3,799 matches
-
de respingere. A primit mai mult decât a primit orice băiat din satul lor care a cerut vreodată o fată în căsătorie. A primit un zâmbet larg de aprobare ca și cum fata l-ar fi cunoscut dintotdeauna. Atunci când părinții fetei îi poftesc în coliba lor, cei doi știau că vor fi împreună... acolo... în mijlocul unei jungle de pe o insulă binecuvântată a Planetei Pământ... * * * Atât Toure, cât și Smith, sunt oameni care trăiesc în același timp pe aceiași planetă. De ce sunt atât de
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
în plus care rămâne ,,liberă", adică achitată și neconsumată. Când și când se deschide ușa cafenelei și cineva care este sărac sau nu are atunci în buzunar bani pentru o cafea, întreabă dacă există o cafea ,,liberă". Dacă da, este poftit la masă și omul bea o cafea. Nimeni niciodată nu știe cui plătește cafeaua și nimeni niciodată nu știe cine i-a plătit cafeaua. O altă întâmplare este una pe care o trăiesc aproape zilnic, de mai multe zeci de
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
locul tablourilor, fie vândute, fie depozitate în camera mamei), un cuier de haine cu ciorapii puși la uscat de către «colocatari», eventual șí alte rufe, mai intime, apoi dulapul de bucătărie vernil lângă bufetul de nuc, și zăreau (până să-i poftim, repede, în dormitor) o tânără în capod înflorat de «zenana», mergând cu vase către bucătărie, sau un bărbat în pijama, trecând (spre baie) cu prosopul pe umăr. Uneori, mai auzeau un radio urlând. După un timp, mai ales către mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
integrame!... Dar ia să vezi alea de la privat... Sunt spirt, nu alta!... Ce vrei să-ți arate, aia-ți arată! Tu nu cumperi nimic, dar nu se supără, ba unele chiar îți mulțumește (sic!) că ai fost și te mai poftește (sic!) pe-acolo... Îți și zâmbește... Deh, îs la patron și ăstuia îi pasă dacă vinde sau nu... Dacă le vede că-s molâi, imediat le dă afară. ș...ț Când intri în magazinele de stat, îți amintești de comunism
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
unuia dintre slujitori și a urcat, cu pas ostenit, până la chilie. Auzind pașii, bătrânul și-a ridicat cu mâna sprâncenele grele de ani, a privit lung spre drumeț a înțeles că-i om bun și dorește sfat cinstit. L-a poftit în chilie. Sunt voievodul țârii, a zis Ștefan, așezându se pe laița de piatră. M-a înfrânt dușmanul, la Războieni. Ce zici, să-i închin țara au ba? Cum sta în picioare, sprijinit în toiag, sihastrul a prins a tremura
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
despre munca grea a țăranilor. Unul dintre boieri zise: Mă mir că se tot vorbește despre muncă grea la țărani! Ce muncă fac ei de e așa de grea? Că ce sapă, sau seceră, sau cosesc? Atunci zise Matei: Să poftiți cu mine la vie, că e tocmai săpatul viei! Boierii au trebuit să asculte. S-au dus la vie și fiecare a luat o sapă de la lucrători și a început să sape. Era cald în după-amiaza aceea, dar fiindcă și
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
de gâște, 5 000 de ouă, 40 de cupe de unt și cinci butoaie de miere. A dat și Dan, partea lui, vânzând fasolea și meiul. Așa, grânele s-au împuținat și mai mult. Îndată după nuntă, domnul conte a poftit să facă o vânătoare în pădurile Lăpușului. Și pentru că nu prea au ieșit nici cerbii, nici căpriorii, nici iepurii, domnul conte a poruncit satului să aducă la castel câte un cerb la zece oameni și câte un iepure la trei
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
expresie de fericire tâmpă îi trecea peste fețele celor două bătrâne. Sunară la Zoé, ca să dea scrisoarea unui comisionar. Tocmai atunci, camerista stătea de vorbă cu un băiat de la teatru, care aducea doamnei un buletin de serviciu, uitat dimineața. Nana pofti pe acest om să intre, îi încredință scrisoarea s-o ducă lui Daguenet, când se va întoarce. Apoi, începu să-l descoasă. Oh! domnul Bordenave era foarte mulțumit; biletele erau deja vândute pentru opt zile înainte; doamna nici nu bănuia
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu o cerere de vasalitate, femeii i se impune, din start, obediența în cămin, supunerea deplină în fața dorințelor masculine, ce pot dispune de ea după bunul plac: „Închina-te-vei de voie/ La cheful meu? Putea-voi neoprit,/ Cum voi pofti, plăcere sau nevoie/ Să-ți fac și să le rabzi necontenit?/ N ai să spui nu când da ți-am poruncit?/ Dacă te juri, atunci mă jur și eu/ Să-ți dau aici pe loc inelul meu.”788 Căsătoria medievală
