3,259 matches
-
într-un sens depreciativ și mai generic. E de ajuns semnalarea unei singure prezențe a cuvântului, cu titlu de exemplu, pentru a ne da seama în ce mod "nihilismul" echivalează aici cu o insultă. Scrie Cattaneo în stilul său tipic polemic: Când filozofia devine distracția nevolnicilor și artă a scepticismului și nihilismului, nu văd cum ar putea înflori cunoașterea lumii 238. Dar cel care folosește cu precădere conceptul de nihilism este Francesco de Sanctis, mai exact pentru a caracteriza poziția filozofică
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
operei poetice ca o unitară constelație de idei și reprezentări în continuă dispută și tensiune, urmărind cristalizarea unor paradigme ale contrariilor, care nu sunt altceva decât expresia ultimă a chipului interior al autorului. A. valorifică, în sensul continuării sau, dimpotrivă, polemic, o întreagă tradiție exegetică, dovedindu-se un critic și un interpret înzestrat. SCRIERI: Mângâios, Iași, 1996; „Farmec dureros”. Poetica eminesciană a contrariilor, îngr. și pref. Florin Faifer, postfață Dumitru Irimia, Iași, 2002. Repere bibliografice: Nicolae Turtureanu, Poeți amânați, CRC, 1997
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
tip socialist, proletar, în care mesajul social și simplismul estetic prefigurează cu claritate producțiile proletcultiste. Proza propune alte tipuri de scriitură, oscilând între textul memorialistic sau ficțiunea romantic meditativă și textul de implicație socială (mai exact socialistă), care, din necesități polemice, tinde către un soi de neonaturalism zolist. Începând cu anul al doilea de apariție se renunță treptat la ambițiile culturale și M. devine mai degrabă o tribună de lansare a ideologiei socialiste și un instrument de polemică la adresa orientărilor de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287982_a_289311]
-
sau mărimea, care indică gradul de intensitate, oferă posibilitatea creării unei scale a valențelor. Discursurile corporatiste, politice sau literare trimit explicit sau implicit către dihotomia bun/ bine rău, despre care vorbește Friedrich Nietzsche ([1887] 2006) în Genealogia moralei: o scriere polemică. Respingând punctul de vedere utilitar, asociat de Herbert Spencer noțiunii de "bun", Friedrich Nietzsche ([1887] 2006: 21) consideră că "aprecierea de bun nu emană de la cei față de care s-a manifestat bunătate! Mai curând "cei buni" înșiși, adică cei distinși
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
prin metaforă fortăreței (Cmeciu C. 2005a: 59-61). Conceptul-sursă are o arhitectonica foarte riguroasă, care poate fi transferată către elementele constitutive ale unui discurs electoral: fundația → doctrina, zidurile exterioare → discursul "adevărului convenabil" (discurs publicitar), construcția internă → discursul puterii și împrejurimile → discursul polemic. După cum se observă, discursurile politice (electorale) presupun o adevarată industrie a modelarii, unde un rol important îl joacă combinația între tehnicile narative, mistificare și mobilizare, ingrediente esențiale ale mitului și arhetipului (premisa culturală a persuasiunii Larson [2001] 2003: 254). Acesta
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
instanțe ale aspectualizării: incoativa (începutul corupției) și durativa (corupția trebuie să aibă un caracter reiterativ pentru a putea fi calificată astfel). * Pe de altă parte, la nivelul semionarativ, corupția prezintă anumite roluri patemice și o coabitare între structurile contractuale și polemice. Procesul corupției prezintă anumite roluri tematice/ patemice în reconfigurarea să cognitivă: un agent volitiv, care folosește puterea pentru a obtine anumite avantaje materiale și care neagă de obicei propria să stare de a fi corupt, si un pacient, care suferă
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
