KorAP: Find »[drukola/base=porție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...46 47 48 ...161 >

4,009 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574

se alăturaseră la începutul Drumului Atsuta. — Katsuie! strigă Nobunaga. În curând vom vedea marea poartă a altarului. Oprește trupele în față. Nici chiar eu nu mă voi duce fără a rosti o rugăciune. Aproape în timp ce rostea aceste cuvinte, ajunse în fața porții. Sări agil la pământ, iar preotul șef, care aștepta cu vreo douăzeci de ajutoare, alegă spre el și luă frâul calului. Îți mulțumesc că mi-ai ieșit în întâmpinare. Am venit să spun o rugăciune. Preotul porni primul. Aleea spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
oameni de-ai lor. Postați la depozitul de combustibil din vecinătate și la magazia de orez, își luau masa de dimineață, bârfind. Cu toate că trecuseră câteva zile de lupte continue, aceea era o citadelă mare și toate evenimentele aveau loc în jurul porții din față. Aici, în spatele acelei fortărețe naturale, domnea atâta liniște încât se auzeau ciripiturile păsărilor. Când se desfășurau lupte în fața castelului, soldații din spate auzeau pocniturile armelor de foc din direcția cărării întortocheate care ducea la poarta din față. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
sau fusese ucis? Oricum stăteau lucrurile, ei fugiseră înaintea stăpânului lor și erau atât de rușinați încât refuzară să intre în castel. Rămaseră pur și simplu afară, tropăind din picioare în frig. Sporind confuzia, dintr-o dată se auziră împușcături din afara porții de la apus. Era inamicul. Moartea îi strângea din toate părțile. Iar dacă armata clanului Takeda ajunsese deja atât de departe, soarta lui Ieyasu stătea într-adevăr sub semnul îndoielii. Crezând că sunase sfârșitul clanului Tokugawa, o luară la fugă, strigând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
peste el așternutul pe care i-l adusese Hisano și adormi, sforăind. Nu peste mult, trupele lui Baba Nobufusa și Yamagata Masakage năvăliră în apropierea șanțului, gata pentru un atac de noapte. — Ce-i asta? Stați! Când se opriră în fața porții, Baba și Yamagata își struniră caii și opriră toată armata să se repeadă în pripă înăuntru. — Generale Baba, ce părere ai? întrebă Yamagata, trăgându-și calul lângă al camaradului său. Părea să fie complet nedumerit. Baba avea și el îndoieli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
repeadă în pripă înăuntru. — Generale Baba, ce părere ai? întrebă Yamagata, trăgându-și calul lângă al camaradului său. Părea să fie complet nedumerit. Baba avea și el îndoieli și privea spre poarta inamicului. Acolo, luminând depărtarea, ardeau focurile, atât în fața porții cât și în interior. Iar ușile de fier stăteau larg deschise. Era o poartă, și totuși nu avea porți. Situația părea să ridice o întrebare tulburătoare. Apa din șanț părea neagră, zăpada de pe castelul populat complet era albă. Nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
spate și arătați-le cu curaj cum cad florile cireșilor de munte! Strigătele de răspuns din partea aprigilor războinici, proclamând că aveau să îndeplinească porunca întocmai, răsunară ca un vârtej de vânt. Cu toții ptriveau în sus spre silueta seniorului lor, deasupra porții de la intrare, și un timp se auzi la nesfârșit aceeași declarație: — Ne luăm rămas bun. Nu se punea problema între a trăi și a muri. Era o goană deznădăjduită spre moarte. Porțile din fața și din spatele castelului fură deschise larg, sfidător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
în sus flăcări, vuind. Dușmanii începuseră deja să năvălească în fortăreață din toate direcțiile. Fără a clipi, Nobumori privea de deasupra porții momentele finale ale fiecărui luptător de-al său. — Stăpâne! Stăpâne! Unde sunteți? strigă un servitor, în timp ce alerga prin jurul porții. — Aici sunt, sus! răspunse Nobumori, dându-i de veste că era viu și teafăr. Ora mea de pe urmă e aproape. Arată-mi unde ești. Și se uită în jos, din locul unde stătea. Servitorul riidcă privirea, prin fum, spre chipul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
samurai. — Calul dumneavoastră, stăpâne, spuse Masataka. Vasalii încă nu-l observaseră pe slujitorul care aducea calul lui Mitsuhide. Distrași de evenimentele zilei, continuau să stea adunați în grupuri, discutând situația. Chiar când Mitsuhide se pregătea să plece, cineva descălecă în fața porții. Era un mesager de la Nobunaga. — Senior Mitsuhide, plecați? se interesă omul. — Încă nu. Mă gândeam să mai trec o dată pe la castel, să-i salut pe Domnia Sa i pe Seniorul Ieyasu, apoi să plec. — Seniorul Nobunaga era îngrijorat că s-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
