7,468 matches
-
unele intermitențe timp de aproape două decenii. Începutul tristei povești de iubire dintre Paul Celan și Ingeborg Bachmann este un banal "coup de foudre": o întîlnire la sfîrșit de mai 1948, în casa pictorului Edgar Jene, la Viena. Viitoarea mare poetă are 21 de ani, este studentă în filozofie, este frumoasă, inteligentă, curtată, se află în compania mentorului ei Hans Weigel, un evreu exilat, foarte influent în mediul intelectual și artistic vienez. În nobila societate își face apariția Paul Celan. Este
Vremea inimii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8060_a_9385]
-
își cîștigase celebritatea literară și se afla în pragul unei viitoare relații cu Max Frisch. Întîlnirea vechilor amanți la Köln avea să se soldeze, pe lîngă deja citatul poem, cu încă alte două: Alb și ușor și Malul Rinului încredințate poetei cu insistente formule repetitive " Citește, Ingeborg, citește: Pentru tine, Ingeborg, pentru tine!" Răspunsul destinatarei întîrzie, Paul Celan se neliniștește, înțelege tăcerea iubitei, se teme că-i îngreunează existența, o întreabă dacă să-i mai scrie scrisori și poezii, dacă să
Vremea inimii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8060_a_9385]
-
lor, crede că ar fi umilit-o dacă i-ar fi ascuns adevărul, făcîndu-se cu atît mai vinovat cu cît o iubește cu adevărat pentru calitățile ei. Or, generozitatea cu care Gisele a primit vestea, o pune în dificultate pe poetă care-i cere iubitului să nu-și părăsească soția și copilul, se teme că ar fi făcut-o deja, și îl roagă să nu cumva să o facă. Celan îi răspunde; se simte despovărat după spovedania făcută soției, fericit fiindcă
Vremea inimii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8060_a_9385]
-
de două ființe hipersensibile, de doi scriitori super dotați. "Tu ești deșertul și marea" - îi scria în 1949 Ingeborg Bachmann prietenului ei Paul Celan. Balanța corespondenței întreținute de Ingeborg Bachmann și Paul Celan înclină în favoarea mai tinerei, dar foarte talentatei poete. Textele ei sunt mai lungi, au o coerență epică, sunt încurajatoare. Acuzația de plagiat literar adusă lui Celan de Claire Goll, soția lui Ivan Goll, deși neîntemeiată, a fost una din cauzele cele mai grave ale depresiilor de care va
Vremea inimii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8060_a_9385]
-
atelierele care crescuseră, obligatoriu, în curțile tuturor școlilor dintr-o țară multilateral dezvoltată și apăsătorul loc în care, la capătul multor zile, a răsărit, unică, Floarea de menghină ? Personal, tocmai pentru că o consider pe Svetlana Cârstean în primul rând o poetă a elevației, suspectez de fragilitate toată această echivalare grăbită. Nucleul poemului nu e denunțul unui univers, ci geneza unei comunități. Altminteri ar putea pe bună dreptate frapa - la treisprezece ani de la publicarea Tabloului de familie - decizia de a reproduce un
Multe flori sunt, dar puține... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7885_a_9210]
-
cândva atenția regretatul istoric și genealogist Dan Pleșia (1912 - 1997), într-o comunicare (nepublicată) susținută în anii '80, în cadrul Comisiei de Heraldică, Genealogie și Sigilografie de pe lângă Institutul de Istorie "N. Iorga". Numele "Cugler" a devenit cunoscut în lumea românească grație poetei Matilda Cugler-Poni, soția savantului chimist Petru Poni și mătușa celui ce avea să devină autorul lui Apunake. în cercul rudelor acestuia trebuie, de asemenea, amintit istoricul și criticul de artă Petru Comarnescu. La începutul anilor '90, atunci când Grigore Cugler nu
De ce „Apunake“? by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/6995_a_8320]
-
uimitoarea-i simplitate, n scenele biblice din chiliile Mănăstirii San Marco. L-aș fi preferat pictat n ipostaze de care nu prea a avut parte: bunăoară, păscând pe sub cedrii seculari ai Florenței. Dar, destinul i-a fost de veșnică slugă. Poetă sensibilă, Anna de Noailles l-a văzut ntr-o "robustă voioșie și candoare", rugându-se "să fie acordată ancestrala nevinovăție dobitoacelor". O făcuse cu mult nainte Sfântul Germanus, dându-i măgarului un nimb de nemurire: a fost singurul dintre animale care
Un român scrie în Canada by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7017_a_8342]
-
cu serviciile secrete? Ceea ce putea fi bănuit, se vede într-un fel confirmat și în orice caz nu diminuează deloc figura scriitoarei diplomate. De observat că în bună consecvență cu tonul patriotic entuziast al scrierilor ei, și în aceste rânduri, poeta e foarte sensibilă la realitățile de acasă: "notre vieux et adorable Vacaresci m'entoure de douceur". Geneva Societății Națiunilor era schimbată cu plăcere pe satul ancestral al boierilor Văcărești. în urmă cu câțiva ani am vizitat și eu acest eden
