10,542 matches
-
să sufere mai mult mă oprea. Să schimb tema discuției; mă temeam să nu se simtă neglijată... - S-a dus la iaz să se scalde și nu s-a mai întors, reluă ea discuția, s-a înecat, mititelul. Eu mă pomenisem într-o situație și mai grea decât cea mai dinainte. „Ce să zic? Ce să zic?” mă întrebam eu. Îmi ieșiseră singure din gură următoarele cuvintele: - Dar când s-a întâmplat aceasta, demult? Nu știu de ce credeam că dacă va
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
care le spunem la ciudă și la necaz pot avea așa putere și pot atrage după ele consecințe. Ajunsesem, între timp, la Hâncești și trebuia să cobor. Nu știu care au fost ultimele cuvinte pe care i le spusesem acelei doamne. Mă pomenisem jos. Priveam în urma autobuzului care se îndepărta încet și îmi dădusem seama că nici măcar nu întrebasem cum se numea și de unde era acea doamnă. Această întâmplare mă apucase cu mâna de suflet, mă făcuse să-mi schimb mult felul meu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să fie ocupat de casa părintească - izvor de sensibile aduceri aminte, purtând poleiala fericiților ani ai copilăriei, cu treburile gospodărești de peste zi și cu poveștile depănate la gura sobei, în serile lungi de iarnă. Descrierea este pe măsură: „Imediat se pomenise în curtea casei părintești, intră în casă, deschizând ușa la toate odăile, căutând pe mama și pe tata, alergă prin curte, fugi apoi în grădină, unde începuse a cuprinde toți pomii și tufele de vie pe care taică-său le
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pentru ca zimbranii să aibă preot în sat, câteva familii de penticostali din sat fuseseră ajutate să-și construiască o casă de rugăciune și începuse lucrul la un dispensar sătesc, finanțat de Episcopia din Arad. Unul dintre oamenii de care am pomenit este domnul Alexa Șandru,învățător pensionar. La plecare, după prima mea vizită la Zimbru, învățătorul mi-a spus din poartă că, deși nu prea vede cum aș putea eu să ajut comunitatea lor atâta vreme cât nu le dau nici un ban, totuși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
orașului. Toate stopurile sunt pe roșu, toate autobuzele pleacă din stație exact în momentul în care ea ajunge acolo. Orbii au invadat orașul, mașinile se cațără una peste alta, claxoanele țipă ne întrerupt. "Doar un cutremur ne mai lipsește", se pomenește vorbind în gura mare, o femeie bătrână își face cruce și se uită chiorâș la ea. Își apleacă ochii, își descoperă mâinile muncite, neîngrijite. I-ar trebui două zile să se pună la punct, să arate civilizat. De ar avea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
își păzesc copiii cu strășnicie, albii veneau și îi luau cu de-a sila, deci bănuiam că în apropiere sunt și adulți și nu puteam să le prevăd reacția, dar știam că sunt în pericol. În orice clipă mă puteam pomeni cu o săgeată în moalele capului. Am rămas ca o stană de piatră, am lăsat arma jos și nu știam cum să mă mai port pentru a câștiga încrederea copiilor, foarte curioși să vadă un alb pe neașteptate. Mă uitam
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și mâncăruri alese. Acest lucru mi-a fost confirmat în această seară, când am fost așteptate cu o cină regală. Dar restul nu era nicăieri. Bătrânelul de lângă mine părea extrem de blajin, chiar vulnerabil, nu găseam nicio încrâncenare legionară, nu a pomenit de acest lucru de când ne-am văzut, iar simpatia lui pentru aborigeni era neașteptată pentru un om cu vederi de dreapta. Nu simțeam fixarea pe omul alb, european, ortodox. Trebuia să-l provoc. "Cum se împacă vederile legionare cu simpatia
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu are nevoie de bălăcăreală, va merge acasă, se va întinde în pat și se va sinucide ca și cum ai bea o cafea, cu poftă, de ce trebuie să dramatizăm un act atât de firesc, de banal, când ajunge aproape de ușă se pomenește cu Alex lângă ea, îi întinde niște sape, niște unelte agricole, îi aduce ceva de la el, numai pentru ea, se uită la el cu uimire, nu-i vine să creadă, ochii îi sunt atât de limpezi și de luminoși, nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
