11,959 matches
-
șotronul acela velin, acoperit cu praf de cretă, cu sânge, cu frunze, cu cioburi de sticlă, cu cenușă, cu furnici? Stăpâne, de ce îl ascunzi în bibliotecă printre cărți necitite? Dumnezeule, de când atâta reversibilitate sub cerul tău? Ceasul numără invers creșterea pomului; fructul desface mugur; spicul dospește pâine; lacrimă sapă izvor; iarba căruntă începe a înverzi; râul se întoarce în elicele morii; soarele răsare din mărul copt; omul ascultă clopotul și se întoarce în pântecele mamei ca într-un mormânt cald; glonțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
omul ascultă clopotul și se întoarce în pântecele mamei ca într-un mormânt cald; glonțul sărută trupul păsării și iute revine în inima puștii; pruncul se exfoliază de scutece și fuge îndărăt pe buzele mirilor. Ceasul numără până în rădăcină creșterea pomului: din trifoi în apa botezului, din izvor în frunza plopului, din rugina cuielor în floarea busuiocului, până în cântec, până în scutec, până în lapte. Dumnezeule, Dumnezeule, trece te rog paharul acesta plin de furtună! Dumnezeule, primește-mă ca pe o furtună după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Cerhat, toate albe, iar unele Încinse cu un brîu de un albastru atît de deschis, că, dacă n-ai fi simțit În culoare huma tencuielii, s-ar fi uitat la tine ochiul cerului. Toate stăteau departe de drum, ocrotite de pomi. De aceea ele-mi păreau mai mici ori chiar așa și erau. Nu auzeai aici vorbindu-se ungurește ori șvăbește, oamenii nu se salutau cu „servus“, ci cu „Lăudat fie Iisus“. Din șosea, nu porneau ulițe lăturalnice, românii nu apucaseră
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
reapărut județele În locul raioanelor și al regiunilor, dar cînd Răteștii și-au pierdut rangul de comună, devenind sat arondat primăriei din Beltiug, cinci-șase kilometri mai spre sud. În toți acești ani, moșu’ era Încîntat de ce vede În jur, de mulțimea pomilor și de atingerile mult mai dese ale umbrei. Pe bu nica o bucura belșugul fructelor, dar o supărau dealurile din pricina cărora nu putea, ca la Pișcari, să vadă, dac-ar fi vrut, pînă-n Ungaria. Moșu’ a fost cel dintîi care
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ivea comoa ra lui Geiger: mai Întîi, o gră dină de crini, de boschete de buxus și rugi de zmeură. După care intrai În livada de pruni. O iarbă abundentă, cu fir lung și mătăsos, se răspîndea pe sub toți acei pomi cu prune albe, brumării, vinete și cu ren glote mari, rotunde, de un violet scăpat spre roșiatic. După ce am crescut și ne-am mutat de la ei, Matthias și Emma ne invitau, pe mine și pe Lia, să ne petrecem cîte
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
am spus, ecolocație! Pașii mei fac zgomot, se lovesc de copaci, iar În dreptul trunchiului, zumzetul ambien tal e ecranat pentru o fracțiune de secundă. Eu văd o dungă neagră verticală sub pleoape, apare brusc și dispare de cum am trecut de pom. Unu, doi, trei arbori, uite-l și pe al patrulea. — Păi, tu nu vrei să Înțelegi, reluă ea, că toate astea, chiar dacă se știu, ai putea să le descrii ca pe o trăire personală, cu Întîmplări, cu oameni și locuri
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lui Moise (Iuda este văzut așadar ca un anti-Moise), dar și la împrejurările patricidului. Textul latinesc folosește cuvântul pomerium (variantă simplificată a lui poemerium) pentru descrierea proprietății lui Ruben. Pomerium înseamnă exact „loc închis”, „spațiu sacru”, „loc îngrădit” plin cu pomi fructiferi (echivalentul grecesc este paradeisos). Episodul trimite la primele capitole din Geneză și mai ales la episodul ispitirii Evei de către șarpe. Iuda repetă într-un fel momentul lapsarian, fiind portretizat ca o sinteză între șarpe și Cain. Un Cain care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
este Hadesul, că înghite trupurile tuturor morților păcătoși și, în același timp, menține, sorbind la răstimpuri apa mării, echilibrul hidrologic al pământului. În pasajul despre Hades se găsește o interpolare creștină. Baruh îl roagă pe îngerul Phamael să-i arate pomul care „l-a rătăcit pe Adam”. Pomul „vinovat” era o viță-de-vie, răsădită în Paradis de către îngerul Samael (în traducere, „Otrava lui Dumnezeu”). Văzând isprava, Dumnezeu îi blestemă pe amândoi: și vița, și îngerul. De aceea îi interzice lui Adam să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