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Bartolomea, imaginea păcatului nu mai reprezintă ceva înspăimântător, plăcerea proprie vine pe primul loc, femeia afirmând cu dezinvoltură, pe un ton persiflant, în fața soțului: „iar de mă aflu întru păcat de moarte, află c oi sta în piuă cât îmi poftește inima, nu-mi plânge tu de milă”874. Femeia este o donna demonicata pentru că nu manifestă nicio adeziune față de lucrurile sfinte, dezaprobă tot ceea ce reprezintă o opreliște în calea dezmierdărilor senzuale, însă este simpatică, prin sinceritatea cu care își apără
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
prima povestire a zilei a patra, își apără iubirea în fața unui tată autoritar, care ținea cont doar de normele sociale ale timpului, nutrește sentimente puternice pentru bărbatul ales, pledează pentru împlinirea prin iubire, arătând că instinctul uman nu trebuia negat: „poftesc și eu trupește” 917 , dragostea convertindu-se, după spusele femeii, într-un „prea firesc păcat”918. Sinuciderea ei are un aspect dramatic, există în toate gesturile femeii o poezie a despărțirii, un legământ puternic între cei doi îndrăgostiți: în cupa
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
laterală și apoi Înapoi În buric. Continuați mișcarea În jurul buricului pînă cînd faceți o stea În cinci colțuri. Această tehnică eliberează energiile blocate În abdomen, oferindu-i o satisfacție specifică lui și Întrerupînd concentrarea atenție către delicatesa la care ați poftit. O altă modalitate de Înăbușire a poftei este să realizați o variațiune a exercițiului Scoaterea Veninului, descrisă la pontul 4 (pasul 3, pagina 261), dar pentru afirmație spuneți ceva de genul „Mă simt atît de mulțumită și satisfăcută. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
modul de a da trupului dumneavoastră ce are nevoie de adevărat. Dacă nu luptați Împotriva acestui lucru, atunci o să vă placă. De fiecare dată cînd simțiți milă pentru dumneavoastră sau să vă simțiți Înșelată sau privată de mîncarea la care poftiți la un moment dat, exercițiul următor, Înlănțuirea celor trei inimi, va crea sentimentul că totul este În regulă. Veți urma trei inimi: una deasupra feței dumneavoastră, una deasupra trunchiului și una care vă cuprinde tot corpul: 1. Luați-vă fața
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
mult decât fumătorii. Aveau cu siguranță mai multă vioiciune și însuflețire decât fumătorii. Am început să discut cu foști fumători. Până în acel moment, îi socotisem persoane constrânse să renunțe la fumat din motive de sănătate și de bani - și care pofteau în secret la o țigară. Câțiva mi-au spus: „Suferi din când în când, dar atât de puțin și atât de rar, încât nu merită să-ți faci probleme". Majoritatea însă au exclamat: „Să-mi lipsească țigara? Glumești! în viața
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
de variante, într-o povestire care cronologic, să ne amintim, este posterioară rătăcirilor lui Ulise. Primirea lui Telemah în Pilos este imediată: Dar cum văzură pe străini, ei [oamenii din Pilos] le ieșiră înainte cu toții, le strânseră mâna și-i poftiră să se așeze. Pisistrat, fiul lui Nestor, îi întâmpină cel dintâi și-i luă pe amândoi de braț, îi puse la masă lângă frate-său Trasimede și lângă Nestor, pe blănurile aruncate pe nisipul țărmului" (3.34-39)44. Li se
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
simte o indignare reținută. Atitudinea lui Loadamas, fiul regelui, este de ademenea nepotrivită prin provocarea de a-și arăta forța la jocuri atletice. Este vorba despre o întrecere respectabilă pentru vârsta sa, dar dureroasă pentru Ulise care întreabă: "De ce mă poftești în bătaie de joc?" (8.153)125. Ca unul "care roagă" ceva, Ulise este fără îndoială, într-o poziție inferioară și este nepregătit pentru orice fel competiție. Ca musafir nu ar trebui să fie supus la nici o probă în care
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în Italia de Laurence Sterne, - sărbătoare vesperală a ospitalității - nu se poate imagina fără prezența unui bătrân "an olg grey-headed man". El se ridică pentru a-l întâmpina pe călătorul în căutare de adăpost cu o cordialitate respectoasă și îl poftește la masă, alături de ceilalți, la o supă cu linte. Întreaga familie (femei, gineri și veseli urmași) reprezintă înrădăcinarea solidă în timp, din generație în generație. Călătorul care împrumută cuțitul bătrânului ca să-și taie o bucată de pâine devine parcă un
