6,499 matches
-
așteptăm să iasă afară. Nu mai e mult până ce soarele se duce la culcare. În noaptea asta va fi lună plină și cerul este senin, deci nu ne va fi greu să ne ținem pe urmele ei. În fața intrării, sub poalele copacilor de la marginea pădurii se afla un trunchi căzut la pământ. Acolo îl conduse Calistrat pe Cristian Toma și îl invită să ia loc. Iarba era culcată la pământ, semn că mai stătuse cineva acolo cu puțină vreme în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încărcături într-un arc de cerc deasupra intrării. Gata, putem coborî acum, îi șopti el bătrânului. Nu știa de ce vorbește în șoaptă, doar nu se fereau de nimeni. La fel de ușor ca și la urcare, Calistrat îl depuse din nou la poalele stâncii. No, ai văzut că nu s-a întâmplat nimic? spuse moșul fericit, dându-i o palmă peste umeri. Întotdeauna, în doi, merge treaba mai bine. Dacă inspectorul vorbise cu glas scăzut, Calistrat zbiera de-a binelea. Râdea și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Să mergem! îi șoptise ea, îndreptându-se spre ieșire. Drumul spre casa paznicului se desfășurase în liniște. Nici unul dintre ei nu scosese o vorbă. Cristian conducea concentrat iar Ileana, cu fața crispată, privea tăcută înainte, prin parbriz. Lăsaseră mașina la poalele dealului după care își continuaseră drumul pe jos. Odată ajunși acolo, Toma împinsese poarta și pătrunseseră în curte. Balamalele vechi scârțâiseră strident, ca și cum protestau în fața străinilor ce încercau să intre în lipsa stăpânului. Sub soarele intens de vară, florile din curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de piatră, ca două lespezi. Deasupra se prăbușise o alta, ce se oprise pe marginea superioară a primelor două, protejându-l ca într-o cutie. Îl trăseseră afară și îl întinseseră pe iarbă la umbră. Ileana îi așezase capul în poală și, cu o batistă, îi ștergea fața de praf și sângele uscat. Calistrat îi pipăia mâinile și picioarele, verificând dacă nu are oase rupte. Poți să-ți miști degetele de la picior? își amintea Cristian Toma întrebarea pe care o tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
chiar putea să vadă roua dimineții pe pantalonii strâmți ai acestuia. Deși venise cu alte gânduri acolo, Godunov se prelinse în jos de-a lungul trunchiului copacului, străduindu-se să nu facă nici un zgomot. Porni apoi grăbit, spre baza de la poalele muntelui. I-ar fi plăcut să meargă la culcare dar nu îndrăznea. În afară de faptul că avea o mulțime de treburi de făcut, se temea că, odată plecat la odihnă, gândurile îl vor năpădi. Era dispus să facă orice, mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acolo, pândindu-l, așteptând numai să iasă din mașină? După momente lungi de așteptare, mai încercă o dată să dea la automat. Motorul porni la sfert, torcând rotund la ralanti. Aprinse farurile și porni ușurel la vale spre tabăra lor de la poale. Conducea atent, cercetând cu privirea de jur împrejur. Se aștepta să întâlnească ghemul de ceață în orice moment. Mergea încet tocmai pentru că văzuse de ce era în stare monstrul acela și nu avea chef să i se oprească motorul din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era bine deloc. Dacă poliția intrase pe fir, lucrurile nu mergeau așa cum i-ar fi plăcut lui. Pentru că cei doi bărbați erau în stare de inconștiență, îi urcase în lada camionetei și plecase, cu ei cu tot, spre baza de la poale. Planul său de a fura câteva ore de somn se dusese pe apa sâmbetei. Pe drum îi încolțise în minte o nouă idee. Indiferent de ce aflase polițistul, de acum nu mai putea da înapoi, trebuiau să meargă până la capăt. Urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
culcat pe podeaua benei autoturis mului de teren, nu avea cine știe ce perspectivă. Încercă totuși să își facă o părere despre locul în care se afla. Se părea că Pop avusese dreptate, după ce fuseseră capturați îi aduseseră la baza Pinforest de la poalele Muntelui Rău. Recunoștea drumul construit de basarabeni spre Râpa Dracului. Discuția dintre cei doi mercenari încetă brusc. Aruncaseră țigările și își aranjaseră rapid ținuta, luând o poziție aproximativă de drepți. De după colțul clădirii, apăruse cineva care se apropia de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu izbutea să priceapă cum de omul acesta, comisarul cel bătrân, șeful poliției din Baia de Sus, pe care îl știa închis în cămăruța de la parter, era la el în birou, îl arestase și acum îl interoga. Baza Pinforest-ului de la poalele muntelui era luminată ca ziua. Toate reflectoarele de pe stâlpii din colțurile împrejmuirii erau aprinse. Sclipirile roșii și albastre ale girofarurilor se reflectau peste tot. Atât pe drumul forestier cât și în interior erau parcate mașini de poliție. Tot efectivul secției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pustiul. Cine voiește, să mi se alăture!