2,744 matches
-
poate doar mi s-a părut). E invidioasă! M-am bucurat, așa cum numai o femeie știe să se bucure de necazul alteia. Victorioasă, fericită am plecat spre gazda de la capătul tramvaiului unu sa-mi duc haina multiubită și să mănânc pomana vecinei. A doua zi, dis-de-dimineață în stația de tramvai (era sfârșit de cincinal și de lună, deci se lucra duminica), dintre toate hainele roșii nici una nu era ca a mea. Femeile mă priveau cu invidie, iar bărbații îmi zâmbeau (mai
HAINA ROȘIE DE CATIFEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371656_a_372985]
-
în timp ce aducea al doilea platou. - Ce doriți să beți, doamna Ionescu? a întrebat Ovidiu după ce m-a servit cu vișinată. - Un coniac te rog, a zis mătușa scurt. - Eu aveam poftă de vișinată, cred că nu am mai gustat de la pomana lui unchiu', am ținut să adaug cu o voce tristă. - Dacă vrei, când plecați, îți dau o sticlă cu vișinată, s-a oferit mătușa. - Bună idee, mulțumesc, am răspuns cu gândul la unchiul Vasile. - Ovidiu, tu nu bei nimic? l-
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
doamna Moise, cu un vădit ton de reproș în glas. - Care alții, mamă? De cine vorbești? a întrerupt-o Ovidiu curios. - Var' mea Tanța! A venit de dimineață să mă ia să fac parastasu' lu' socru' său, că are mâine pomană de an. Aranjase cu o vecină și a încurcat-o, așa că nu am putut să o refuz. Am pierdut câteva ore la ea și uite că m-a apucat noaptea acum! a ținut să precizeze doamna Moise, pe un ton
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
autentică a sărbătorii cu denumirea de Ignatul porcilor. În sensul credinței creștine ortodoxe, data de 20 decembrie înseamnă și Înaintea-prăznuirii Domnului. Simbolurile Ignatului Printre simbolurile sărbătorii Ignatul porcilor se pot enumera: colectarea sângelui negru, pârlitul porcului, tămâierea acestuia, tranșarea și pomana porcului. Simbolul suprem al sărbătorii este legat de ritualul sacrificial al porcului, acesta având la bază și o legendă interesantă. Se spune că în noaptea Ignatului, porcii visează că vor fi tăiați. Legenda Ignatului Ignat, gospodar de frunte în satul
IGNATUL – DE LA MIT LA SINCRETISM RELIGIOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371754_a_373083]
-
porcului la ceafă, în dreptul șirei spinării, o tăietură în formă de cruce pe care altul o presară cu sare urând celor de față: “Să-l mâncați sănătoși!”, iar după ce se termină de tranșat carnea, gospodina casei invită pe toată lumea la pomana porcului. Vă invit pe toți la pomana porcului și să aveți sănătate! Ștefan Popa Referință Bibliografică: Ignatul - de la mit la sincretism religios / Ștefan Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1449, Anul IV, 19 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
IGNATUL – DE LA MIT LA SINCRETISM RELIGIOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371754_a_373083]
-
tăietură în formă de cruce pe care altul o presară cu sare urând celor de față: “Să-l mâncați sănătoși!”, iar după ce se termină de tranșat carnea, gospodina casei invită pe toată lumea la pomana porcului. Vă invit pe toți la pomana porcului și să aveți sănătate! Ștefan Popa Referință Bibliografică: Ignatul - de la mit la sincretism religios / Ștefan Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1449, Anul IV, 19 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ștefan Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
IGNATUL – DE LA MIT LA SINCRETISM RELIGIOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371754_a_373083]
-
spre seară, Luna-ncearcă să răsară Dar pentru a șasea oară, În Secolul XXI, Intră-n Eclipsă totală... Mâncat-au Luna vârcolacii? de frunze-s goi acum copacii. Motanii adunați în strană, Așteaptă omul în sutană Să-i poftească la pomană. Ce întuneric este afară, Nici stelele n-au răsărit, Un OZN ne dă târcoale Rotindu-se în cercuri ample, Într-un halou cu mov tivit. Citește mai mult Soarele-a apus spre seară,Luna-ncearcă să răsarăDar pentru a șasea
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
-a apus spre seară,Luna-ncearcă să răsarăDar pentru a șasea oară,În Secolul XXI,Intră-n Eclipsă totală...Mâncat-au Luna vârcolacii?de frunze-s goi acum copacii.Motanii adunați în strană,Așteaptă omul în sutanăSă-i poftească la pomană.Ce întuneric este afară,Nici stelele n-au răsărit,Un OZN ne dă târcoaleRotindu-se în cercuri ample,Într-un halou cu mov tivit.... XXVI. 1 DECEMBRIE 2011, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 335 din 01 decembrie 2011
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
