3,781 matches
-
a provocat nemulțumire, dar și teamă la Buda. Cum operațiunile războinice ale Poloniei în contra Lituaniei mergeau prost, lui Ludovic i se ivi prilejul să preîntâmpine o extindere a dominației poloneze asupra Valahiei Minore și Moldovei, prin intrarea în război alături de poloni, și apoi revendicarea suzeranității asupra Haliciului. În anul 1350, o puternică armată compusă din lituani, ruteni, tătari și români, desigur moldoveni, aflați încă sub suzeranitatea Hoardei de Aur, trece prin foc și sabie ținuturile cetăților Brest,Vladimir, Chelm, Belz și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
să-și apere cuceririle. El a părăsit Buda, la 22 februarie 1352. După multe pericole, înfruntate din cauza dezghețului, ajunge, la 21 martie, sub zidurile cetății Belz „in confinibus tartarorum”, unde îl aștepta, de șase zile, Cazimir cu o mare oaste polonă. Luptele din jurul acestei puternice cetăți au durat și armatele polono-ungare au avut pierderi mari. Oastea lituaniană era condusă de viteazul Jurg Coriat, castelan al cetății fiind Drozga. În timpul asediului, la 31 martie, a murit eroic românul maramureșan Tatomir, fiul lui
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
revendicată de Coroana ungară, deși era teritoriu al Țării Românești. De la gura Siretului, unde se dezvolta orașul Brăila, Ludovic privea spre Chilia și Cetatea Albă, pentru care se certau, la acea vreme, venețienii cu genovezii și spre care tânjeau deopotrivă polonii și lituanii. Extinderea dominației maghiare asupra regiunii dintre Prahova-Ialomița și Dunăre era o completare la aceea dintre Carpați și Siret. Pregătindu-le ca bază de plecare spre un nou atac din ele, Ludovic urmărea să facă ultimul salt pentru înglobarea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
fugit, cu parte din boieri și vistieria domnească, la Cracovia, în Polonia. Acolo, s-a închinat lui Cazimir ca vasal, făgăduindu-i că atât el, cât și toți domnii, urmașii lui, din Moldova, vor rămâne sub ascultarea regilor Poloniei. Oastea polonă trimisă de Cazimir, în ziua de 29 iunie 1359, pentru a-l repune în scaun pe Ștefan, a fost bătută în munții Plonini din Țara Șipenițului, la începutul lui iulie, de către Petru, prin prăvălirea copacilor tăiați dinainte aproape de rădăcină. E
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
1359, pentru a-l repune în scaun pe Ștefan, a fost bătută în munții Plonini din Țara Șipenițului, la începutul lui iulie, de către Petru, prin prăvălirea copacilor tăiați dinainte aproape de rădăcină. E foarte probabil că în vederea acestei campanii ceruse Coroana polonă aprobarea, pe care Papa i-o acorda la 11 mai 1359. Victorios asupra polonilor, la întoarcere, Petru, voievodul Valahiei Minore, îndemnat și susținut de Bogdan cu românii veniți de peste munți, a trecut Siretul și, luând prin surprindere pe Sas, a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Plonini din Țara Șipenițului, la începutul lui iulie, de către Petru, prin prăvălirea copacilor tăiați dinainte aproape de rădăcină. E foarte probabil că în vederea acestei campanii ceruse Coroana polonă aprobarea, pe care Papa i-o acorda la 11 mai 1359. Victorios asupra polonilor, la întoarcere, Petru, voievodul Valahiei Minore, îndemnat și susținut de Bogdan cu românii veniți de peste munți, a trecut Siretul și, luând prin surprindere pe Sas, a ocupat și Moldova subcarpatică, în timpul verii, în iulie și august. Ecoul acestei duble victorii
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Dragomir și Boilă - fiii lui Lacovoi din Ozon - și alții să ajute la restabilirea în domnia Moldovei pe fiii lui Sas voievod, prin bună înțelegere. Trimișii regali au venit la curtea din Hârlău, probabil, și-i vor fi cerut învingătorului polonilor, voievodului Petru și lui Bogdan, să devină vasali Coroanei ungare. Aceștia, în conflict cu polonii și neștiind ce poate urzi Cazimir, au încredințat pe emisarul regal, Dragoș, fiul lui Giula, și i-au făcut promisiuni în acest sens. Un jurământ
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
domnia Moldovei pe fiii lui Sas voievod, prin bună înțelegere. Trimișii regali au venit la curtea din Hârlău, probabil, și-i vor fi cerut învingătorului polonilor, voievodului Petru și lui Bogdan, să devină vasali Coroanei ungare. Aceștia, în conflict cu polonii și neștiind ce poate urzi Cazimir, au încredințat pe emisarul regal, Dragoș, fiul lui Giula, și i-au făcut promisiuni în acest sens. Un jurământ nu a fost depus și nici nu-și avea rostul, cât timp Moldova reunită cu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Dragoș din Giuleștii Maramureșului de Petru și Bogdan ca voievozi aleși, în locul lui Ștefan, de către românii maramureșeni, „rebellantes”, refugiați din anii 1343 și 1349 și de cei moldoveni, care au bătut, pe rând, în vara acelui an mai întâi pe poloni și apoi pe unguri. Făgăduielile de prestare a omagiului și plata tributului au fost privite chiar de către regele ungar ca o „restaurare a Moldovei față de Coroana regală”. Pentru acest mare succes diplomatic, Dragoș din Giulești a fost dăruit, în martie
