2,024 matches
-
O, nu-ți face probleme, zice ea, văzându-i chipul. Ești foarte bun. Foarte convingător. Pe ei poți să-i prostești, zice Lily făcând un gest cu mâna spre tribuna membrilor clubului, dar cu mine nu-ți merge. Caută în poșetă o țigară și o aprinde. Chiar nu știi? Nu știi ce-ai făcut? Te-ai ținut după mine. De parcă aveam să-ți dau ceva. Interesant, dar ce vrei de fapt, drăguță? Haide, mie poți să-mi spui. Îl privește drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un elicopter, obiect care niciodată nu strică să se găsească pe lângă casa omului gospodar, pentru a-l închiria la o adică, pe parale bune ministrei Elenei Udrea când se mai duce să doneze amărâților soartei, pantofi cu toc cui, sau poșete. Cred că merită aici amintit, și nu în ultimul rând, imensul sacrificiu material, făcut de acel șobolănel rozaliu, Adriean Videanu, fostul ministru al Economiei, mătrășit pe motive politice, care deși are o avere estimată în Top 300 Capital, la 70
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
destul de amenințătoare, după care Își puse capul pe umărul lui. El o sărută delicat pe păr și nu se mai uită deloc la mine. Am oftat amuzată. Se cam terminase cu Încercarea mea de a face conversație. Mi-am luat poșeta și m-am ridicat să merg la baie. Aveam nevoie să fiu puțin singură. Baia era luxoasă, În nuanțe bej și arămii. Îmi plăcea la nebunie. Mi-am retușat puțin machiajul făcut În grabă, apoi am rămas privind prostește În
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mă rugă el. Rămâi aici cu mine. ― Nu pot, Damian, iar tu știi asta. De fapt, poate că ar fi o idee bună să te duci și tu la școală. Damian râse și dădu drumul mâinilor mele. Mi-am luat poșeta de pe jos și am Început să mă Îndrept spre ușă cu jurnalul În mână. ― Te superi dacă păstrez eu ăsta? am Întrebat. Se uită la desenul cu fata misterioasă, În fața căruia mă oprisem. ― Sau aș putea să-i fac un
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
avea o poziție fermă împotriva contracepției. Era una dintre dogmele anglo-catolicismului său. în cabina ambarcațiunii lor, Gaskell dormea buștean. în jurul lui se învârtea Sally, care făcea unele pregătiri. Se dezbrăcă și-și puse pe ea bikinii de plastic. Scoase din poșetă o bucată pătrată de mătase și o puse pe masă, după care aduse un ibric din bucătărie și, aplecându-se peste marginea vasului de agrement, îl umplu cu apă. în cele din urmă se duse în toaletă și se machie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
subțire, pic pic, moale, obosit, anesteziat. Convoi de umbre. Clătinate, somnolente. Irina închise iar ochii, strânse cu violență pleoapele, îi redeschise. Traversă, urcă panta pavată spre parc. Se așeză pe prima bancă, sub o boltă de crengi. Scoase ziarul din poșetă, îl despături. VIAȚA NOASTRĂ. Ziarul Asociației. Titlul mare, cu litere roșii, îl știa de ani de zile. Lozinca deasupra titlului: Proletari din toate țările, uniți-vă! Imprimată pe toate ziarele și revistele țării, în toate birourile și școlile și spitalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de reclamații, te-am trimis în străinătate, am șters povestea cu șoferul ăla. Dar ai făcut din serviciul dumitale un grajd, un closet public, să borască fiecare când vrea... A fost cu țipete, s-auzea și pe sală. Ghemuită peste poșeta din poală, Irina nu se mișcase. Ca și cum n-ar fi simțit când se așezaseră duduițele alături. Nici ele n-o luară în seamă. Vocile ondulau, clipocind, parcă. Cea de la celălalt capăt al băncii avea un timbru puternic, adânc. — Directorul i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Dominic dădu să se ridice, să facă pe aprodul, dar Marga i-o luă înainte. N-avu însă timp să ajungă laușă, ușa se izbise de perete. În cameră năvălise o uriașă despletită, elegantă, fardată violent. Flutura amenințător o mare poșetă neagră, lucioasă. — Ce-aveți de gând cu mine? Iarăși opt ani de așteptare? Fugăreală, opt ani, de la un ghișeu la altul? O să mai accept opt ani, așa credeți? Așa credeți, claponilor, așa credeți? Mojicia la care mă supuneți, minciunile, lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o singură tranzacție, până în Great Barington, Massachusetts), nu mi-a făcut deloc plăcere să particip la demolarea imperiului lui Harry - în special după ce am aflat ce voia să facă noul proprietar cu spațiul, odată golit. Cărțile aveau să facă loc poșetelor și pantofilor de damă, iar ultimele trei etaje să fie convertite în apartamente de locuit scumpe. Proprietatea imobiliară este religia oficială în New York, iar zeul său poartă costum în dungulițe și e cunoscut sub numele de Ban, domnul Ban-Grămadă. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
