1,619 matches
-
venite din partea actorilor populiști, ci decid să-i și atace. Considerând că "toleranța față de cei intoleranți" trebuie să aibă o limită, unele segmente ale establishmentului ar putea fi tentate să încalce regulile contestării publice cu scopul de a combate "sindromul populist". De exemplu, Roberts arată în capitolul său că în Venezuela o mare parte din (fostele) elite au încercat să boicoteze guvernul lui Chávez prin mecanisme din afara spațiului constituțional în cel puțin două ocazii: prima dată în 2002, prin susținerea unei
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și a doua oară în perioada 2002-2003, prin sprijinirea unei greve generale în cadrul Companiei Naționale a Petrolului. La polul opus strategiilor de izolare și confruntare, strategia adaptării nu se bazează pe moralizarea politicii. Dimpotrivă, pornește de la premisa că solicitările forțelor populiste au un anumit grad de legitimitate. În consecință, cei care merg pe logica adaptării acceptă, în mod implicit sau explicit, faptul că populismul poate funcționa ca un remediu la adresa democrației, de vreme ce poate foarte bine atrage atenția establismentului asupra anumitor teme
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
între guvernați și guvenanți. Așa a procedat în mare parte Partidul Austriac Creștin Democrat, ÖVP, în Austria, înainte de și în perioada în care a format o coaliție cu FPÖ. Și, după cum arată Fallend, creștin-democrații au avut mare succes, marginalizând masiv populiștii și având din nou inițiativă în politica austriacă. În cele din urmă, strategia de integrare poate fi considerată complementară strategiei adaptării. În vreme ce adaptarea îi privește pe actorii politici tradiționali, integrarea se referă la tactici pe termen scurt sau lung menite
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în politica austriacă. În cele din urmă, strategia de integrare poate fi considerată complementară strategiei adaptării. În vreme ce adaptarea îi privește pe actorii politici tradiționali, integrarea se referă la tactici pe termen scurt sau lung menite să ducă la includerea forțelor populiste în establishmentul politic. Strategia implică un soi de pacificare a actorilor populiști prin renunțarea acestora la atitudinea radicală, mai ales în privința acceptării regulilor contestării publice, inerente unei democrații liberale. Analiza lui Fallend oferă un posibil exemplu în acest caz, întrucât
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
considerată complementară strategiei adaptării. În vreme ce adaptarea îi privește pe actorii politici tradiționali, integrarea se referă la tactici pe termen scurt sau lung menite să ducă la includerea forțelor populiste în establishmentul politic. Strategia implică un soi de pacificare a actorilor populiști prin renunțarea acestora la atitudinea radicală, mai ales în privința acceptării regulilor contestării publice, inerente unei democrații liberale. Analiza lui Fallend oferă un posibil exemplu în acest caz, întrucât coaliția de guvernământ a produs o divizare a forțelor populiste. În vreme ce sectorul
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a actorilor populiști prin renunțarea acestora la atitudinea radicală, mai ales în privința acceptării regulilor contestării publice, inerente unei democrații liberale. Analiza lui Fallend oferă un posibil exemplu în acest caz, întrucât coaliția de guvernământ a produs o divizare a forțelor populiste. În vreme ce sectorul mai radical s-a retras de la guvernare, sectorul cel mai pragmatic a înființat un nou partid și a rămas în guvern. Un alt posibil exemplu de strategie de integrare este implicarea în 2002 a Organizației Statelor Americane (OAS
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Loxton nu este interesant doar din pricina analizei minuțioase a cazului lui Fujimori. Autorii prezintă și o teză mai generală, aceea conform căreia populismul duce la "autoritarism competitiv". Aceștia susțin că este vorba despre o evoluție firească a lucrurilor pentru că: (a) populiștii sunt oameni din afara sistemului; b) populiștii câștigă un mandat pentru a ruina establishmentul politic și (c) elita politică împotriva căreia s-au mobilizat, și pe care au învins-o în alegeri, continuă să controleze aceste instituții după ce liderul populist preia
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
analizei minuțioase a cazului lui Fujimori. Autorii prezintă și o teză mai generală, aceea conform căreia populismul duce la "autoritarism competitiv". Aceștia susțin că este vorba despre o evoluție firească a lucrurilor pentru că: (a) populiștii sunt oameni din afara sistemului; b) populiștii câștigă un mandat pentru a ruina establishmentul politic și (c) elita politică împotriva căreia s-au mobilizat, și pe care au învins-o în alegeri, continuă să controleze aceste instituții după ce liderul populist preia puterea. Fără îndoială că acest argument