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
interior și prestigiul în afară și făcuseră din Moldova reunită cu Valahia Minoră o țară independentă, denumită de acum înainte adesea și Moldovlahia. Mai mult decât atât, prin succesele sale armate, el a năruit toate eforturile depuse de unguri și poloni în ultimii 20 de ani, la răsărit de Carpați, și a contribuit la refacerea potențialului militar al aliaților săi lituanieni. Stăpâni pe asemenea situație, este greu de conceput că voievozii Moldovei ar fi acceptat să-și supună de bunăvoie capetele
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
maramureșenii deposedați de domnie în 1359. B. P. Hașdeu e de părere că ocorniti mai înseamnă în limba veche rusă și a duce undeva, iar D. Onciul a scris că viteazul cneaz mai trăia, în 1401, în Podolia. Totuși, cronicarul polon Strykowski vine să întărească ipoteza că Jurg a fost otrăvit, afirmând că a fost îngropat la Vaslui, unde el a văzut în 1575 și mormântul. Pentru a-l răzbuna, oștile lituane au năvălit în Moldova, în decembrie același an, și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
5 ianuarie 1393, în care stăpânul Lituaniei și Poloniei îi impusese să lupte în „contra oricărui dușman”, exceptând țara Prusiei, ținuturile de dincolo de Cracovia și Lituania, administrată, de fapt, de la 5 august 1392, de către Vitold. Era evident că dușmanul regelui polon nu putea fi decât cumnatul său, Sigismund. Dar, înainte de a exercita presiuni diplomatice sau amenințări prin zăngănitul armelor, regele ungar se gândi să cointereseze pe voievodul moldovean la o politică alături de aceea a Ungariei. Încă în 27 ianuarie 1391, se
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
punând zălog orașul și ținutul Haliciului, în caz de nerestituire în termen a banilor. Fără a se mai considera dator cu ceva, deși nu înapoiase suma, și Roman fusese martor ocular în Luțk la predarea unei părți din bani, regele polon dădu Haliciul și Pocuția, în anul 1393, fratelui său, Svidrigailo. Informat de la Curtea din Suceava, că neachitarea sumei datorate și anularea garanției, care trebuia să opereze în caz de neplată, prin donarea orașului și ținutului Haliciului unei terțe persoane, a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
o lecție bine învățată de Ștefan, fiul său. Prins, probabil odată cu tatăl său, Ștefan primi, la 1 iulie 1394, la Chelm (Holm), în Polonia, să fie voievod al Moldovei. Pe lângă platoșa și coiful aurit, dăruite cu ocazia investirii sale, regele polon și ducele lituan îi oferiră să ia în căsătorie o lituană. Analele germane menționează că înrudirea voievodului moldovean cu casa Gedyminovicilor a avut ca scop obținerea ajutorului armat în arcași, care să lupte împotriva Ordinului Teuton. Noul voievod, însă, a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
fost întărită de o bulă a papei Bonifaciu al IX-lea, de a se înjgheba o cruciadă împotriva lui Timur Kutlu, care, în urmărirea trupelor lui Toktamâș, își trimisese hoardele sale să prade în Lituania, Podolia, Rusia Roșie, supuse Coroanei polone, și Moldova, dar și de dorința de revanșă pentru recucerirea tronului lui Toktamâș. În acest scop, el a mobilizat o armată foarte puternică, alcătuită din lituani, tătarii lui Toktamâș, teutoni, ruși și moldoveni, cu care a înaintat până la râul Worskla
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
la care aveau să se alăture și contingentul de români trimis de Mircea cel Bătrân. Urmarea imediată a acestui act de bunăvoință și promisiunea prestării omagiului feudal au determinat recunoașterea lui Alexandru cel Bun ca domn al Moldovei de către Coroana polonă și intervenția, pentru anularea pretențiilor de înscăunare a pretendentului Ivașco. Primul pas făcut în acest sens îl desprindem din enunțul privilegiului comercial acordat liovenilor de către Vladislav Iagello, care primesc dreptul de a merge cu mărfurile lor în Moldova și de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pe cel tătărăsc, ambele străjuite până la Tighina și Cetatea Albă de oastea moldovenească. La rândul său, Alexandru cel Bun a confirmat buna sa intenție prin actul de supunere dat, în 12 martie 1402, la Suceava și omagiul personal depus regelui polon, în 1 august 1404, la Camenița. Stăpân autocrator al Moldovei, Valahiei Minore și Paratalasiei, adică al cetăților-porturi de la Dunăre și Marea Neagră, în timp ce Mircea cel Bătrân era domn al Țării Românești până la granițele Tartariei - ad Confinia Tartariae, voievodul moldovean elibera negustorilor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