“. Lumea se obișnuise cu tot soiul de haimanale care se vînturau de colo-acolo, cîte unul, cîte doi ori urmați de alaiul cucernicilor. Unii Își lăsau catîrii sau cămilele la marginea satului, la poalele muntelui ori În vreo vîlcea din apropiere, alții veneau cu escortă Înarmată (cînd propovăduitorii aduceau cu o adunătură de comedianți) ori năvăleau oblu pe catîri, cînd, fără a mai descăleca, Însăilau niscaiva solomonii. Căci, În ultimii cincisprezece ani de la moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mînă tremurîndă, iar groparii traseră de frînghia care susținea coșciugul, coborîndu-l grijuliu În groapă. Sofia stătea deoparte, nemișcată. Țărîna Începu să cadă pe capac. Zgomotul era aidoma bubuiturilor Înfundate Într-o tobă uriașă. Curînd, pe locul unde fusese adîncitura de la poalele unui palmier uriaș, se ivi o movilă aidoma dunei de nisip. Petru se urcă pe movilă, Își Înălță brațele la cer și Începu să murmure o rugăciune. Cu ochii Închiși, cu capul gol ușor Înclinat, dădea impresia că ar auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
postul micului dejun cu cicoare și pesmet) ca și prezentarea „modei“ din anii 1943-1944, cînd se purtau pantofi cu tălpi de lemn, apărători pentru urechi și paltoane făcute din pături cazone. Și faptul că odată tata ne-a adus, sub poala paltonului, cu mare risc, niște melasă de la fabrica lui Milisić, unde lucra ca zilier, avea pentru Enciclopedia morților o Însemnătate la fel de mare ca diversiunea militară provocată la Clinica de oftalmologie din apropiere sau ca isprava unchiului meu, Cveja Karakašević, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se afla nimeni și nici un fel de drum - un drum de țară noroios străbătut de o șaretă. Pe locul din față stătea tatăl ei. Își scosese chiar o țigară din buzunar de care-și apropie flăcăruia chibritului, lăsînd biciul În poală. Acum arunca chibritul printr-un arc Înalt, În noroi. După care strînse brusc hățurile. Acum avu În fața ochilor grozăvia... În șaretă săriră doi bărbați. Fetița gemu În vis, după care se ridică din pat și strînse oglinjoara placată În sidef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu o privire obidită, Încerca să-i spună ceva care se finaliza cu un teribil muget. Atunci M.O., sfîșiat de regrete, se așeza lîngă ea, Îi lua mîna În palmele sale, și În locul discursului pregătit, Își lăsa capul În poalele soției sale legitime. „Dumnezeu mi-a dat pe lîngă talent acest copil, ca să nu mă copleșească trufia“, Îngîna printre hohote de plîns. Înfrînt, se refugia În literatură. Pămîntul făgăduinței. (Și cînd Îmi amintesc că din pricina poeziilor sale a fost atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de lână neagră, dată la piuă, la „chiua lui Gheorghe Gurău, lucrată de mâna lui”, a fost adusă de bejenari din Bucovina. După ce sumanul era cusut, și se aplica pe guler și de-a lungul celor două părți și la poale un șnur cu model, numit sard. Nasturii erau confecționați din același șnur, întărit și cusut sub forma unui bumb. Sumanul era o haină lungă, de iarnă, avea spre poale lărgime, nu era strânsă pe trup ca un palton de astăzi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe guler și de-a lungul celor două părți și la poale un șnur cu model, numit sard. Nasturii erau confecționați din același șnur, întărit și cusut sub forma unui bumb. Sumanul era o haină lungă, de iarnă, avea spre poale lărgime, nu era strânsă pe trup ca un palton de astăzi. Se purta și o hain scurtă, din același material, un sumănel, care putea fi garnisit la mâneci și în fa cu benzi de piele maro. Un sumănar cunoscut la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nu consumului intern, pâinea, pentru țăran, fiind aliment rar, râvnit; însă nu trebuie absolutizată lipsa pâinii în alimentația populației satelor. Au fost familii, nu numai în satele de răzeși, suficient de înstărite ca să coacă săptămânal cu cuptor de pâine, plăcinte poale-n brâu, umplute cu brânză, brânză amestecată cu cartofi, bostan (turcesc, care se cocea în vatră!), varză (vărzare), alte umpluturi obținute din semințe. În absența drojdiei (țăranii o obțineau din drojdie de vin, se strângea spuma albă din căzile în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