întors împătrit. Judecătorul: La dreapta mea ești poftit, În rai ești bine-venit. Fățarnicul: Doamne, eu cu ce-am greșit, Că la stânga m-ai poftit? Ție eu m-am închinat, În piețe te-am lăudat, În biserici Te-am cântat, De pomană eu am dat, Ritualul l-am păstrat. Judecătorul: Un vameș și-un fariseu, Au urcat la templul Meu, Fariseul s-a lăudat, Cât e de bun și curat, Vameșul s-a căit Pentru tot ce a greșit. Tu de pomană
DE PAȘTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375711_a_377040]
-
pomană eu am dat, Ritualul l-am păstrat. Judecătorul: Un vameș și-un fariseu, Au urcat la templul Meu, Fariseul s-a lăudat, Cât e de bun și curat, Vameșul s-a căit Pentru tot ce a greșit. Tu de pomană ai dat, Tot la omul cel bogat, Ca să fii bine-văzut Și lăudat de cel avut. La biserică te-ai dus Și haina tu ți-ai expus, În piață-ai cuvântat, Ca să-arăți că ești învățat. Sfântă Filofteia tu ce-ai
DE PAȘTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375711_a_377040]
-
Și laptele, bă! Tu mulgi vacile, tu să-i dai cheag! Că Ionică...Ai grijă de el. Să-i dai să mănânce. Și...vezi să nu umble la damigeana aia cu țuică de caise. Știi bine c-o ținem pentru pomana ta. Ai grijă!..ai grijă...ai... Îi vâjâia capul lui moș Ion. Nu mai auzea decât „ai grijă!” Amețise. A încercat să protesteze: Stai, mă, stai! Că eu...nu mai pot! Ce nu mai poți, bă tete? Trebuie să poți
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
zdruncinau toate oasele, care...abia se țineau pe ea. Așa o vedea moș Ion și tot bălăbănea mâinile, bolborosind: Uș, uș...cu...mă...uș! Tocmai atunci a intrat și Ionică. Îi sclipeau ochii pentru că scăpase la damigeana de țuică pentru pomană. Văzându-l cum scutura mâinile, strigă: Faci vencilacie, tataie, faci vencilacie? Te-a luat căldura? Nu...Io..nică...moar...tea vrea...să mă ...ia. Lașă, bă, jmecheriile. Așa ne păcăleșci tu mereu. Abia aștept șă văj cum te ia. Ce-
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
despre treburile lor... uite cum i-am încurcat eu. Uite că a intrat și Florea Târâială cu Ionică. Le lucesc ochii și li s-au înroșit obrajii... Au scăpat la țuica de caisă. Ei, și? N-am făcut-o pentru pomana mea?” Băă! Strigă la cei din jur Florea Târâială. Am vorbit cu părintele Bărbuță. Mâine îl înmormântăm. Nu mai așteptăm rudele că e cald și se împute. Nu se poate! A sărit și o babă știrbă. Așa e obiceiul. Rudele
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
Europei, Murmansk, îi aprovizionau pe sovietici cu materiale de război, alimente și mijloace ce transport, în special renumitele autocamioane Studebaker. *) După întoarcerea de la slujba de Înviere, când toată lumea luase Paște, înainte de a mânca, cineva din casă ducea pentru morți, de pomană la vecini. Erau considerați vecini, familiile care luau apa de băut de la același bunar. La mine în sat aveam șase case vecine și între acestea începeau prin acest obicei, schimbul de ouă roșii, colaci și lumânări. Momentul constituia și un
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
sat aveam șase case vecine și între acestea începeau prin acest obicei, schimbul de ouă roșii, colaci și lumânări. Momentul constituia și un prilej de împăcare între cei certați, care nu mai vorbeau de un timp, uneori din pricini banale. Pomana era calculată pe numărul membrilor prezenți în casă și atunci (16 aprilie 1944), în cele șase gospodării erau prezente 24 de suflete. La noi în casă eram șase, ridicând numărul mătcărenilor, cum li se zicea, la 30 (bărbați, femei și
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
goblen remarcabil, ce-l reprezenta pe Domnul nostru Iisus Hristos. Singură rămasă, am încuiat yala de sus, am deschis toate geamurile, am aspirat, am sters praful și am făcut pachetul cu lucrurile cerute de mama. Voia să le dea de pomană. Am vrut să iau și clasorul, îl vom păstra ca amintire. Clasorul nicăieri!!! Nici la locul lui, nici în altă parte! Îl văzusem într-un sertar anume, când fusesem ultima oară, dar am uitat să-l iau. Clasorul... O amintire
CAP DE BOUR de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369152_a_370481]
-
știam (și din văzute și din auzite) însă eminent dascăl cerșea în fața bisericii. Mâna nu era întinsă cum se obișnuiește(!), o ținea în jos lipită de haina ponosită și cu mâneci răsfrânte (că erau prea lungi și nu putea apuca „pomana” sau să-și acopere cine știe ce semne!), o plăsuță colorată de plastic cu inițialele unui brand pe care nu l-am putut citi de la distanță și din care se scurgea în voie fărâmituri de pâine, cozonac, ghemotoace de hârtie zaharisite cu