O scrisoare inedită de la Elena Văcărescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7021_a_8346]
-
Gabriela Melinescu Cuțit Și fluviu, noua carte a Evei Ström (poetă, romancieră, critic de prestigiu, dramaturg și excelentă traducătoare a sonetelor lui Shakespeare) este o culegere de meditații asupra visului acelui paradis unde nu poate fi evitat cuțitul, mereu pregătit să taie cu multă cruzime chiar și acea plăcere senzuală pe
Eva STRÖM by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/7028_a_8353]
-
fi trebuit, pentru că nu era un neg, era pur și simplu o aluniță plăcută. Și la sfârșitul examenelor, eu am început să învăț serios. Voiam să-i arăt că nu poate să-mi facă nimic. Nu mă simpatiza, pentru că eram poetă, eram și la cenaclu, așa că m-am pregătit foarte bine. Și când s-a apropiat data restanței am auzit că domnul profesor a avut probleme cu operația. Am întâlnit-o pe asistenta noastră minunată și am întrebat-o ce se
Gabriela Melinescu - „Vulnerabilitatea, asta e marca talentului“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7410_a_8735]
-
reușit să trăiesc cu mai multe persoane într-o cameră. M-am adaptat, cum se zicea pe atunci, colectivului. Pentru că, având numai o soră, nu știam cum e să-ți împarți spațiul cu cineva. Ea era la medicină, eu eram poetă. Eu o lăsam să învețe, ea mă lăsa să scriu. Vorbiți cu atâta naturalețe despre ruptura aceasta. Pentru mulți, e un șoc necesar. Pentru dumneavoastră, poate pentru că l-ați ales cu bună știință, nu pare să fi fost. Ba da
Gabriela Melinescu - „Vulnerabilitatea, asta e marca talentului“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7410_a_8735]
-
Ciotloș CU problemele ei personale Angela Marinescu pune puțină nitroglicerină sub limba criticilor literari. Le dă de citit, le dă de scris, le dă de interpretat și, nu în ultimul rând, le dă de gândit. Lucru destul de dificil pentru o poetă care, în ciuda preferințelor nedisimulate pentru un statut marginal, a intrat deja în canonul postbelic. Numai cine n-a vrut (adică și-a propus să nu vrea) na scris despre cărțile ei, de la debutul din 1969 (cu Sânge albastru) până la cele
Un volum necesar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6753_a_8078]
-
acaparează o mare parte din volum. Nu al maternității viscerale, ci al aceleia (subtil indusă) reductibile la concept. Angela Marinescu devine astfel tandră, nu și mieroasă, tolerantă, nu și indulgentă, constructivă, nu și arhitectonică. Un informatician i-ar putea detecta poetei o pornire de tip motherboard, urmărind distribuția impulsurilor afective și ordonarea materiei după algoritmi numai ei știuți. Câteva texte din această secvență difuză (căci, deși perfect coerente, nu sunt grupate într-un ciclu autonom) sunt frumoase de tot. Mă rezum
Un volum necesar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6753_a_8078]
-
nimic nu este mai trist decît casa părintească rămasă fără părinți. Puternica ta personalitate a făcut casă bună cu originalitatea ta artistică. Antigona, au spus criticii, ar fi tiparul în neclintirea căruia se vede clar Poezia... Cum te înțelegi cu poeta care te locuiește și te pune la attea încercări ale cuvîntului? Destul de bine, fiindcă nu mă gîndesc să fiu în poezie altfel decît în realitate, ci dimpotrivă. Dar strădania de a descoperi Cuvîntul care să mă exprime cu adevărat n-
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
mine obsesia morții, dar dincolo de poezie comunicam mai greu. Dorin Tudoran mi-a impus de la bun început atît prin poezia și prin publicistica sa, cît și prin faptul că pune semn de echivalență între ceea ce scrie și ceea ce face. Dintre poetele aduse în discuție de tine cel mai mult m-a interesat Gabriela Melinescu. Debutul ei cu o carte care o reprezenta m-a făcut să sper că poți răzbi și fără să faci concesii, cu condiția să nu vrei să
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
revenim la vremea debutului, pentru a spune că atunci ești mai atent la cei care-și încep drumul odată cu tine, decît la celebrități. Așa se face că, pe la sfrșitul anilor '60, o citeam cu mare interes pe Victoria Raicev. O poetă foarte promițătoare care absolvise Facultatea de Medicină, se specializase în virusologie și lucra la Institutul „Cantacuzino". După cum scria, era evident că știa ce trebuie făcut pentru a te apăra și de virușii care atacau poezia vremii. Dacă ar fi renunțat
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
