9,563 matches
-
pe Beavis, să ia note dacă dorești. Și Îndreptîndu-se spre ușă, adăugă: Coșmaruri plăcute! — Drăguț băiat Graves ăsta! spuse domnul Prentice, aplecîndu-se pentru a-și scoate parcă o sticlă din buzunarul de la spate. Mirosul de lînă scoțiană al costumului său pluti peste masă, pînă la nările lui Rowe. Ai o părere bună despre sanatoriul doctorului? — E un sanatoriu bun, atîta vreme cît nu te cerți cu doctorul... — Ha, ha... exact. Și apoi? Apoi, te pomenești În pavilionul rezervat furioșilor. — Uluitor! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-ți vorbesc despre el, dar mi-am cam ieșit din fire. Ai auzit de el? Numele-i e trecut sub tăcere, pentru că e fiul ilustrului bătrîn... — Nu, n-am auzit niciodată de el... Cel puțin așa cred. Țipătul unei cucuvele pluti pe deasupra cîmpurilor negre. Farurile camuflate ale mașinii lăsau În beznă imensul teritoriu al nopții, luminînd doar cîțiva metri, ca o dungă colorată Împlîntată În spațiile neexplorate ale unei hărți... Undeva, În acest tărîm populat de triburi necunoscute, o femeie năștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
c-o să vorbească. — Pe mine n-o să mă ducă el cu vorba! zise Rowe rîzÎnd, și se Îndreptă spre ușă. Dar În timp ce cobora scările, Își dădu seama că nu Înțelesese cuvintele ei. Reflectoarele măturau cerul deasupra parcului; fîșii de lumină pluteau ca niște nori pe boltă. Asta făcea ca cerul să pară foarte mic: Îi puteai pipăi marginile cu ajutorul luminii! În stradă plutea miros de mîncare, revărsîndu-se din bucătării, semn că oamenii cinau devreme, ca să nu fie surprinși de alarmă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cobora scările, Își dădu seama că nu Înțelesese cuvintele ei. Reflectoarele măturau cerul deasupra parcului; fîșii de lumină pluteau ca niște nori pe boltă. Asta făcea ca cerul să pară foarte mic: Îi puteai pipăi marginile cu ajutorul luminii! În stradă plutea miros de mîncare, revărsîndu-se din bucătării, semn că oamenii cinau devreme, ca să nu fie surprinși de alarmă. La intrarea Într-un adăpost, un voluntar de la Apărarea Civilă Încerca să aprindă un felinar de vînt. Zărindu-l pe Rowe, Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ar fi făcut praf dacă ar fi explodat mai aproape; dar ea trecu fîsÎind, și explodă mai departe. — Sper c-au să Înceteze! spuse omulețul cu pălărie. În aceeași clipă, apa Începu să curgă În toate pisoarele. Pe scară, praful plutea ca o ceață deasă și mirosea a metal Încins - un miros mai tare decît cel de amoniac. Rowe Începu să urce treptele. — Unde te duci? Îl strigă Hilfe. La poliție? Cum Rowe nu-i răspunse, alergă după el, strigînd: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fel provocator, și-ar dezgoli un sfârc. În schimb, am stat față-n față în acel labirint de aparate electrice, parcă total decerebrați. Limbajele erotismelor invizibile, ale actelor sexuale nedescoperite, zăceau în așteptare printre mașinăriile acelea complexe. Aceeași sexualitate nevăzută plutea peste șirurile de pasageri care treceau prin terminalele aeroporturilor, peste încrucișarea organelor lor genitale abia ascunse și peste calele de motoare ale aeronavelor uriașe, peste buzele bosumflate ale stewardeselor. Cu două luni înaintea accidentului, în timpul unei călătorii la Paris, devenisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de pe acoperișul supermarketului. Fiecare dintre cele o sută de locuri de parcare era ocupat, șirul de parbrize reflectând lumina solară ca un pâlc de scuturi din sticlă. Sprijinit de balconul din ciment, mi-am dat seama de tăcerea nemărginită care plutea peste peisajul din jurul meu. Dintr-o rară ciudățenie a turnului de control, nici un avion nu ateriza și decola de pe pistele aeroportului. Traficul de pe autostradă staționa într-o coloană îndreptată spre sud. Pe Western Avenue, mașinile și autocarele liniilor aeriene oprite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
amintire. Știam că motivele pentru care mă urmărea nu aveau nici o legătură cu răzbunarea și șantajul. Capitolul 7 După întâlnirea noastră pe acoperișul parcării de la aeroport am fost încontinuu conștient de prezența lui. Nu mă mai urmărea, dar părea să plutească precum un supraveghetor la hotarele vieții mele, monitorizându-mi fără încetare procesele creierului. De-a lungul benzilor de mare viteză de pe Western Avenue, îmi țineam ochii ațintiți în oglinda retrovizoare și cercetam cu privirea parapetele pasajelor superioare și ale parcărilor supraetajate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe sofaua dublă din față. Bărbatul, un producător de televiziune care regizase primele emisiuni ale lui Vaughan, clătină încurajator din cap cât timp Vaughan explică accidentul lui Seagrave, însă era prea amețit de hașișul pe care-l fumase - fumul dulceag plutea într-o diagonală lentă prin cameră - ca să-și direcționeze mintea spre posibilitatea unei emisiuni. Lângă el, pe sofa, o femeie tânără cu față pătrățoasă pregătea un alt joint; în timp ce răsucea o bucată mică de rășină într-o fâșie de foaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