păcătoși și, în același timp, menține, sorbind la răstimpuri apa mării, echilibrul hidrologic al pământului. În pasajul despre Hades se găsește o interpolare creștină. Baruh îl roagă pe îngerul Phamael să-i arate pomul care „l-a rătăcit pe Adam”. Pomul „vinovat” era o viță-de-vie, răsădită în Paradis de către îngerul Samael (în traducere, „Otrava lui Dumnezeu”). Văzând isprava, Dumnezeu îi blestemă pe amândoi: și vița, și îngerul. De aceea îi interzice lui Adam să se apropie de fructul socotit, încă de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o tradiție iudaică îl asimilase cu Robul Domnului. Aceeași Epistolă a lui Barnabeu, citată adineauri, vede în figura dreptului legat fedeleș o profeție a Patimilor Mântuitorului (capitolele VI și VII). - Un ultim caz, Proverbe 3,18. Biblia românească (după TM): „Pom al vieții este ea șînțelepciuneaț pentru cei ce o stăpânesc, iar cei care se sprijină pe ea sunt fericiți”. LXX: „Pom al vieții este ea pentru toți cei ce o stăpânesc și de nezdruncinat pentru cei care se sprijină pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o profeție a Patimilor Mântuitorului (capitolele VI și VII). - Un ultim caz, Proverbe 3,18. Biblia românească (după TM): „Pom al vieții este ea șînțelepciuneaț pentru cei ce o stăpânesc, iar cei care se sprijină pe ea sunt fericiți”. LXX: „Pom al vieții este ea pentru toți cei ce o stăpânesc și de nezdruncinat pentru cei care se sprijină pe ea ca pe Domnul”. Varianta Septuagintei se întâlnește ca atare la Origen și la Grigore de Nyssa. De altfel, Origen atribuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se sprijină pe ea ca pe Domnul”. Varianta Septuagintei se întâlnește ca atare la Origen și la Grigore de Nyssa. De altfel, Origen atribuie frecvent numele (epinoia) de „Înțelepciune” lui Isus. Fragmentul respectiv leagă trei elemente deodată: Domnul, Înțelepciunea și Pomul vieții. Nici Clement nu era străin de această interpretare (Stromata a V-a, 72,2). Aceste câteva cazuri inventariate vorbesc de la sine. Părinții Bisericii storceau la maximum sensurile Septuagintei, transformând cuvintele cele mai neînsemnate, mai umile, pe care uneori ne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
rău să găsesc și un butaș-doi de vie, pe care sâ-i pun În spatele casîi... A mânca și băietu’ un struguri de poamă... „Vezi tu ce Înseamnă țăranul gospodar? N-a lăsa locul gol, ferita Sfântului. Și unde mai pui că pomul și vița vor crește odată cu băiatul!” - a apreciat gândul de veghe. „În multe locuri din țară a sădi un pom când ți se naște un copil este o datină” - i-a răspuns Gruia. Maria, care pe semne i-a zărit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de poamă... „Vezi tu ce Înseamnă țăranul gospodar? N-a lăsa locul gol, ferita Sfântului. Și unde mai pui că pomul și vița vor crește odată cu băiatul!” - a apreciat gândul de veghe. „În multe locuri din țară a sădi un pom când ți se naște un copil este o datină” - i-a răspuns Gruia. Maria, care pe semne i-a zărit pe geam, le-a ieșit În Întâmpinare, cu băiatul În brațe. Tudorel privea cu ochii dilatați la cei veniți și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-o decât pe Maria. ― Te-aș fi lăsat să dormi, iubito, fiindcă ești destul de obosită, dar aseară n-am apucat să-ți spun... ― Ce să-mi spui, dragule? ― Dacă tata Toader vrea să meargă la piață după un pui de pom și vreun butaș de vie - cum a spus aseară - dă i niște bani și explică-i cum ajunge la piață. Hârlețul Îl găsește În magazie... ― Așa voi face. Când e ordin, cu plăcere. Să ai o zi ușoară - a răspuns
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și își luă ochelarii de pe masă, unde-i lăsase mai înainte. În clipele următoare glasul său grav și sobru umplu încăperea: Ia să ne spună nouă tovarășul Ceaușescu dacă știe care e formula apei... Întrebarea îl lăsă pe Ceaușescu în pom. N-ai auzit ce te-a întrebat tovarășul profesor, Niculae? Răspunde-i, să nu creadă că nu știi!... îl îndemnă Maurer. Ceaușescu vru să spună ceva, dar din gâtlej nu-i ieșiră decât niște sunete nearticulate. Îi trebuiră câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aniversare să nu treacă neobservată. Însă, spre deosebire de parastasul Cristianei, când