trimite la multiplicitatea fațetelor identitare ale unui individ (Laplantine, 1994), ceea ce Edgar Morin numește ființă poli-identitară (Morin, 1987), pledând pentru o viziune complexă asupra umanității, În cadrul căreia unitatea să nu fie disociabilă de pluralitate (noțiunea este unitas multiplex, vezi Morin, 1977-2001). Putem spune de asemenea că procesul identitar care se dezvoltă și se afirmă prin exprimarea acestor sentimente există și la nivelul grupului În Întregul său, mai presus de indivizii care Îl compun: În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
anumite erori, dar străduindu-se În permanență să dezvolte un raționament logic pe baza informațiilor de care dispune. Modelul covariației, propus de Kelley, este un exemplu În acest sens. El implică existența unui „individ statistician” care se află În fața unei pluralități de informații (Kelley, 1972). Din această perspectivă, procesul de inferență, care se confundă cu o analiză a varianței, se derulează printr-o examinare a co-variațiilor Între comportament (variabilă dependentă) și cauzele sale posibile (factori independenți). Se poate porni de la o
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
la o cvasi-dematerializare a unei legături universal accesibile. Dar aceasta ar Însemna, pe de-o parte, să neglijăm faptul că transcendența prin politic a Îmbrăcat forme istorice foarte diferite, reflectate de diversitatea tradițiilor de studiat. La această diversitate se adaugă pluralitatea perspectivelor din care putem interpreta obiectul reflecției noastre. Diversitatea tradițiilor și pluralitatea perspectivelor fac ca definirea să fie dificilă. Pe de altă parte, ar Însemna să uităm că societățile noastre se confruntă astăzi cu o izbucnire a revendicărilor de recunoaștere
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pe de-o parte, să neglijăm faptul că transcendența prin politic a Îmbrăcat forme istorice foarte diferite, reflectate de diversitatea tradițiilor de studiat. La această diversitate se adaugă pluralitatea perspectivelor din care putem interpreta obiectul reflecției noastre. Diversitatea tradițiilor și pluralitatea perspectivelor fac ca definirea să fie dificilă. Pe de altă parte, ar Însemna să uităm că societățile noastre se confruntă astăzi cu o izbucnire a revendicărilor de recunoaștere, fapt pe care Îl putem interpreta ca pe o „Întoarcere a refulatului
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care conferă drepturi și Îndatoriri față de o colectivitate politică; este apoi un ansamblu de roluri sociale specifice și distincte de rolurile private, profesionale, economice etc.; În sfârșit, este un ansamblu de calități morale (Leca, 1983). Aceste trei trăsături implică o pluralitate disciplinară: drept, sociologie, filosofie politică și morală. Acestei prime surse de complexitate trebuie să-i adăugăm diversitatea geografică a tradițiilor de analiză: În Marea Britanie, se insistă pe problema drepturilor sociale, acestea fiind cele mai recent dobândite, conform perspectivei canonice a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
reveni ceva mai jos); În Statele Unite, dată fiind importanța problemei integrării grupurilor etnice, chestiunile referitoare la etnicitate sunt cele care rețin cel mai mult atenția; În sfârșit, În Europa continentală, În prim-plan stau legăturile dintre societatea civilă și stat. Pluralitatea disciplinară și diversitatea geografică contribuie la mărirea numărului de obiecte ce se cuvin studiate În domeniul cetățeniei. Fără a avea vreo pretenție de exhaustivitate, putem trece În revistă câteva dintre direcțiile fundamentale de investigarea distinse de Sophie Duchesne (Duchesne, 1997b
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
al naturii În noi, mijlocește Între starea naturală și starea politică definită de contractul social. Fiecare găsește În sine Însuși (după ce a renunțat la interesele sale particulare) voința generală (Rousseau, 1963b). Fondul teoriei politice nu mai este În acest caz pluralitatea, ci unanimitatea. Cel care urmează calea propriei inimi va găsi natura, pe Dumnezeu și pe aproapele său ca o reflectare armonioasă a propriei sale interiorități. Ceea ce o face pe Hannah Arendt să spună că mila sau compasiunea lui Rousseau l-
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
compasiunii: Revoluția și Teroarea Studiul pe care Hannah Arendt Îl consacră revoluțiilor franceză și americană stigmatizează eșecurile compasiunii. Revoluția franceză a pus În practică gândirea lui Rousseau asupra unanimității și asupra milei-compasiune, spre deosebire de Revoluția americană, care a privilegiat libertatea și pluralitatea, singura Revoluție fără compasiune. Arendt Începe prin a cita o frază a lui Saint-Just, care revine ca un leitmotiv de-a lungul analizei sale: „Nefericiții sunt puterea pământului” (Arendt, 1967, p. 162). Atunci când mulțimea de săraci ai Parisului a ieșit
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
origine diferită de cea a majorității, o țară, o cultură, o civilizație, o profesiune, o meserie, o Întreprindere sau o organizație oarecare. Aceste entități empirice se pot combina În diferite moduri pentru a da naștere unor macro-locuri care conțin o pluralitate de micro-locuri și așa mai departe. Este necesar așadar să se „situeze”, pentru fiecare caz În parte, nivelul de aplicare a noțiunii. Cunoașterea omului reconciliată În sfârșit cu ea Însăși. Literatura empirică despre practicile „informale” ale Întreprinzătorilor În Africa, de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
social și politic. În ambele cazuri, ș...ț el ș...ț contribuie ș...ț la generarea unor efecte de sens și de comunitate” (ibidem, p. 585). Subiectul este așadar cel care lansează pariul că o comunicare veritabilă este posibilă, „În ciuda pluralității codurilor și a apartenenței noastre la niște comunități Închise” (ibidem, p. 587), și că există, prin urmare, valori comunicabile de către toți tuturor. Pe durata unui dialog, „nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]