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369272_a_370601]
-
înfigea o lumânare, pe care o aprindea. Mirosul de tămâie și plâlpâirea lumânării mă încântau nespus. Parcă mai mult decât miile de beculețe puse acum prin pomii din Cluj. Ne duceam la vecini cu turtițele. Mama zicea că asta e pomană pentru cei morți.” Talentul de povestitor al Titinei Nica Țene are forță emoțională, este cuceritor. Cartea are caracter autobiografic, sunt redate cu fidelitate secvențe de viață trăite, portrete de prieteni și ... dușmani, de buni și răi ... , analizați și judecați cu
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
se lăsase peste sat, dar noi tot pe afară eram. Moșul lui Ilie al Ioanei chiar ne-a cântat din caval. Acesta era un fel de bunic al satului, nu avea pe nimeni, și trăia din mila oamenilor și din pomenile morților. Nu răbda de foame, fiindcă în sat mureau oamenii pe capete. Nu existau doctori. Trăiai numai dacă aveai zile, cum zicea mama. Moșul Ilie al Ioanii stătea într-o casă mică, lângă o coastă. Coasta este și astăzi, și
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
la examenul admiterii în magistratură. Suspectați de fraudă!? Alegerile prezidențiale vor costa 43.000.000 de euro! Bani cheltuiți aiurea. Ca și banii, albi sau negri, strânși cu greu de cei 12 „apostoli”. Aliniați la start. Plus amnistia-mituire și alte pomeni electorale guvernamentale. Suportate de contribuabili. Post-alegeri! Prin post, firește! Mai sunt câteva zile și vom afla marele adevăr. Ar fi o minune revenirea lui Antonescu. Scena politică ar lua foc! Altfel, ajungem la adevărul suprem. Una din variantele SCM iese
ANLFABETULE ! ŞPĂGARULE ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362169_a_363498]
-
am dat banii. Eu știam că promisiunea lui de a-mi restitui banii e o minciună de comun acord, dar el nu știa că eu știu. Așa că peste o săptămână a mai încercat odată. - Dane, sunt la restaurant, îi fac pomană soacrei, pot să vin să mai îmi dai niște bani? Că era la restaurant se simțea în voce, ba aș putea spune că duhnea prin telefon. - Măi, tu mă crezi tâmpit ? Evident nu putea să-mi spună ce gândește (“Da
DESPRE MINCIUNĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362238_a_363567]
-
tata, căreia îi purtăm și acum o amintire deosebit de frumoasă, mai ales pentru două lucruri: la Paști ne făcea în tăvițe mici, special, cu diferite modele, câte un cozonacel și o păscuta ca niște jucării, iar toamnă ne dădea de pomană, mie un cocoșel, iar surorii mele o puicuța, ceea ce ne bucura nespus. Întotdeauna, după ce spărgea ouăle pentru aluat, mama lua cojile, le punea într-o trăistuța și ne trimitea să le aruncăm în pârâul de la marginea satului ca să vadă și
PASTILE COPILARIEI MELE de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378748_a_380077]
-
de pildă, gymnosofiștii, cum îi numeau grecii [261]. Ei se uitau fără întrerupere la soare și stăteau nemișcați ani în șir. Aceștia sînt fachiri, fără nici o ocupație, ce umblă goi peste tot locul, asemănători călugărilor cerșetori catolici; ei trăiesc din pomana altora, urmărind să atingă înălțimile abstracției, să ajungă la acea treaptă de detașase, la desăvîrșita insensibilizare a conștiinței, de la care pînă la moartea fizică nu mai este decît un pas. Între diferitele penitențe există și pelerinajele care se fac înaintînd
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
jos democrații noștri, a căror majoritate, odinioară în cafenele, astăzi stăpânește acest popor. O femeie văduvă, săracă lipită, având copii, își adăpostește mizeria într-o locuință ce e mai mult bordei decât colibă. Această locuință i-a dat-o de pomană un om caritabil. Biata femeie este încărcată acum într-un chip absurd la foncieră. În zadar reclamă, căci, neavând noroc să se bucure de sprijinul vreunui democrat, glasul său nu are putere să pătrunză până la urechile protectorilor de odinioară, în
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
suplele cățele? Pentru că, de-atunci, ăhă, masculii au dispărut, văzîndu-și de viața lor crudă, femelele au fătat, a ruginit frunza din vii... Păi, din nunta aia tot s-a ales Moșu cu ceva: cu un culcuș în frunzarul gras, cu pomeni de peste tot, de pe la generoasele ferestre. Ce-i puțin pentru bătrînețile lui de cîine retras la vatră? Îl și ntreb: Ia zi-i, Moșu, e puțin? Se gudură ca un bătrîn care cîndva a avut umor. Dintre picioarele din spate, cea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]