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a) populiștii sunt oameni din afara sistemului; b) populiștii câștigă un mandat pentru a ruina establishmentul politic și (c) elita politică împotriva căreia s-au mobilizat, și pe care au învins-o în alegeri, continuă să controleze aceste instituții după ce liderul populist preia puterea. Fără îndoială că acest argument este valid pentru cazul lui Fujimori în Peru, dar datele altor studii de caz incluse în acest volum ridică semne de întrebare în privința validității acestei teze la modul general. În primul rând, nu
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
puterea. Fără îndoială că acest argument este valid pentru cazul lui Fujimori în Peru, dar datele altor studii de caz incluse în acest volum ridică semne de întrebare în privința validității acestei teze la modul general. În primul rând, nu toți populiștii sunt oameni din afara sistemului. Dacă, în general, așa stau lucrurile, există și o serie de exemple de populiști proveniți din rândul establishmentului politic. De exemplu, Bruhn arată în capitolul despre Mexic că lideri precum Cuauhtémoc Cárdenas și Andrés Manuel López
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
funcționează și în cazul lui Haider în Austria, chiar dacă acesta a fost din când în când confruntat cu ostracizarea politică, și cu siguranță, se aplică lui Silvio Berlusconi în Italia și lui Pim Fortuyn în Olanda. Barr consideră că liderul populist este, de obicei, "neobișnuit", "un politician care iese în evidență în interiorul unui partid tradițional și competitiv, dar care renunță mai apoi la afiliere pentru a candida ca independent, pentru a se asocia cu un partid din afara spectrului tradițional sau pentru
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
partid tradițional și competitiv, dar care renunță mai apoi la afiliere pentru a candida ca independent, pentru a se asocia cu un partid din afara spectrului tradițional sau pentru a-și restructura de o manieră radicală propriul partid" (2009: 34). Alternativ, populiști ca López Obrador și Haider pot fi considerați "elite din afara sistemului, aflați în legătură cu elitele, dar nu parte din ele" (Mudde, 2004: 560). În orice caz, mulți populiști nu sunt cu adevărat din afara sistemului; poate că sunt din afara establishmentului, dar sunt
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
interiorul jocului politic. Astfel, mulți populiști chiar au un soi de loialitate față de jocul politic, chiar dacă tind să se opună unor reguli și să concureze cu majoritatea jucătorilor-cheie. În al doilea rând, Levitsky și Loxton observă corect faptul că liderii populiști țintesc înspre înlăturarea establishmentului (de exemplu, a jucătorilor-cheie). De fapt, nu e o exagerare să spunem că populismul, mai cu seamă în America Latină, poate fi considerat ca un motor important al proceselor de rulaj și reînnoire a elitelor (RoviraKaltwasser, 2009
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
exemplu, a jucătorilor-cheie). De fapt, nu e o exagerare să spunem că populismul, mai cu seamă în America Latină, poate fi considerat ca un motor important al proceselor de rulaj și reînnoire a elitelor (RoviraKaltwasser, 2009: 299-303). Totuși, interacțiunea dintre liderii populiști și diferitele segmente ale establishmentului poate înregistra grade mari de variație, mergând de la grade semnificative de cooperare (de exemplu, Fujimori în Peru sau coaliția FPÖ/BZÖ în Austria), până la conflicte radicale (de exemplu, Chávez în Venezuela sau VB în Belgia
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în Venezuela sau VB în Belgia). Pentru înțelegerea acestei variații, în special în contextul sistemelor prezidențiale din America Latină, este important să subliniem faptul că populismul poate lua forme divergente din punct de vedere organizațional în conjuncturi naționale diferite. Astfel, liderii populiști investesc energie în formarea unei organizații de masă solide numai atunci când reformele pe care aceștia intenționează să le pună în aplicare întâmpină o rezistență acerbă din partea establishmentului, de vreme ce în aceste situații pot efectiv să mobilizeze masele pentru a aplica reformele
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
le pună în aplicare întâmpină o rezistență acerbă din partea establishmentului, de vreme ce în aceste situații pot efectiv să mobilizeze masele pentru a aplica reformele în discuție (Roberts, 2006). Implicit, populismul nu intenționează întotdeauna să se descotorosească de tot establishmentul. În antiteză, populiștii aflați la putere și cei din opoziție încearcă să mențină relații de cooperare cu segmente ale establishmentului care le sunt mai apropiate din punct de vedere ideologic (sau strategic). Nu este o coincidență faptul că în mai multe țări europene
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
încearcă să mențină relații de cooperare cu segmente ale establishmentului care le sunt mai apropiate din punct de vedere ideologic (sau strategic). Nu este o coincidență faptul că în mai multe țări europene s-au format guverne de coaliție împreună cu populiștii și guverne minoritare tolerate de partide populiste radicale de dreapta (De Lange, 2008). 10.2.4 Populismul și arena internațională Capitolele acestui volum au arătat faptul că relația ambivalentă dintre populism și democrație poate fi studiată și dintr-o perspectivă
