2,948 matches
-
lumii. După credințele poporului român, Bârlad, 1911; Elena Niculiță-Voronca, Studii în folclor, I, București, 1908, II, Cernăuți, 1912; N. Densușianu, Dacia preistorică, introd. C. I. Istrati, București, 1913; Tudor Pamfile, Povestea lumii de demult, București, 1913; Tudor Pamfile, Cerul și podoabele lui, București, 1915; Tudor Pamfile, Văzduhul, București, 1916; Tudor Pamfile, Mitologie românească, București, I-III, 1916-1924; I.-A. Candrea, Iarba fiarelor. Studii de folclor, București, 1928; Cartojan, Cărțile pop., I, 10-172, II, 33-98, 131-181; Pușcariu, Ist. lit., 82-84; Cartojan, Ist.
LEGENDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287772_a_289101]
-
asupra scrisului, asupra harului, văzute ca îndemnuri și daruri ale providenței. Logosul e miracolul care transmite „substanța pururea divină”, concluzie peremptorie ce pune capăt unei experiențe agitate, luptei înverșunate cu cuvântul, cu acel cuvânt care a refuzat să fie mistificare, podoabă, artificiu. Poemele lui R. stau sub semnul simplității austere, pusă în mișcare de o energie amplificată de zăgazurile unui control drastic, respingând spontaneitatea și improvizația, dar și iscusința meșteșugarului. Apreciat de comentatori exigenți, versul lui s-a aflat la început
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
ECH, 1977, 8-9; Georgeta Eftimie, „America ogarului cenușiu”, CL, 1977, 9; Constantin M. Popa, „America ogarului cenușiu”, R, 1977, 9; Aurel Șorobetea, Secțiune în societatea americană, ST, 1977, 9; Zaciu, Alte lecturi, 269-276; Popescu, Cărți, 144-146; Cristea, Faptul, 273-277, Virgil Podoabă, „Cauze provizorii”, F, 1984, 8; Eugenia Tudor-Anton, Fascinația cotidianului, VR, 1984, 9; Mircea Iorgulescu, Starea de călătorie, RL, 1986, 23; Marian Papahagi, Spre Mediterana, TR, 1986, 26; George Pruteanu, Diferite, CL, 1986, 6; Ioan Holban, Când ficțiunea poate fi realitate
RUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289399_a_290728]
-
Mircea Iorgulescu, Starea de călătorie, RL, 1986, 23; Marian Papahagi, Spre Mediterana, TR, 1986, 26; George Pruteanu, Diferite, CL, 1986, 6; Ioan Holban, Când ficțiunea poate fi realitate, CRC, 1986, 28; Corina Ciocârlie, Călătoria ca basm, O, 1986, 39; Virgil Podoabă, „O călătorie spre marea interioară”, F, 1986, 10; D. Micu, Prin „luneta noastră”, VR, 1986, 10; Dimisianu, Subiecte, 134-138; Ioana Bot, Realitatea și textul, TR, 1990, 32; Ioan Holban, Între noi, cei din Orient, CRC, 1990, 37; Faifer, Faldurile, 125-127
RUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289399_a_290728]
-
tradiția, ce părea de neînlocuit, a exemplelor clasice care trebuie imitate (precum Cicero și Vergiliu) și introduce autori noi, de această dată creștini. Totodată, în ce privește Scriptura, dacă la început se insistase, pentru a o justifica, asupra opoziției dintre stilul fără podoabe și adîncimea și adevărul conținutului; dacă mai tîrziu unii (de exemplu Ieronim) crezuseră, cu destulă naivitate, că vor găsi în Scripturi aceleași norme retorice și aceleași genuri poetice ca în cultura păgînă, acum Augustin consideră Scriptura valabilă în sine, cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ca opera sa să fie înțeleasă de cît mai mulți oameni. Acest stil nou, tipic pentru Confesiuni, apare aproape exclusiv în partea narativă a operei, în timp ce în ultimele cărți, firește, autorul recurge la o redactare mai rece și lipsită de podoabe, proprie limbii filozofiei. Opera a avut un mare impact în Africa și în afara ei: în ea apar elemente ale viitoarei polemici contra pelagienilor, așa că nu e de mirare că Pelagius, care se găsea atunci la Roma și încă nu era