înțepenit de plăcere. Înainte s-o pot îmbrățișa, se întoarse cu fața în jos pentru a-mi lăsa sperma să i se scurgă din vagin, apoi se ridică din pat și păși vioi în baie. În cursul săptămânii următoare, Catherine pluti prin sălile de plecare ale aeroportului ca o regină în călduri. Uitându-mă la ea din mașină în vreme ce Vaughan o curpindea cu privirea lui bolnavă, mi-am simțit prohabul cum se umflă, penisul apăsând volanul. Capitolul 13 - Ai terminat? Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
studie corpul fetei cu o privire veselă. Lângă el, fața mică, serioasă, a fetei era luminată de farurile mașinile care se târau înainte în coloanele de trafic. Fumul jilav, inhalat, al rășinii arse umplea interiorul mașinii. Aveam impresia că-mi plutește capul în acel smog. Undeva în față, dincolo de șirurile uriașe de vehicule aproape oprite, se afla platoul iluminat al aeroportului, dar nu m-am simțit în stare decât să îndrept mașina uriașă pe banda mediană. Blonda de pe scaunul din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
actului sexual - sân și penis, anus și vulvă, sfârc și clitoris - nu erau pentru noi sursa vreunei excitații. În lumina tot mai slabă a după-amiezii, avioanele de pasageri zburau deasupra noastră de-a lungul pistelor est-vest ale aeroportului. În aer plutea plăcutul iz chirurgical emanat de corpul Gabriellei, dar și aroma imitației de piele. Comenzile cromate se retrăgeau între umbre precum capetele unor șerpi argintii, fauna unui vis de metal. Gabrielle îmi puse un strop de salivă pe sfârcul drept și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
schimbându-se din roșu în chihlimbariu și verde în ritmul semafoarelor, reflectând miile de lumini din aerul nopții pe care le întâlneam de-a lungul autostrăzii, asprimea tuburilor fosforescente ale stâlpilor de iluminat public și imensa coroană de lumină ce plutea deasupra aeroportului. Uitându-mă la cerul întunecat, mi se părea că sperma lui Vaughan spăla întregul peisaj, dând putere miilor de motoare, circuite electrice și destine personale, irigând cele mai mici gesturi ale existențelor noastre. Tot în seara aceea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
apucat din nou volanul și-am îndreptat mașina înapoi pe banda de mare viteză. Corpul lui Vaughan era o sumă de suprafețe neglijent îmbinate. Elementele musculaturii și ale personalității sale erau suspendate la distanță de câțiva milimetri unele de altele, plutind lângă mine, în acea zonă liberă de presiune, precum conținutul capsulei unui astronaut. Am privit mașinile care se apropiau de noi, incapabil să înțeleg mai mult decât o frântură din miile de mesaje pe care roțile și farurile lor, parbrizele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe manetele tăioase, pe lăncile proeminente ale indicatorului de direcție și ale schimbătorului de viteze. În cele din urmă, i-am lăsat mâna să-mi zăbovească pe penis, liniștit de apăsarea ei fermă pe testicule. M-am întors spre el, plutind împreună pe amniosul aerului iluminat, încurajat de morfologia stilizată a unui interior de mașină, de sutele de gondole radioase planând de-a lungul autostrăzii de deasupra noastră. Când l-am îmbrățișat, corpul lui păru să-mi alunece în sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în puncte diferite pe panourile zdrobite ale portierelor și pe cutia radiatorului. Capitolul 23 Aeroplane de sticlă urcau pe cer deasupra aeroportului. Prin aerul fragil am privit traficul cum se mișca pe autostradă. Amintirile vehiculelor frumoase pe care le văzusem plutind de-a lungul benzilor de ciment transformau acele ambuteiaje cândva opresive într-o coloană iluminată la nesfârșit, așteptând răbdătoare un invizibil drum de racord spre cer. De la balconul apartamentului mi-am lăsat privirea să se plimbe peste peisajul de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