despre el și de oamenii stăpânirii. Avocatul făcu ochii mari: despre faptul că familia Georgescu alertase și organele Ministerului de interne, aceștia uitaseră să-i spună. - Au răscolit mai multe șatre, cine știe pe unde se află acum!? Dumneata ai pomenit de o șatră a lui Iorgu. Care Iorgu? Știu eu? O fi, n-o fi, și bulibașa se uită în sus, Dumnezeu știe! - Acum că tot veni vorba, văd că știi mai mult decât bănuiam eu, ce mă sfătuiești, ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nici căldura acestora și nici luna care lumina spornic întreaga șatră, nu reușiră să le aducă odihnă în trupurile și gândurile ostenite de griji. A doua zi, pentru a nu răscoli tristețile alungate o dată cu noaptea care trecuse, nimeni nu mai pomeni despre fata lui Vijelie ce ar fi putut sau nu să devină mireasa lui Vișinel. Alte treburi îi mânau pe Lisandru și Rafira, ca și pe oamenii șatrei, pe drumurile vieții lor pline de atâtea hârtoape nevăzute. * Vișinel începu să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Când se strecoară printre fagi. La stână totu-i pregătit, Privesc, îmi lasă gura apă, Sunt invitat, și-apoi servit Cu urdă, caș, dar și cu ceapă. Prin flacăra de lumânări, La mănăstiri enoriașii, Veniți din cele patru zări Își pomenesc înaintașii. Se poate afirma curat Că Bucovina-i un tezaur, Iar drept răsplată i s-a dat Mult prearâvnitul Măr de aur. Mărul de aur reprezintă Premiul oferit Bucovinei în anul 1975 de Federația Internațională a Ziariștilor și Scriitorilor de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Georgeta și Dragoș îare trei copii: Ovidiu, Raluca și Ștefan). Despre familia mamei, Sasu, am strâns informații de la unchiul Vasile și de la nașa mea de cununie, Lucreția Lucuțar, amfitrioana „Cenaclului 82 Nectarie”, care vin de la sfârșitul secolului XIX, când ei pomenesc de bunicul lor, SASU NICOLAI. Din căsătoria lui cu Ecaterina au rezultat cinci copii: CONSTANTIN, poetul țăran, are o singură fată, Elena; ION, căsătorit cu Ecaterina, are o fiică, Ana îcare îi are pe Sorin-Constantin și Dorina-Carmen) și trei băieți
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Bucovina și Moldova, șosea ce trecea prin centrul comunei noastre. Unul dintre militari, șofer și mecanic pe utilaje grele, numit Buciu, era în tandrețe cu o verișoară bună de-a lui Lala, în fapt viitoarea lui soție, așa că ne-am pomenit în cabina unui compresor, gigant pentru noi, dar care avea doar două manete, pentru înainte-înapoi, volan și frână, iar viteza maximă de 5 km/oră. După amiezi întregi le petreceam în cabina compresorului, uitând de lume și viață, până când s-
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
dungi verticale, adus din Siria, de o rudă care muncea prin străinătăți. Mamă-sa (“tanti Lenuța”) Îl ținea sub cheie. Nu-l lăsa să-l Îmbrace pentru că, zicea ea, Îi era Încă mare. Vocea i se schimba mereu când ne pomenea despre costumul acela, despre cât era de frumos, de strălucitor! Noi bănuiam, Însă, că nu era nimic adevărat, că nu putea fi decât o minciună de-a lui, inventată pentru a se apăra de prea multele tachinări, de ironiile celorlalți
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a implorat atunci să nu amâne ceea ce era firesc a fi spus pe loc. Abordarea lui George îl răvăși. Prietenul său, pentru a-l menaja, nu făcu altceva decât să strecoare ideea că e vorba de o domnișoară. Nu se pomenise nici un nume în acea împrejurare. Alex avu totuși o bănuială vagă că George s-ar putea afla în posesia unei fișe privind viața cotidiană a unei persoane, de care se părea a nu fi străin și că n-ar fi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
venea în contact, încercau să se înșele, să se amăgească, unul pe altul, cu câte ceva. Care mai reușea, care mai nu, și viața se scurgea, mai departe, ca oricare altă apă turbure și neplăcut mirositoare. În preajma nașterii copilului, s-a pomenit într-o incapacitate de plată. Ca să poată ieși la liman i-a cerut concubinei să-și vândă apartamentul. Evident, și pe bună dreptate, aceasta a refuzat. De aici - marele război! și ziua și noptatea. Permanent! Ceva de nesuportat. Copilul împlinise
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a trecut, ca săgeata, și prin Iași și prin Focșani. A urmat, nu după prea multă vreme, noul scrutin. Rezultatul final al acestuia a căzut ca o lovitură de ciocan în molele capului puterii. și, căzuții în cap s-au pomenit, răsturnați, și aruncați, ca niște gunoaie urât mirositoare, din căruța istoriei. Plânsetul famfarelor Locul acțiunii: terasa de jos a Stațiunii Sovata. Principalii eroi: Ionică Hrib, Miruna Breslașu. Ionică - însoțitor de excursii și ghid al celor care luau parte la ele