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
bunurilor pămîntești, iar cartea a treia conține descrierea viciilor și a virtuților (conform unor surse, ar fi constituit o operă de sine stătătoare). Tratatul se sprijină foarte mult pe învățătura lui Augustin. Stilul lui Iulian e simplu și lipsit de podoabe, dar admirabil cîteodată; autorul vrea să evite excesul de retorică. Unele surse vechi îi atribuie și alte opere, astăzi pierdute, cum ar fi o scriere Despre natura sufletului (De natura animae), o alta Despre educația fecioarelor (De virginibus Instituendis) și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
așadar ca poetul să se exprime în mod neobișnuit și afectat. Potrivit lui Fontaine, aici Avitus ar condamna stilul prețios, care pătrunsese în poezia din Gallia creștină o dată cu scrierile lui Sidonius Apollinaris, și ar pleda pentru o poezie mai lipsită de podoabe, cum fusese Heptateuhul lui Ciprian Galul. Avitus pare să fi pus în practică, cel puțin parțial, acest principiu, deoarece stilul său e mult mai puțin înflorit decît al altor poeți creștini și se caracterizează printr-o linearitate și o eleganță
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unor părți dintr-o omilie a lui Ioan Hrisostomul). De altfel, scrisorile lui Isidor sînt destinate în general publicării, și el însuși spune că o epistolă nu trebuie să fie lipsită de eleganță, însă autorul trebuie să evite excesul de podoabe sau lipsa de energie (V, 133, către gramaticul Ofelius). Fotie îl considera pe Isidor un model (kanôn) nu numai de viață ascetică și sacerdotală, ci și de stil, și compara scrisorile sale cu cele ale lui Vasile cel Mare și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al IV-lea, această formă de omilie are o importanță mai mică, deoarece marii oratori ai epocii, precum Părinții Capadocieni și Ioan Hrisostomul, rămîn atașați de o formă mai tradițională de omilie (chiar dacă Hrisostomul folosește frecvent și omilia cu multe podoabe retorice). în schimb, asupra acestui tip de omilie, ca și asupra imnurilor, pare să se fi înregistrat o influență constantă a poeziei creștine siriace din aceeași perioadă, mai întîi prin opera lui Bardesan și Harmonios, apoi prin cea a lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
operele unor scriitori pe care îi putem citi, de exemplu Eusebiu, Socrate sau Teodoret, putem observa că Gelasie nu adaugă reflecții personale, ci reproduce textele lor fără nici o urmă de originalitate, înșirînd un citat după altul și înfrumusețîndu-le apoi cu podoabe exterioare, însă fără măsură. Ca atare, opera lui este considerată o simplă compilație alcătuită din fragmente extrase din scrierile istoricilor precedenți și există serioase dubii în privința autenticității documentelor pe care el le invocă bazîndu-se pe alte surse. De exemplu, relatează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
simplitatea, culoarea și armonia din iile noastre. Înflorate, cu motive populare, cu stele, râuri, flori de câmp, trandafiri, frunze, ramuri...fiecare ie are o poveste. Odată cu ficeare împunsătura a acului, mâna dibace ce a creat-o a pus în această podoaba o parte din sufletul, visele și speranțele sale. V-ați întrebat vreodată de unde poate izvorî atâta frumusețe dacă nu dintr-un suflet prea plin de frumos? Întoarcerea această către minunea care este ia românească semnifică spiritualitate și continuitate. Copiii români
IA ROMÂNEASCĂ ÎN ZIUA DE SÂNZIENE, de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381287_a_382616]
-