acestora în purtarea războaielor și în mânuirea mijloacelor diplomatice, în conjunctura politică din anii care au urmat, vor aduce locuitorilor Moldovei multe neajunsuri. După înfrângerea lui Iliaș, la 1 februarie 1434, la Dărmănești, pe Suceava, Ștefan, „ca să arate slujbă regelui polon - scrie Grigore Ureche - au risipit o samă de tătari, care au intrat în Podolia să prade” a luat Brațlavul de la Svidrigailo și l-a retrocedat Craiului. Fapta nu a rămas fără urmări. Mai târziu, când Svidrigailo a revenit în drepturile
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în Polonia și ard orașele Starodub și Novogradeț, iar în vara următoare ocupă Kievul, în timp ce alte hoarde operau spre Riazan și Columna. În cetățile lituane de margine Sthadorov, Radohoschi, Novogradeț, Syewski și Brasko, Mihail pune starosti dintre prietenii săi. Oastea polonă reocupă, în 1449, toate cetățile, punând pe castelani să-i ceară iertare regelui. În 25 iulie, acesta îi scrie marelui maestru al Ordinului Teuton, aflat la Königsberg (azi, Kaliningrad, în U.R.S.S.) numindu-l pe Mihail „illo nostro hoste”. Stăvilirea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
problema principală a lui Cazimir la acea oră. Ea era cel mai greu de rezolvat, mai ales în urma pierderilor de oameni duși în robie. Pentru că nu se putea risca o bătălie în deșertul sarmatic, cu rezultate ca la Worskla, regele polon se gândi să intre în legătură cu șeful unei alte hoarde de tătari, a cărei putere să paralizeze pe aceea a lui Sed Ahmet. Rivalul a fost găsit în persoana lui Hadji Ghirai (1430-1466), pe care l-a ajutat pentru a fi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
laTămășani, pe Siret, în octombrie 1449, prin Bogdan al II-lea, care, probabil, a intrat îndată în legătură cu Mihail și Sed Ahmet. Aceasta ar reieși din relatarea lui Matei de Miechov, care scrie că, la invadarea consecutivă a Moldovei de către oștile polone, conduse de Oleiski, în 1450, și apoi de Petru Odrowasz cu Przedborz Koniețpolski, în 1451, ultima terminată prin victoria lui Bodgan al II-lea de la Lipovăț, pe Crasna, Sed Ahmet pătrunde prin Podolia și pradă ținutul Belsz până la Grodek. Asasinarea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
al II-lea, în octombrie 1451, la Răuseni, pe Suceava, nu a curmat legăturile Moldovei cu Hoarda lui Sed Ahmet. Alexăndrel, reinstalat la Suceava ca vasal al lui Cazimir a fost obligat să lupte, în vara anului 1452, alături de oastea polonă contra lui. Relațiile s-au intensificat și mai mult după căderea Bizanțului, în mai 1453, sub loviturile lui Mahomed al II-lea. Pătrunderea turcilor pe litoralul de nord al Mării Negre a contribuit în mare măsură la reintroducerea dominației tătare a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cercetările istoricilor noștri anteriori, nu am putut afla ce împrejurări i-au aruncat pe aceștia până în Moldova. Lipsa de izvoare în legătură cu ei lasă și mai departe problema neclarificată. Să fi fost ei, oare, prinși de moldovenii, care au participat alături de poloni la operațiunile militare din anul 1455? Dar, atunci, i-ar fi lăsat polonii să le scape din mâini? Sau poate, mai degrabă, se vor fi refugiat aici, în speranța că vor afla ajutor, or cel puțin azil, ca la foști
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pe aceștia până în Moldova. Lipsa de izvoare în legătură cu ei lasă și mai departe problema neclarificată. Să fi fost ei, oare, prinși de moldovenii, care au participat alături de poloni la operațiunile militare din anul 1455? Dar, atunci, i-ar fi lăsat polonii să le scape din mâini? Sau poate, mai degrabă, se vor fi refugiat aici, în speranța că vor afla ajutor, or cel puțin azil, ca la foști aliați, așa cum găsise Mihail lituanianul ! A doua ipoteză pare să fie mai plauzibilă
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cel puțin azil, ca la foști aliați, așa cum găsise Mihail lituanianul ! A doua ipoteză pare să fie mai plauzibilă. Numai că, sub domnia lui Alexăndrel, ei nu erau încă în țară, căci ar fi riscat o predare a lor către poloni. E mult mai probabil că ei au năzuit la Suceava abia după luna mai 1455, cu gândul că pe tronul țării îl vor găsi pe Bogdan al II-lea. În Moldova, însă, stăpânea acum Petru Aron, ucigașul lui Bogdan, instaurat
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]