celei mai mari părți din istoria sa. O dovadă destul de convingătoare despre corupția și moralitatea din PSD și cea a liderilor acestuia este însăși uniunea cu PUR, ca replică la Alianța PNL PD (Dreptate și Adevăr), deși „în unele cercuri plutea îngrijorarea din cauza alianței electorale încheiate între PDSR și Partidul Umanist Român (PUR), vehicul politic al unui controversat întreprinzător, Dan Voiculescu, care își dobândise o mare parte din baza de putere lucrând în întreprinderile de comerț exterior controlate de Securitate înainte de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ei a continuat să evolueze între vechile coordonate ale bacșișului și hatârului. Spiritul civic, fără de care nu există democrație adevărată, nu s-a putut dezvolta în aceste condiții. Democrația a rămas firavă. România este la ora actuală un vas care plutește în derivă, învârtindu-se în cerc. Iar cercul acesta în care suntem prinși parcă fără de scăpare, ne împiedică să înaintăm ferm și să fructificăm șansele oferite de istorie. Desființarea în iunie 1990 a «zonei libere de comunism» din Piața Universității
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lui Ciuleasa îi însufleți și mai și pe cei de la Armătura și tăie definitiv aripile și-așa pleoștite ale dinamoviștilor. Zalăuanii jucau cam ca Real Madrid în zilele bune și, deși dinamoviștii se apărau cu chiu cu vai, golul egalizator plutea amenințător și iminent deasupra porții lor. Cauza principală a acestei stări era, desigur, faptul că nu numai Ciuleasa, Nea Bițu, Buruiană și Mihnea avuseseră același vis, ci mai toți jucătorii de pe teren. Presentimentul înfrângerii îi adusese pe jucătorii dinamoviști în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pisică, floare și bătrâni, se urcă la cer și se ninse peste meleagurile noastre iubite. Povestea se terminase. Învățătoarea și copii plângeau în hohote, cu sughițuri și muci. De aceea, nu observară pisica cu ochi și gheare de argint care pluti o vreme deasupra lor, evaporându-se în cele din urmă într-un perete. Dar măcar mirosiră, fără să știe, parfumul înțepător al florii care crescuse, mică și sfioasă, într-un colț. La ieșire, învățătoarea chiar îi spuse unui angajat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
energie personală) se contopește cu universul, formând un fluid cosmic. Aiurea. Sufletul a ajuns, cum spuneam, în rai. Iar sufletul nu era o energie, ci personalitate + conștiință. Iar raiul bineînțeles că nu era o cetate de aur sau marmură care plutea deasupra norilor. Nu. Era cu totul altceva. Prima bucățică de rai pe care am văzut-o a fost o clădire destul de mare, cam cât Casa Poporului din București. Mă aflam înăuntrul ei. Asta chiar imediat după moarte. Interiorul arăta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
bidonul, astea le-ai furat dintr-un tablou, nu-i așa? - Nu! Le-am cules din Kiseleff! răspunse Mâzgâlici simulând culegerea florilor. - Nu jura strâmb! se auzi o voce din cer. Era însuși Dumnezeu, în pragul unui cort uriaș care plutea pe un nor. - Oh. Nu știam că asculți, Doamne. Scuze! - Nu face nimic, zise Dumnezeu intrând în cort și închizând fermoarul. „Hihihi“, chicoti o voce de femeie din cort. „Vai, ce mare e! Uuuu!“. - Vezi? zise Reptigli. Vezi ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
îl va scoate în calea mea pe unul dintre voi, pe stradă, la film, la operă sau la meci, acela ar face bine să treacă pe trotuarul opus sau să se arunce în fața unui troleibuz. Altfel... Am lăsat amenințarea neterminată. Plutea în aer, vizibilă, palpabilă chiar. Ceasul de la mână-mi arăta că se apropie ora 21. Încă patruzeci și cinci de minute până când începea Sopranos. M-am urcat pe covorul zburător și am părăsit încăperea prin peretele dinspre vest, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
capitol. Și iată... Iată că încă de la prima pagină îți dai seama că romanul pe care-l ai în mână nu are nimic de-a face cu cel pe care-l citeai ieri. În afara localității Malbork Un iz de prăjeală plutește la începutul paginii, ceapă prăjită, puțin arsă, pentru că în ceapă există niște striații care devin violete, apoi maronii și mai ales marginea fiecărei bucățele de ceapă tăiată mărunt devine neagră, iar la urmă aurie; zeama de ceapă se carbonizează, trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pentru tot ce avea să se-ntâmple și pentru că toate aceste imagini de epocă trebuie să traverseze pagina, la fel cum coloanele militare traversează orașul (chiar dacă expresia coloane militare evocă imagini cam aproximative; o anume nedeterminare nu e rău să plutească în aer, căci aparține confuziei epocii); sau ca lozincile agățate de clădiri, invitând populația să subscrie la împrumutul național, sau șirurile de muncitori ale căror trasee nu trebuie să coincidă, căci sunt organizate de centrale sindicale rivale, unii manifestând pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]