presupusă confecționarea cojoacelor, sumanelor, bundițelor și căciulilor , care erau făcute de meșteri bărbați. Unii dintre ei aplicau și „decorații” artistice: aplice din piele la mâneci, un șnur împletit (sard) se aplica pe cele două părți din față ale sumanului, la poale și la mâneci. Dacă îmbrăcămintea de deasupra, cea groasă, folosită în sezonul rece, nu comporta, de regulă, o prelucrare artistică, cea mai aproape de corp, cămașa de zi (uneori și cămașa lungă de noapte, folosită în loc de arhicunoscuta pijama), atât cea femeiască
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cea mai aproape de corp, cămașa de zi (uneori și cămașa lungă de noapte, folosită în loc de arhicunoscuta pijama), atât cea femeiască cât și cea bărbătească, catrința, betele, chimirul bărbătesc, uneori bundița, avea un model cusut, aplicat cu acul la guler, mâneci, poale, la piept, de natură vegetală sau geometrică. Trandafirul se aplica în țesături, la covoare, modelul geometrică se aplica din țesătură pe macaturi (specialitatea femeilor din Fruntești, a fetelor popii Davidescu, una din ele căsătorită Ene, mama mamei Bughioaia). Se folosea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fuste care aveau câmpul negru și cu dungi paralele în față; culorile cele mai folosite erau galbenul, roșu și verdele. Catrințele se purtau cu colțul părții de deasupra ridicat. Pe dedesubt se purta o fustă din pânăză care avea la poale fie pui, fie horbotă lucrată, care se vedea pe sub catrință. Vasile Tomescu, plecat din Lunca la București, își amintește că luncașii au venit din Bucovina cu costumul lor, dar că nu sunt fotografii cu bătrânii pe care i-a apucat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
că bărbații purtau părul rătezat până după urechi și purtau ițari, sumane, brâie, cojoace, mintene de pănură, căciuli din piele de miel. Femeile purtau pe cap basmale cu horbotă, tulpane, casânci cu franjuri, barize; cămeșa (era formată) din stani și poale, uneori se coseau tot pui, pe stani erau cusute flori (pui); la poale, uneori, se coseau tot pui sau se punea horbotă croșetat de femei sau cumpărată; pe deasupra purtau mintene din pănură, cojoace, cataveici, acestea din urmă erau îmblănite și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cojoace, mintene de pănură, căciuli din piele de miel. Femeile purtau pe cap basmale cu horbotă, tulpane, casânci cu franjuri, barize; cămeșa (era formată) din stani și poale, uneori se coseau tot pui, pe stani erau cusute flori (pui); la poale, uneori, se coseau tot pui sau se punea horbotă croșetat de femei sau cumpărată; pe deasupra purtau mintene din pănură, cojoace, cataveici, acestea din urmă erau îmblănite și pe margine aveau garnitură de blană, de regulă, de vulpe. Femeile mai purtau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sale (27 septembrie, în Fruntești). 4 Balthazar Hacquet, Bucovina în prima descriere fizico-politică. Călătorie în Carpații Daciei (1788-1789), Editura „Septentrion”, Rădăuți, 2002, planșele 1 și 3 de la sfârșit. 5 Ibidem, p. 69-70. Vezi și Ion Cernat, Dorna Candrenilor, satul de la poalele Oușorului, Editura PIM, Iași, 2008, p. 407-408. 6 Ibidem, p. 71. 7 Ibidem, (planșa 4) 8 Pentru problema în discuție vezi: Teodosia Rotaru, O scoarșă moldovenească de la 1843, în „Carpatica” - Bacău X/1978, p. 391-395; Dorinel Ichim, țesături decorative folosite
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
arăt, a replicat ea, fără să-și abandoneze zîmbetul parțial. Dar, dacă Îți par mai tînără, cu atît mai mult trebuie să mă tutuiești. Cum spuneți dumneavoastră, domnișoară Clara. Am observat pe Îndelete mîinile ei deschise ca niște aripi În poală, talia fragilă insinuîndu-se pe sub cutele de alpaca, desenul umerilor, extrema paloare a gîtului și linia buzelor, pe care aș fi doit să o mîngîi cu vîrful degetelor. Niciodată pînă atunci nu avusesem prilejul să observ o femeie așa de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
servitoare și zilieri care duceau cu ei sandvișuri de mărimea unor cărămizi, Învelite În foi de ziar. M-am refugiat În bezna tunelelor și mi-am rezemat capul de fereastră, mijindu-mi ochii În timp ce trenul străbătea măruntaiele orașului, pînă la poalele muntelui Tibidabo. CÎnd am urcat din nou În stradă, mi s-a părut că redescopeream o altă Barcelonă. Se crăpa de ziuă și un firicel de purpură sfîșia norii și se presăra pe fațadele micilor palate și ale marilor case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]