citească un poem și i-a spus: măi Floricica, eu am luat-o pe fata asta drept o funcționară, și mi-a fost teamă să n-o dea ăia de la Televiziune afară pentru emisiunea mea, dar ea e o mare poetă. A doua zi a citit la Radio acel Salut la un tînăr poet și în aceeași săptămînă l-a publicat și în „Contemporanul". Generozitatea cu care a scris despre mine nu a constituit o excepție. Il interesa poezia tinerilor. Mai
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
Gheorghe Grigurcu Mariana Filimon e o poetă a inadaptării. Departe însă de inadaptarea incisivă, rebelă, a temperamentelor vitale, ca și de cea indirect sarcastică prin ostentativa figurare a absurdului (situație limită: suprarealismul, ce răstoarnă zgomotos ordinea lumii date, nu în favoarea golului, ci a unei demonii creaționiste), autoarea
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
diverse, între clipe parcurse interior dar iute înlocuite cu altele, conștiința lirică se arată șovăitoare, incredulă în fața realului, caută a se strecura prin interstițiile lui. Sfiindu-se parcă de dotarea-i sensibilă, de limbajul senzațiilor ce-i este la îndemînă, poeta recurge la o notație cerebrală precum la un scut. Consemnează astfel perspectiva unei irealități, trupul însuși oferindu-i o creditare a iluziei generalizate: Între iluzie și realitate / doar trupul știe / trupul cu toate păcatele lui / doar el știutorul // poverile pot
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
miresmele fricii" (Carte deschisă). Sau: "cu lănci smulse din labirint / pescarii măsoară tăcerea / pe la casele lor / zăbovește o frică" (Istovire). Sau: "nori adînciți precum cearcăne / dincolo de spaima de a fi" (Dincolo). Ambianța e supusă unei evanescențe rezultate din dereglarea senzoriului. Poeta se arată cuprinsă de teama că zorii nu vor mai veni, că în odaie se zbate o culoare firavă, care cerșește lumina ce n-o mai poate îmbrățișa în "neliniștea verbelor", mai exact "în participiul curat / optativul vremelnic/ în indecis
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
ș...ț Articolul din Scânteia purta titlul amenințător-exortativ Să smulgem din noi înșine pozițiile de autoapărare a capitalismului. Ov.S. Crohmălniceanu le-a smuls pe ale sale nemaiocupându-se o vreme în cronici decât de lupta de clasă din romane. Cariera poetei a devenit în schimb strălucitoare. Intimidată de virulența atacului, Nina Cassian s-a conformat imediat și pe deplin. S-a deplasat fără întârziere la fața locului pe un șantier și iată rezultatul: ŤTovarăși din șantierul Someșeni,/ V-am cunoscut ieri
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
ancestrale, iar obiectele au nume cu sonorități seducătoare și semnificații misterioase, imposibil de descifrat în absența unor dicționare. În mod paradoxal, deși este încărcată de pitoresc și conține dezvoltări epice, poezia Cătălinei Cadinoiu pare mai degrabă una de factură intimistă. Poeta nu își propune nicio secundă să facă o monografie lirică a Deltei și a oamenilor care o populează. Ea își descrie tribulațiile propriului suflet și, implicit, modul în care întâmplările și oamenii dintr-o existență, astăzi îndepărtată i-au marcat
Arheologia Eu-lui by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7454_a_8779]
-
cu totul specială a autoarei de a înțelege sufletul omenesc. "Est-ce ainsi que les hommes vivent?", celebrul vers al lui Louis Aragon ar putea figura pe coperta unui eventual volum alcătuit din cele mai reușite versuri ale Cătălinei Cadinoiu. Ușurința poetei de a intra în sufletul unor personaje dintre cele mai diverse, de a intui profunzimi acolo unde privirea trece cel mai adesea indiferentă mă face să cred că o eventuală viitoare carieră de prozatoare a acestei scriitoare nu este chiar
Arheologia Eu-lui by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7454_a_8779]
-
școala primară/ celălalt/ se făcea că este el/ copilul de-acum în costum de leu". Și la nivelul volumului Nuferii mor în cadă versurile cele mai valoroase sunt cele desprinse din experiența copilăriei petrecute în Delta Dunării. Ele îi permit poetei să se descopere pe sine. Timpul devine relativ, lumea de azi se intersectează cu cea de ieri, și cu cea dinaintea celei de ieri, amintirile se prelungesc în imaginar. Un poem de mare sensibilitate este Din curtea Ecaterinei. În numai
Arheologia Eu-lui by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7454_a_8779]
-
al poeziei generației 2000 nu este puțin lucru. Unele poeme din volumul Nuferii mor în cadă și producțiile mai noi, lecturate la cenaclul de la Muzeul Literaturii Române mă fac să cred că se poate paria, fără riscuri majore, pe numele poetei Cătălina Cadinoiu.
Arheologia Eu-lui by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7454_a_8779]