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
direcție greșită". Drumurile sunt noroioase, întunericul e tot mai des, următorul sat este foarte departe. Lui îi revine, sub priviri pe care le socotește ostile, să cucerească ospitalitatea de o seară. Bărbatul îi spune soției, ivită din întuneric ca să-l poftească să se întoarcă în casă: "Vreau să rămân să văd ce-o să facă omul ăsta. E un străin care întârzie pe-aici fără nici o treabă. Uită-te la el". Astfel călătorul singuratic este înconjurat de priviri, de zvonuri, de indiferență
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dnei Klug (Jurnal, 6 ianuarie 1912): "Știți, eu vorbesc mai multe limbi, dar în idiș". Să fii oaspetele unei limbi înseamnă să accepți o sedentarizare, să-ți găsești locul tău, să locuiești un spațiu pe care eroii lui Kafka îl poftesc cu ardoare dar a cărui apropriere rămâne precară, dificilă și finalmente mai angoasantă (o vedem foarte bine, de exemplu, în Vizuina) decât rătăcirea însăși. În Un vechi pergament eroul sedentar evocă fascinat și terorizat pe cei se culcă sub cerul
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Villon în versiune imaginară de "dânsul ROMUL AL LUI VULPESCUL". Cine este grăsana Margot? "Ipac o hoașcă războită / Cu negi robuști dormind pe ea. A fost Margot cea mai râvnită / Din fâțele cu malotea? / Spulpări iritice avea, / Ce-n jerg pofteau: "Giugiuc, giugiuc!" / Deci unde e Margot a mea?" Încântă un Spleen de Baudelaire, "în traducerea lui Al. Philippide". Și într-un caz, și în altul sunt parodiați respectivii poeți dar și tălmăcitorii. De Serghei Esenin se apropie prin intermediul lui Zaharia
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ierburile se vestejiră, copacii se uscară și nu mai dădură muguri și mlădițe noi. Pășunile se vlăguiseră, izvoarele secătuiră. În țară se răspîndi foametea, astfel încît oamenii și zeii piereau de foame. Marele zeu al Soarelui orîndui un ospăț și pofti pe cei o mie de zei. Ei mîncară dar nu-și astîmpărară foamea, ei băură dar nu-și potoliră setea”. Lucrurile se reglementează, în cele din urmă, prin eforturile comune ale zeilor mari, de sus, și ale vietăților mici, de pe
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ci de ființă vie, unică și intens participantă. În viața de zi cu zi a satului tradițional, cum se reflectă în Baltagul, să spunem, oaia din anonimat era căutată pentru brînză. Mai era și mielul de Paște. Ca bărbînță o pofteau personajele lui Sadoveanu, cu un boțișor de mămăligă, la care se adăuga bucata de porc bine rumenită într-un hîrb de ceaun. Cu brînză de bărbînță l-au întîmpinat ciobanii de pe Ceahlău pe Voievodul Ștefan, cînd urca pe munte în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Unul era pe un cal negru țintat și purta căciulă brumărie. Acela a dat poruncă pentru rachiu ș-a cinstit pe ciobani. A cerut o litră deosebită și pentru ceilalți doi tovarăși. Aflîndu-se de față și părintele Vasile, l-a poftit și pe sfinția sa să guste un păhărel. Părintele Vasile nu s-a pus împotrivă, văzîndu-i oameni cumsecade, și crîșmarul i-a pus scaun la masa drumeților. Nu mult după asta, după ce-au mai cinstit o litră, omul cel cu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
origo, ce desemna momentul începutului sau al originii, și din care avea să se formeze și conceptul originalității, desemnând ulterior un scop în sine al creației unui însemnat număr de artiști. Timpul a arătat însă că "spiritul înnoitor pogoară unde poftește"156, atributul creației fiind înnăscut și nu dobândit, fapt care a întărit crezul anumitor gânditori că a fi creator constituie prin excelență un dat al firii, și nu doar o etapă aparte din evoluția existenței umane, în deplin acord cu
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
ot n-ar fi dispărut Cotnarul. - Apoi de asta nu trebuie să mă asiguri tu, c ă sunt e u mai sigur decât tine. Au ajuns. Până în sat, cale de vreo doi kilom etri, au mers pe jos. I-au poftit în trăsură administratorul de la Cârjoaia, sat legat cu Cotnari, dar ei au mulțumit numai, s punând c ă pentru plimbare cu piciorul au venit. Să calce print re vii, că de praf și de trăsură sunt ei sătui. - Acum suntem
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]