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
potrivit mi se pare ca să te invit la mine, în cameră. De ce? O să-ți arăt. S-a dus. De cum au intrat, Miruna a încuiat ușa, a tras perdelele la ferestre și a început a-l descheia la pantaloni. S-a pomenit și el, c-o dezbracă. Rămași în pielea goală, se luară in brațe, se sărutară. Se întinseră în pat. Avu loc un contact sexual pe cinste. ți-a plăcut, ai fost mulțumit? l-a întrebat, ea. El nu știa ce
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Se reîntâlniră de mai multe ori. La fel, însă, ca înainte de contact: Bună, ce mai faci? Bine, mulțumesc, la fel. Nimic mai mult. Pe el începură a-l bate gândurile. Ce să fie cu asta, oare? O fi suferindă, te pomenești, de ceva. O fi. Pe lume sunt mulți oameni suferinzi, care-și ascund suferința în ei, ca într-un fel de ceva de nepătruns. O fi una din acei oameni.O fi. În altă zi, veni din nou la fotoliul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și mort. și au amplificat-o pe cea dintre cei aflați la cârmă, în sat, în comună, în județ. Fiecare se străduia să aibă cât mai mulți susținători în favoarea sa. Sosi vremea alegerilor. Alegeri măsluite, cum nu s-a mai pomenit. La o înfruntare ieșeau unii, la o alta, ieșeau ceilalți. Neamul, neamurile chelboșilor au devenit cu adevărat chelboase. Adică, fără averi în acte și-n realitate, fără păr pe cap, că îmbătrâniseră, fără bani în pungile golite de către alții. Generația
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mai aveau pe nimeni pe lângă ei. Au murit și aceștia. Urmașii i-au înmormântat, și-au împărțit ce au avut a-și împărți. Leoaica n-a mai fost luată in calcul și n-a trezit interesul nimănui. Așa s-a pomenit, singură, și de izbeliște. S-a aciuat pe lângă modesta gospodărie a lui Silistru al Silistrului. Omul, singur, și dovedind mult curaj, a luat in adopție leoaica. Spre a atrage atenția, asupra frumosului animal, a făcut un țărcușor, l-a amenajat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
către groapa cea de totdeauna! Puturoasă viață, e, măi fraților, viața asta, care m-a adoptat, ca pe un... hai să nu-i mai zic pe nume. Dar, ca și cum ar fi sclipit pe cer o stea, tot așa, m am pomenit chemat la conducere, întrebat dacă mi ar surâde să fiu un mare șef, temporar, evident, nu pentru totdeauna, iar eu, ca boul, am mugit: Daaa! și, Daaa, a rămas. Am ajuns mare șef. Dar, ce să facă, țara, cu un
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
frumoase, nu face scene. Doar la alea grase & bătrîne , spumegă!”. Aparent, D. are dreptate să fie uimit. Dar În esență, opțiunea ...doamnei de la domnul, are o logică, nu? Îi doresc lui D. Să n-o descopere... Și fiindcă tot am pomenit bizarerii erotice : sunt la București, la o repetiție a unei reprezentații În care joacă și un...pitic. Piticul pleacă repede. Impresarul lui, văzînd că Încep să fac o criză, mă sfătuiește să suspend repetiția și să mergem la o bere
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
a citit volumul meu, ci e vorba de o coincidență, din acelea care apar, deseori, pe scene aflate la mii de kilometri distanță. Dar coincidențele de acest fel mă bucură, sincer, fiindcă-mi confirmă plauzibilitatea viziunii personale... Fiindcă tot am pomenit un titlu shakespearean : ce idee Îmi vine Într-o seară, vorbind cu un discipol Întru teatru? Revizorul adevărat, revizorul din finalul piesei lui Gogol, este un fel de Fortinbras : găsește lumea moartă, ori doar nebună, În frunte cu Primarul, familia
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o pauză de 10 minute și au ascultat, toți, ce se petrecea afară. Reluată, scena a crescut, evident... Valentin Teodosiu este un actor important. Și un om de calitate. A scris și el o carte de amintiri din teatru. Sunt pomenit și eu, pe bună dreptate, ca unul care i-a Îndrumat primii pași pe calea aceasta spinoasă... Numai că, vrînd să fie amuzant, la un moment dat, actorul-scriitor Încurcă borcanele : piesa pe care i-am propus s-o montăm, nu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]