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
segmente ale establishmentului care le sunt mai apropiate din punct de vedere ideologic (sau strategic). Nu este o coincidență faptul că în mai multe țări europene s-au format guverne de coaliție împreună cu populiștii și guverne minoritare tolerate de partide populiste radicale de dreapta (De Lange, 2008). 10.2.4 Populismul și arena internațională Capitolele acestui volum au arătat faptul că relația ambivalentă dintre populism și democrație poate fi studiată și dintr-o perspectivă internațională. Actorii transnaționali și instituțiile supranaționale sunt
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
De Lange, 2008). 10.2.4 Populismul și arena internațională Capitolele acestui volum au arătat faptul că relația ambivalentă dintre populism și democrație poate fi studiată și dintr-o perspectivă internațională. Actorii transnaționali și instituțiile supranaționale sunt conștienți de "provocarea populistă". De exemplu, acordurile Uniunii Europene (UE) și cele ale Organizației Statelor Americane (OAS) conțin o clauză democratică invocată pentru denunțarea presupusului caracter antidemocratic al anumitor actori populiști (de exemplu, coaliția dintre FPÖ și ÖVP în Austria, decizia lui Fujimori de
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
dintr-o perspectivă internațională. Actorii transnaționali și instituțiile supranaționale sunt conștienți de "provocarea populistă". De exemplu, acordurile Uniunii Europene (UE) și cele ale Organizației Statelor Americane (OAS) conțin o clauză democratică invocată pentru denunțarea presupusului caracter antidemocratic al anumitor actori populiști (de exemplu, coaliția dintre FPÖ și ÖVP în Austria, decizia lui Fujimori de a dizolva Congresul sau cel de-al treilea guvern al lui Mečiar, tot mai autoritar și naționalist). Cu toate acestea, "apărarea democrației" la nivel internațional s-a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
internațional s-a dovedit a fi o sarcină nu tocmai ușoară. Instituțiile supranaționale aplică, de obicei, standarde duble în privința stabilirii unor sancțiuni bazate pe principii democratice. De exemplu, Uniunea Europeană a reacționat vehement la formarea unui guvern care includea un partid populist radical în Austria, dar nu avut nicio reacție atunci când Silvio Berlusconi a format o coaliție cu Alianța Națională a lui Gianfranco Fini și cu Liga Nordică a lui Umberto Bossi. În același timp, Organizația Statelor Americane (OAS) a încercat să
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
instituțiile supranaționale încearcă să impună sancțiuni bazate pe principii democratice, acestea nu sunt capabile să depășească diferențele de putere existente la nivel global. În schimb, această situație oferă mai multă vizibilitate și, într-o anumită măsură, mai multă legitimitate, forțelor populiste, așa încât acestea își pot asuma înfățișarea unui David care luptă împotriva lui Goliat (Mouffe, 2005b: 64). Așa s-a întâmplat, de pildă, în Austria, unde mulți oameni de dreapta au trecut de partea guvernului mai ales pentru a protesta împotriva
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a protesta împotriva implicării UE, percepută ca nelegitimă și ipocrită. Pe de altă parte, în America Latină, mulți populiști au făcut din lupta împotriva implicării în regiune a Statelor Unite, în mod vădit în interes propriu, o parte importantă a luptei lor populiste împotriva americanismului. Problema este că susținerea democrației este bazată pe ideea lipsei partizanatului. În consecință, implicarea actorilor din afara sistemului în guvernele alese în mod democratic ridică inevitabil suspciuni privitoare la existența unei agende partizane (Carothers, 2010: 69). Cu alte cuvinte
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în mod necesar împărtășit de toți alegătorii din lume. Desigur că acest aspect pune problema bazelor normative și istorice ale însuși conceptului de democrație liberală (Koelble și Lipuma, 2008). În cele din urmă, ar fi greșit să gândim că forțele populiste acționează doar la nivelurile subnaționale și naționale. În vreme ce eforturile lui Jean-Marie Le Pen de a crea un puternic bloc populist al dreptei radicale cu acoperire largă în spațiul UE, care ar putea juca un rol important în Parlamentul European, au
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
însuși conceptului de democrație liberală (Koelble și Lipuma, 2008). În cele din urmă, ar fi greșit să gândim că forțele populiste acționează doar la nivelurile subnaționale și naționale. În vreme ce eforturile lui Jean-Marie Le Pen de a crea un puternic bloc populist al dreptei radicale cu acoperire largă în spațiul UE, care ar putea juca un rol important în Parlamentul European, au eșuat lamentabil, președintele venezuelean Chávez a devenit un jucător regional serios în spațiul Americii Latine. Pe fondul celor mai mari
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]