poziționat în colțul din dreapta: cele patru obiecte pe care le-am identificat fie că semne ale morții, fie că semne ale ajutorului, în funcție de receptor. Prezenta acestora are o dublă consecință: * pe de o parte, corupția trebuie interpretată că o structură polemică, asociată cu o dimensiune timică actualizată că disforie (element de suferință); * pe de altă parte, realizarea ca mod de existență trebuie reconsiderata. Orice realizare, cănd subiectul este conjunct cu obiectul, implică o aspectualizare terminativa, astfel transformând acțiunea agentului (persoanei noncorupte
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
Public Relations Research Annual, pp. 115-131, vol. 3, Hillsdale, NJ, Lawrence Erlbaum Newsom, Doug; VanSlyke Turk, Judy; Kruckerberg, Dean ([2000] 2003), Totul despre relații publice, trad. coordonată de Cristina Coman, Iași, POLIROM Nietzsche, Friedrich ([1887] 2006), Genealogia moralei: o scriere polemică, ediția a II-a, trad. din germană de Liana Micescu, trad. din latină de Traian Costă, București, "Humanitas" Olins, Wally (2003), "Corporate Identity: the Myth and the Reality" (adapted from Journal of the Royal Society of Arts, December 1978November 1979
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
după 1989. O formă concentrată, intitulată Dicționarul esențial al scriitorilor români, iese de sub tipar în 2000. În volumele personale de istorie literară, Z. denunță caustic braconajul documentelor inedite, improvizația, impostura, inconștiența unor „cercetători” care falsifică imaginea autorilor discutați ș.a. Spirit polemic prin excelență, el combate prejudecata modelelor, precum proustianismul Hortensiei Papadat-Bengescu, pe care îl consideră unul inconștient, avant la date, sau clișeele proletcultiste, de felul celor privindu-l pe „trădătorul” Ion Heliade-Rădulescu. Caracterizările sunt întotdeauna sugestive, comparațiile savante, apropierile insolite, bunăoară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
la mai toate revistele literare din țară și a mai semnat cu un singur pseudonim: Speusip. Cu Aproape sonete, D. încearcă să reimpună forma fixă de poezie într-un moment în care versul liber aproape se clasicizase. Gestul nu este polemic, cum ar putea să pară, ci dovedește o intuire exactă a propriilor disponibilități. Bun meșteșugar al alcătuirii versurilor, el se arată aici preocupat exclusiv de forma lor, universul liric limitându-se la câteva obsesii de tipul: plecarea, întoarcerea, trecerea ireversibilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286846_a_288175]
-
că scrie despre război „cu o imaginație hodinită de impresionist sedentar” (11/1919). De caracterizări acide au parte și alte personalități politice sau literare: Al. Constantinescu, Take Ionescu, Ioan Slavici, Victor Eftimiu, N.N. Beldiceanu, Al. Macedonski. Dar, dincolo de latura ei polemică și pamfletară, publicația are meritul de a fi promovat nu o dată literatură de valoare. În paginile ei pot fi întâlnite nume ce vor deveni dintre cele mai însemnate ale poeziei românești: Tudor Arghezi (Schițe, Morții, Dimineața, Ion Ion), Lucian Blaga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287433_a_288762]
-
cuvintelor (1939), Vămile văzduhului (1942), Donna Sixtina (1970) și volumul retrospectiv Catarg (1973). În 1944 face să apară antologia Ardealul cântat de poeți. Mai puțin sistematic s-a manifestat vocația lui critică, al cărei resort l-a constituit uneori înclinația polemică. Recenzii și notițe critice îi apăruseră în 1926 și 1927 în „Propilee literare”, apoi sporadic în publicațiile târgoviștene „Lumea nouă”, „Vremea nouă” și „Avântul Dâmboviței”, dar profilul publicistului literar se definește abia la „Facla”, aflată sub direcția lui Ion Vinea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