aminte că ai spus multe lucruri pe care nu ar fi trebuit să le spui. Nu-mi place mai ales când nu-mi aduc aminte cum am ajuns acasă sau cu cine m-am sărutat. Și urăsc să găsesc în poșetă numere de telefon necunoscute, fără să știu cum naiba au ajuns acolo. Bineînțeles că cel mai neplăcut este să-mi aduc aminte pe la miezul zilei că persoana cu care m-am sărutat este cineva de la serviciu. Cineva pe care nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
îmi scoate ochiul stâng când face asta. Nu are pic de mândrie? — Mă întrebam dacă aș putea să-ți dau cartea mea de vizită, continuă ea fără jenă. Am un mic magazin în oraș. Scoate o carte de vizită din poșeta ei Burberry și o pune pe masă. Mi-ar plăcea să treci pe-acolo și să-ți alegi un cadouaș care-ți place. De-abia m-am extins și în domeniul hainelor bărbătești și suntem foarte exclusiviști. Doar câteva articole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
copil. Sau chiar în capul mamei. În loc să fac asta, mă duc în spate, dar fetele au închis barurile duty-free. Zahăr, zahăr, zahăr. Sub nici o formă nu mă duc iar la clasa întâi. În cele din urmă scot cinci euro din poșetă și le cumpăr eu, doar ca să mă scutesc de deranjul de a merge din nou acolo. Mai rămăseseră deserturi delicioase la clasa întâi? mă întreabă una dintre fete în timp ce îndes jeleurile în mica mea valiză. — Dacă mai rămăseseră, Față-de-șarpe nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o să mai bea ceva aici, fie că-i place, fie că nu. Dacă eu nu pot s-o fac să vorbească, câteva pahare ar trebui s-o convingă. Mă întorc cu încă un rând. Amy se întinde să-și ia poșeta. Bagă banii la loc, spun pe un ton ferm. —Dar... — Poți să faci cinste cu următorul rând, spun veselă și mă prefac că nu văd fața mai degrabă descurajată a lui Amy, pentru că își dă seama că o să fie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mea de Anul Nou este să renunț să mă mai îmbăt. Cel puțin în public. Apropo de băutură, nu-i așa că nu suportați să tot pierdeți chestii când aveți câteva pahare la bord? În ultimii ani am pierdut, printre altele, poșete, jachete, produse de machiaj, chei, rujuri noi, bani, prieteni, respect de sine, viitori iubiți și vreo două mobile. De fapt, acum că mă gândesc mai bine, aș economisi ceva bani dacă aș renunța la băutură. Nu e ieftin să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
crezut la modul serios că mă văd cu Tristan de la Design, nu ? Pe bune acum, Tristan n-ar putea să arate mai tare ca un gay nici dacă ar purta colanți din piele de leopard, ar avea În mână o poșetă și s-ar vântura Încoace și-ncolo fredonând suav hituri de-ale Barbarei Streisand. — Nu, zic, reușind cu greu să-mi mențin sobrietatea. Nu mă văd cu Tristan. — Foarte bine ! spune Connor, dând aprobator din cap de parcă tocmai ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fată frumoasă, după toate semnele elevă, cu părul șaten-negru alungindu-i ovalul modiglianesc al feței, pe urmă curgând în bucle naturale peste haina roșie-bordeaux, lungă până aproape de oul piciorului. Poartă pantaloni tot grena, cu manșetă lată și pe umăr o poșetă argintie pur ornamentală, în care n-ar putea să încapă mai mult de un mic telefon mobil sau de țigările din care a apucat să fumeze una întreagă așteptând autobuzul în stație la Apaca. Afară poartă mănuși negre, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ai câștigat pe merit acel lucru. Ne îndreptăm spre casă, și eu am mare grijă să‑mi feresc ochii de raionul de accesorii. Abia apuc să zăresc geanta aia roșie cu mărgele negre. Și, tocmai când îmi caut portofelul în poșetă, felicitându‑mă pentru determinare, vânzătoarea zice, ca să facă puțină conversație: — Știți, modelul ăsta îl avem și pe oranj. Pe oranj? — A...da? zic după o pauză. Nu mă interesează. Am luat ce venisem să cumpăr, și punct. Sandale lila. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