încă mai avea pământul și o brumă de venit de pe urma lui, parastasul Elvirei se desfășură în condiții mult mai modeste, mai bine zis de sărăcie cu lustru. Vântul înghețat scutura pomii din curtea casei și streșinile plângeau amarnic, în timp ce popa Niță Niculescu oficia cu un glas răgușit și cam în grabă slujba de pomenire, în fața unei adunări restrânse, care nu însuma decât vreo douăzeci și ceva de persoane. Spre seară, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ar fi vorba numai de mine, ar mai fi ce-ar fi, sunt sprinten, pot s-o iau la fugă și să nu mă ajungă nimeni sau pot să mă ascund în orice văioagă sau să mă cațăr în orice pom, să stau flămând zile întregi, să mă bat și să mă apăr de câini. Dar cu o femeie și mai ales cu un copil... Nu, nu e lucru ușor, iar rușii sunt necruțători mai ales când e vorba de trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
m-ai temut un an întreg, și-ai vrut să mă transferi de la Holda... Am auzit, și-a reluat fericitul mire firul sintezelor sale. N-am bătut-o nici o dată, doar de două ori am scuturat-o puțin ca pe pomul roditor... doar la prima i-am cerut iertare... Bine colega! Am înțeles... Cum stăm cu stâlpul casei? s-a interesat vorbitorul. Relativ bine... Încă n-am făcut pe mine... În rest... ca la 73 de ani trecuți... Când a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
din colț m-a prins, într-un rând, de guler, și m-a întors cu josu-n sus, urlând ceva în genul "Împielițatule, dă-mi bilețelul de amor, că te fac arșice, dacă nu...", deși m-a scuturat ca pe un pom cu roade coapte, văzând că nu-mi cade nimic de prin buzunare sau de prin sân, mi-a dat două scatoalce și mi-a recomandat să nu-i mai calc pragul doamnei Valy, lăsându-mă, doar pentru puțin timp, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să mă simt ciudat în lumea aceasta în care nu-mi lipsește nimic dar, paradoxal, îmi lipsește totul. Am devenit, mergând din țară în țară, un globe-trotter ciudat, un cetățean al lumii, un om fără rădăcini. Sunt un fel de pom călător care nu se poate fixa nicăieri. Cred că am ceva din ultimul om al lui Nietzsche: "Nu știu încotro să merg și încotro să vin; sunt tot ceea ce nu știe unde să meargă și unde să vină". Uneori îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
opinii corecte ale sale chiar și lăsând urme pe fălcile unei doamne. Lăcrămau doamnele. Lăcrămau și-și dădeau ghionturi: "Vai, ce bărbat!..." Când a început să recite " Când te iveai într-un târziu / Prin târgul ce dormea pustiu, / Părea că pomii toți sunt plini / De flori, de cântec și lumini" gata, era clar, nu mai eram eu vedeta serii. Unchiul, ca orice mare actor, își priponise ochii, ca reper estetic probabil, pe o codană venită la petrecere cu una dintre ninetiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
înțeleptul care, cu primul banc pe care mi l-a spus despre evrei, m-a făcut și pe mine să mă apropii de înțelepciune... Ion este întrebat despre cum și-a petrecut Crăciunul, cu familia. Am făcut, zice el, un pom de Crăciun, l-am umplut cu jucării și tare ne-am bucurat. Este întrebat și Gheorghe. Am făcut, spune și el, un pom de Crăciun, am cumpărat o mulțime de jucării și tare ne-am mai bucurat. Nu scapă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
înțelepciune... Ion este întrebat despre cum și-a petrecut Crăciunul, cu familia. Am făcut, zice el, un pom de Crăciun, l-am umplut cu jucării și tare ne-am bucurat. Este întrebat și Gheorghe. Am făcut, spune și el, un pom de Crăciun, am cumpărat o mulțime de jucării și tare ne-am mai bucurat. Nu scapă nici Moritz de întrebare. Noi, a răspuns Moritz, zâmbind politicos, avem o prăvălie cu jucării. Ne-am uitat la rafturile goale și tare ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
luminoase răspândite de cerul darnic; sau să vezi fulgi moi, pufoși care într-o clipită acoperă totul în alb, într-o linște desăvârșită în care percepi nu numai vizual ci și auditiv alunecarea lor prin aer. Rămâi încântat de frumusețea pomilor încărcați de ninsoare, asemuindu-i cu starea lor din primăvară sub podoaba florilor. Dacă un zbor grăbit de vrabie le-atinge creanga, aceasta se scutură de povara zăpezii care cade ca petalele albe ale florilor de cireș. Și ninge, ninge
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]