la minuțioase scrutări ale substratului mitico-filosofic, arhaic și genetic și, totodată, la confruntarea acestor depozite primare cu straturile culturii moderne. T. propune o estetică din unghi categorial, în care opera este expresia unei spiritualități. Situându-se pe o poziție oarecum polemică față de analizele curente de istorie literară, T. adoptă așa-numita „reducție eidetică”, pentru care are nevoie de un multiplu demers exegetic: psihologic, tematic, filosofic și, nu în ultimul rând, hermeneutic. Cele mai importante studii sunt dedicate predilect, începând cu Eminescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
pentru a da unor texte o vitalitate nouă, o existență revitalizată. 2 Jocul contextelor. Ceea ce subzistă din șantierele de săpături nu rămâne multă vreme un material inert. Fragmentele desprinse din opera originală și replasate într-un context cel mai adesea polemic invită la prudență: o frază muzicală desprinsă dintr-o operă poate la fel de bine să-l servească, dar și să-l deservească pe autorul opusului dezmembrat. În cea mai bună dintre ipoteze, extrasul genial salvează o operă care, de altfel, poate
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a două instanțe separate, și mai ales a unui suflet imaterial, etern și aflat în relație cu divinul, cu cerul inteligibil... La cirenaici, totul aduce mărturie în favoarea unității imanente a realului. Și atunci, cum altfel, dacă nu din rațiuni ideologice, polemice, mai poate cineva vorbi de plăceri ale trupului separate de plăcerile sufletului? Ceea ce înregistrează carnea epicuriană este decodat de sufletul atomic: dorințe, plăceri, suferințe, chinuri, jubilări... Doar un artificiu retoric și o poziție antinominalistă permit recurgerea la cele două momente
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
exercițiul filosofic, la fel și a mânca; discipolii lui Epicur care practică la fel de bine gândirea Magistrului în jurul unei mese ca și în atmosfera austeră și liniștită a bibliotecii o știu prea bine. În fața acestor mâncăruri sobre abundă conversațiile cu subiecte polemice: ce relații există între bogăție, fericire și virtute? Ce se poate spune despre utilitate și sinceritate în prietenie? Cum pot fi definite Binele și Binele Suveran? Dar Plăcerea, Fericirea, Virtutea, Înțelepciunea? Trebuie oare să ne temem de moarte? Cum să
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Viețile, doctrinele și sentințele filosofilor iluștri, el pare să utilizeze din plin munca gânditorului din Gadara, care consideră toate școlile ce au precedat epicurismul drept niște entități cărora încearcă să le pună în evidență coerența, evoluția, dinamica. Și chiar încărcătura polemică, îndeosebi în privința platonismului și a stoicismului... Philodem inovează și în ceea ce privește muzica. Filosofia antică e săracă în această privință. Pot fi citați Pitagora și Platon, desigur, dar mai ales pentru că, în acest domeniu, au examinat chestiunea Cifrei și a Numărului, a
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și împiedică plăcerea să dispună de puteri depline. Filosofia constă în arta de a o urma pe Venus, de a te inspira de la ea, pentru a stânjeni, atât cât se poate, voința și capriciile zeului războiului. 8 Rafinarea unei rațiuni polemice. Pentru a duce un război contra războiului, Lucrețiu propune o epistemologie radical demistificatoare. Instrumentul lui? O rațiune polemică, în sensul primar al cuvântului: cine pleacă la luptă, conduce asalturi, dă lovituri crâncene și se hrănește cu cadavre părăsite pe câmpul
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de a te inspira de la ea, pentru a stânjeni, atât cât se poate, voința și capriciile zeului războiului. 8 Rafinarea unei rațiuni polemice. Pentru a duce un război contra războiului, Lucrețiu propune o epistemologie radical demistificatoare. Instrumentul lui? O rațiune polemică, în sensul primar al cuvântului: cine pleacă la luptă, conduce asalturi, dă lovituri crâncene și se hrănește cu cadavre părăsite pe câmpul de bătălie intelectual. Poemul expune o odisee marțială contra a tot ceea ce îi împiedică pe oameni să se