New York, deci trebuie să fie delicios, nu? — Orice o fi, zice bărbatul cu șandvișurile, io n‑am să vă dau. Po’ să vă dau brânză cu roșii ș’un pachet dă Hula Hoops. — Bine, zic fără chef și îmi iau poșeta, moment în care un teanc de plicuri pe care le‑am luat azi‑dimineață de la cutie îmi cade din sacoșă pe podea. Rahat. Îmi adun grăbită corespondența și o îndes repede în sacoșa de la Conran Shop, sperând că nimeni n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Saks zâmbindu‑mi.) Pot să vă ajut cu ceva? — Ăă... da, zic, încă uitându‑mă în ghid. De fapt, încerc să‑mi dau seama de unde să încep. — Vă interesează confecțiile? Accesoriile? Sau pantofii? — Da, spun confuză. Amândouă. Toate. Ăă... o poșetă, zic la nimereală. Am nevoie de o poșetă! Ceea ce e adevărat. Bine, normal, mi‑am adus cu mine mai multe genți - dar o poșetă în plus nu strică niciodată, nu? Plus că am remarcat că toate femeile din Manhattan par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ceva? — Ăă... da, zic, încă uitându‑mă în ghid. De fapt, încerc să‑mi dau seama de unde să încep. — Vă interesează confecțiile? Accesoriile? Sau pantofii? — Da, spun confuză. Amândouă. Toate. Ăă... o poșetă, zic la nimereală. Am nevoie de o poșetă! Ceea ce e adevărat. Bine, normal, mi‑am adus cu mine mai multe genți - dar o poșetă în plus nu strică niciodată, nu? Plus că am remarcat că toate femeile din Manhattan par să aibă poșete foarte elegante de firmă - deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de unde să încep. — Vă interesează confecțiile? Accesoriile? Sau pantofii? — Da, spun confuză. Amândouă. Toate. Ăă... o poșetă, zic la nimereală. Am nevoie de o poșetă! Ceea ce e adevărat. Bine, normal, mi‑am adus cu mine mai multe genți - dar o poșetă în plus nu strică niciodată, nu? Plus că am remarcat că toate femeile din Manhattan par să aibă poșete foarte elegante de firmă - deci asta e o cale foarte bună de a mă acomoda cu orașul. Fata îmi surâde prietenește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nimereală. Am nevoie de o poșetă! Ceea ce e adevărat. Bine, normal, mi‑am adus cu mine mai multe genți - dar o poșetă în plus nu strică niciodată, nu? Plus că am remarcat că toate femeile din Manhattan par să aibă poșete foarte elegante de firmă - deci asta e o cale foarte bună de a mă acomoda cu orașul. Fata îmi surâde prietenește. — Gențile și accesoriile sunt în partea asta, zice, arătându‑mi direcția. Poate vreți să începeți de aici și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu e complet adevărată. Undeva în capul meu știu că și dolarii sunt bani ca toți banii, cu valoare reală. Dar, zău, uită‑te la ei. Pur și simplu nu pot să‑i iau în serios. Am o grămadă în poșetă și mă simt de parcă aș avea la mine tot bănetul de la jocul de Monopoly. Ieri am cumpărat niște reviste de la o tarabă și, când am dat o bancnotă de 20, m‑am simțit de parcă mă jucam cu păpușile. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
20, m‑am simțit de parcă mă jucam cu păpușile. E o formă ciudată de defazare, ca decalajul de fus orar - schimbi valuta și, brusc, te simți de parcă ceea ce cheltuiești nu înseamnă nimic. Așa că mă plimb prin raionul de genți, probând poșete, una mai frumoasă decât alta, fără să acord prea mare atenție prețurilor. Din când în când, mă uit la câte o etichetă cu prețul și am câte o tentativă de a încerca să văd cât înseamnă asta în bani adevărați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
notorietate, nu? Așa că, în principiu, plec de la premisa că totul e un chilipir. Uite la toate gențile alea splendide de firmă. Probabil că sunt la jumătate de preț față de Anglia, dacă nu mai puțin! În cele din urmă aleg o poșetă superbă Kate Spade de piele cafenie și o duc la casă. Costă 500 de dolari, ceea ce pare destul de mult; dar, dacă te gândești, și „un milion de lire italiene“ sună mult, nu? Și fac doar 50 de pence. În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]