Ora jurnalului, LCF, 1993, 12; Daniel Ilea, „Avec Gogol”... și Lucian Raicu, O, 1993, 17; Grigurcu, Peisaj, I, 290-305; Ierunca, Subiect, 209-212; Papahagi, Fragmente, 193-199; Lucian Raicu văzut de Livius Ciocârlie, Gheorghe Grigurcu, Cornel Moraru, Leon Volovici, Al. Cistelecan, Virgil Podoabă, Mihai Dragolea, Iulian Boldea și Daniel Ilea, VTRA, 1994, 2; Mircea Iorgulescu, „Bătrânul Raicu” și noi, ceilalți, RL, 1994, 18; Alex. Ștefănescu, Lucian Raicu, RL, 1994, 18; Constantin Hârlav, Recitativ de identitate, CC, 1994, 6-8; Lovinescu, Unde scurte, IV, 111-116
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
și a urâciunilor pământului” (17,5). Femeia este „beată de sângele sfinților și de sângele mucenicilor lui Isus” (17,6). Ea stă pe o fiară „cu șapte capete și zece coarne”, este vorba de fiara marină descrisă în capitolul 13. Podoabele desfrânatei fac trimitere atât la veșmântul preoțesc (Ex. 28 și 29), cât și la podoabele statuilor zeilor din panteonul roman. Atribuirea epitetului infamant de „desfrânată” anumitor cetăți inamice Israelului este întâlnită în mai multe pasaje din Vechiul Testament: Is. 1,21
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mucenicilor lui Isus” (17,6). Ea stă pe o fiară „cu șapte capete și zece coarne”, este vorba de fiara marină descrisă în capitolul 13. Podoabele desfrânatei fac trimitere atât la veșmântul preoțesc (Ex. 28 și 29), cât și la podoabele statuilor zeilor din panteonul roman. Atribuirea epitetului infamant de „desfrânată” anumitor cetăți inamice Israelului este întâlnită în mai multe pasaje din Vechiul Testament: Is. 1,21 (pentru Sion); 23,15‑17 (pentru Tyr); Ier. 3,3 (pentru Ierusalim); Naum 3,4
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
facta sunt, manifestum est quoniam consummatio ipsorum sextus millesimus annus est. Căci în câte zile a fost creată lumea, tot atâtea mii de ani va dura. De aceea spune Cartea Facerii: „Așa s‑au săvârșit cerul și pământul și toată podoaba lor. Și a sfârșit Dumnezeu în ziua a șasea toată lucrarea Sa, iar în ziua a șaptea s‑a odihnit de toate lucrurile pe care le‑a făcut”. Aceasta nu este doar o relatare despre lucrurile săvârșite în trecut, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Romanul, I, 157-162; Valeriu Cristea, Un sens mai înalt, RL, 1989, 51; Simion, Scriitori, IV, 436-465; Ioan Holban, Gardul și leopardul, CRC, 1990, 7; Lucian Raicu, Proba realului, RL, 1990, 16; Ion Vlad, În universul nuvelei, ST, 1990, 4; Virgil Podoabă, Al treilea timp, F, 1990, 5; Diana Adamek, „Cele nevăzute...”, TR, 1990, 23; Al. Cistelecan, Proza și conștiința, F, 1991, 6; Gabriel Dimisianu, Romanul antitotalitar, RL, 1991, 44; Vlad, Lect. prozei, 245-250; Irina Petraș, A fi în mers, TR, 1992
SIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
60-64; Elena Niculiță-Voronca, Studii în folclor, I, București, 1908, 16-20, 67-69; Nicolae Densușianu, Dacia preistorică, București, 1913, 113-121; Gh. F. Ciaușanu, Superstițiile poporului român în asemănare cu ale altor popoare vechi și nouă, București, 1914, 75-98; Tudor Pamfile, Cerul și podoabele lui, București, 1915, 105-152; Dan Botta, Scrieri, IV, îngr. Dolores Botta, pref. Ion Biberi, București, 1968, 75-82; Paul Petrescu, Imagini ale soarelui în arta populară, SCIA, 1963, 1; G. Călinescu, Estetica basmului, București, 1965, 273-274; Adrian Fochi, Coordonate sud-est europene
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
fizice sau morale, comportamentul, de natură să îl caracterizeze, fiind acela care generează comicul. De la ironia îngăduitoare și inofensivă până la sarcasm, se parcurge o gamă de nuanțe care cresc treptat în intensitate. De obicei simplă, cu un stil lipsit de podoabe, s. are efect în cazul în care este relatată de un povestitor talentat, înzestrat cu un anumit dar al expunerii (cursivitate, intonație, mimică). Se apropie uneori de basmul fantastic datorită unor elemente, procedee sau personaje specifice acestuia, existente și în
SNOAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289735_a_291064]
-
i-a stat alături vijeliosului Voievod în toate întreprinderile lui de suflet. O vedem pozând, împreună cu soțul ei, zugravilor care au împodobit Voronețul și biserica din Hârlău. Mantia imperială, cu mult aur, se armonizează cu pandelocurile ce aduc aminte de podoabele acelorași bazilei, la fel și cerceii ori șiragurile de perle. Totul trimite către Bizanț...20 Maria Voichița s-a stins în 1511. Fiul ei a înmormântat-o la mănăstirea Putna. Pe acoperământul de mormânt se poate citi: „Acest acoperământ l-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
za taleri 200” și „3 rochii: 2 de sarasir, una de hatai cu flori de fir, grea, za taleri 250”; destule - prin urmare - destinate categoric tinerei soții 293. Interveneau apoi negustorii și meșteșugarii Curții Toate aceste veșminte luxoase (care, împreună cu podoabele prețioase, îi impresionau pe străini) erau făcute din stofe scumpe aduse de negustori, vreme de câteva secole, din Răsărit și din Apus. în înșirarea lui Nicolae Iorga, acești comercianți erau greci, italieni (care transportau stofe din Franța, Italia, Germania, țările de Jos
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și zulufiile cele cu miros frumos?”, iar predicatorii, prețuitori ai obrazului curat al Sarei le blamau cu dispreț - ca rigoristul Antim Ivireanul - „adică întâi, pentru că se-mpodobesc și-și înfrumusețează trupul lor cu vopsele, ca să arate mai frumoase decât fireasca podoabă, care i-au dat ziditoriul...” - ori ca, mai târziu, Petru Maior într-o propovedanie: „Ce vom la privirea aceasta, fără vom striga: au aceasta e Ezavél, aceaia, carea odinioară sulimănită, împodobită, înfrumusețată, ceasuri întregi sta în fereastră...?”), menite să mai
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
personajele încoronate din tablourile votive, în solemnitatea lor de mare ceremonie, să semene - uneori până la amănunt - unele cu altele. Purtătorii și purtătoarele acestor straie prețioase (aflate în mai multe rânduri în sipetele domnești) interveneau, se pare, doar prin adăugarea unor podoabe aflate din belșug în tezaurele lor - cum erau maldărele de mărgăritare ale lui Petru Rareș, tatăl Ruxandrei (și membru, poate, al Ordinului „Lâna de aur”, calitate care îl îndrituia să poarte la gât lanțuri de aur de care spânzurau berbeci
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
soțiile de Voievod - căci despre ele va fi vorba în cele ce urmează - trebuiau să se supună acelorași rigori ale vieții de Curte - plăcute, fără îndoială, pentru o femeie -, adică exigenței de a se înveșmânta elegant și de a purta podoabele (așa cum ne arată picturile murale, broderiile ori miniaturile din manuscrise) cu valoare în primul rând simbolică. îmbrăcate cu fast, purtând coroane și supraveghindu-și fetele (băieții fiind grupați în preajma tatălui), aceste Doamne (unele, văduve mai târziu, apropiindu-și câteodată - cum
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
strâmte și cu cusături pe piept. Peste cămașă, la fel ca maică-sa, Ruxandra are o rochie roșie cu semicercuri de aur pe piept și cu partea de jos, care coboară sub genunchi lăsând să se vadă cămașa, plisată strâns. Podoaba exterioară o formează cabanița lucrată din catifea adusă din Italia și căptușită cu o blană cafenie. Dublând gulerul, această blană îi cade pe umeri și pe spate. Găitanele brodate și nasturii de aur completează funcțional ornamentele mantiei. Aș putea continua
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]