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și „voluptatea divină” 251 1) Huiduieli creștine la adresa filosofului! 2) Persistența anatemelor. 3) Ura față de luciditate. 4) Prietene, nu există prieten... 5) O zugrăvire a elanului vital. 6) Capriciu de atom. 7) O dialectică a forțelor. 8) Rafinarea unei rațiuni polemice. 9) Să terminăm odată cu cerul! 10) Îmblânzirea morții. 11) Scheletul cu tortul. 12) Avantaje ale naufragiilor. 13) Hedonismul tragic. 14) O plăcere atomică. 15) Teoria despre o Venus nomadă. 16) Un cuplu ataraxic. XIV. Diogene din Oenoanda și „bucuria naturii
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
iar viziunea raționalizatoare cedează teren în favoarea imaginației moderne. Critica literară e doar normativă în iluminism, năzuind spre unitate conceptuală, și tot acum se configurează spiritul istorist din care se va dezvolta istoria literară. Poezia parcurge o perioadă de criză, teatrul polemic metamorfozează comedia și impune drama burgheză, iar în proză domină romanul. Sistematizarea acestui material enorm, expus într-o formă densă, fluentă, numeroasele referințe comparatiste ce au în vedere nu doar culturi de circulație, ca și probitatea științifică a opiniilor, nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
spațiul public ca ideal social. Stilul autoritar. La extrem, caracterizează mesajul transmis de personalitatea totalitară și exprimă cel mai bine caracteristicile semnificative ce diferențiază stilurile fundamentale de discurs politic: ambiguitatea intenționată, caracterul disimulat al adevăratului mesaj, caracterul imperativ și caracterul polemic. Este discursul mesianic - apocaliptic - prin care actorul politic se ipostaziază ca singurul În măsură să asigure depășirea Peripatethice unei situații de criză pe care - chiar dacă nu există - o va evidenția sau va face tot posibilul pentru a o declanșa. Exprimă
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Cuget clar”, „Neamul românesc”, „Provincia literară” (Sibiu), „Munca literară și artistică”, „Credința”, „Năzuința” (Craiova), „România viitoare”, „Orizonturi”, „Revista vremii”, „Cele trei Crișuri”, „Licăriri”, „Zburătorul”, „Adevărul literar și artistic”, „Preocupări literare” ș.a. Și-a semnat cronicile, recenziile și, mai ales, intervențiile polemice cu pseudonimele Alf. A. Grama, Pip, Rică Venturiano ș.a. Figură predominant culturală, P. a elaborat studii de istorie literară, monografii privitoare la primii noștri poeți, la Iancu Văcărescu, Gheorghe Lazăr, Anton Pann, B. P. Hasdeu, Petre Ispirescu, Ciprian Porumbescu, St
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288670_a_289999]
-
n-am ucis, / N-am lăsat repetent nici un râu”, autorul anticipează o temă ce va fi dezvoltată în toate celelalte volume: aceea a degradării cosmosului în lumea modernă, lume de care el ține să se departajeze, nu o dată, în chip polemic. Dimineața cuvântului (1980) privilegiază valorile candorii, ale prospețimii și purității, într-o cromatică mereu maramureșeană, cu trimiteri etnofolclorice, dar și cu metaforizări moderne: „Cerga toamnei” tăinuiește „incendii de rodiri”, „Fata care trece pe drum / E prelungirea razei de soare.” Paralel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
1998, 551-554; Cristina Tamaș, „Vremea Mânzului Sec”, TMS, 1999, 3; Ion Simuț, Un prozator persecutat de un gazetar, F, 1999, 4; Simion, Fragmente, IV, 259-264; Alex. Ștefănescu, Un Cristian Tudor Popescu mai puțin cunoscut, RL, 2000, 16; Mircea Morariu, Jurnalismul polemic, F, 2000, 6; Luminița Marcu, Scriitorul deghizat în jurnalist, RL, 2001, 23; Radu Pavel Gheo, Despre Science Fiction, Satu Mare, 2001, 154-158; Cristea-Enache, Concert, 238-245; Opriță, Anticipația, 298-300. M.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]