împroșcară fața și pieptul lui Mitsuhide. Acesta își ridică spre cerul gol chipul ud, râzând zgomotos. Râdea complet singur. Era noaptea târziu și, pe măsură ce se lăsa ceața, aerul devenea încins și umed. Vasalii terminaseră de împachetat și stăteau aliniați în fața porții. Cai nechezau sub norii de ploaie coborâți pe cer. — Au fost pregătite echipamentele de ploaie? întrebă un servitor, privind din nou înăuntrul porții. — În noaptea asta nu licărește nici o stea și, dacă începe să plouă, drumurile vor deveni dificile. Ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
pe măsură ce se lăsa ceața, aerul devenea încins și umed. Vasalii terminaseră de împachetat și stăteau aliniați în fața porții. Cai nechezau sub norii de ploaie coborâți pe cer. — Au fost pregătite echipamentele de ploaie? întrebă un servitor, privind din nou înăuntrul porții. — În noaptea asta nu licărește nici o stea și, dacă începe să plouă, drumurile vor deveni dificile. Ar fi bine să mai pregătim câteva făclii în plus! strigă altul. Chipurile tuturor samurailor erau la fel de mohorâte ca și cerul nopții. Aveau ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
În aceeași seară, Mitsuhide se plânsese de o ușoară febră și luase medicamente, iar acum servitorii săi erau îngrijorați din cauza riscului de ploaie. Răspunsese alarmării lor cu un glas intenționat îndeajuns de tare pentru a-l auzi atât oamenii dinăuntrul porții, cât și cei din afara ei. Când fu anunțat Mitsuhide, focul fu răspândit de la o feștilă la alta, până când numărul luminilor păru să se multiplice aproape la nesfârșit. Apoi, ținând torțele sus, servitorii plecară unul după altul, urmând avangarda. După ce străbătură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
trebui să vă încălziți fără întârziere și să vă vârâți în pat. — Da, probabil că așa ar trebui. Mitsuhide era un stăpân cu adevărat blând. Asculta atent sfaturile vasalilor și le înțelegea neliniștea. Când ajunseră la păduricea de brazi din fața porții, Dengo luă calul lui Mitsuhide de căpăstru și se opri lângă așa, gata să-și ajute stăpânul să descalece. Pe podul de peste șanț se aliniase un șir de servitori de-ai lui Mitsuharu. Unul dintre aceștia deschise o umbrelă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
și vasalii săi mâncară gustările pe care și le împachetaseră pentru micul dejun și prânz. Deși plănuiseră să ia micul dejun lângă râul Kamo, așteptaseră să mănânce până ajunseseră la Kitano. Soldații purtau asupra lor alimente pentru o zi: o porție simplă de fasole frecată rece, prune murate și orez brun. Nu mâncaseră din seara trecută și acum se ospătară cu bucurie. Trei sau patru călugări de la Templul Myoshin din apropiere, care-i recunoscuseră pe oameni ca fiind membri ai clanului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
a făcut îngrozitor de târziu. Eu mă retrag. Mai rămâi puțin, îl reținu Nobunaga, mai insistend decât ar fi făcut-o în mod normal. Stai alături, la Nijo, nu-i așa? Chiar dacă e târziu, sunt numai doi pași. Nagato locuiește în fața porții, iar oaspeții noștri din Hakata nu prea cred că se vor întoarce acasă în noaptea asta. — Nu, doar că eu... Soshitsu părea gata să plece. Am o întâlnire, mâine dimineață. — Atunci, singurul care rămâne e Sotan? — Eu voi lucra de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-ncolo. Oamenii se înghesuiau prin porți, iar lăncile și puștile roiau într-o învălmășeală nemaipomenită. Numai drapelele erau ținute în jos, pe când soldații se buluceau să treacă. Nu vă împingeți! Nu vă pierdeți firea! Ariergarda să aștepte un moment în fața porții. Văzând toată confuzia, unul dintre comandanți încercă să facă și el ce putea pentru a organiza oamenii. Trăgând zăvorul porții mari, o deschise larg. În regulă! Treceți! răcni el, mânându-i înainte. Se dăduse ordin să năvălească în liniște, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
părul. — Da, Mamă. Nene se retrase grăbită în camera ei. Se pieptănă, luă puțină apă din țeava de bambus pentru a se spăla pe față și-și aplică repede puțin machiaj. Toți samuraii și membrii personalului casei se aflau în fața porții, aliniați după vârstă și rang, ca să-l salute pe Hideyoshi. Chipuri de bătrâni ca și de tineri, dintre care mulți erau săteni, cătau dintre copaci. Aveau ochii dilatați de curiozitate să vadă ce avea să se întâmple în continuare. După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
lăsa un moment spada din mână. Făcând o plecăciune înainte de a se ridica, își răsuci trupul ca și cum armura ar fi fost prea grea pentru el și plecă târșindu-și picioarele. Aproape toți oamenii din templu se aliniaseră deja pe drum, în fața porții. Fiecare batalion, identificat prin drapel, era împărțit la rândul său în companii. Comandanții își pregăteau caii în capetele subunităților. Flăcările fitilelor licăreau încoace și-ncolo, dar nu era aprinsă nici o făclie. Pe cer, luna era era doar un corn îngust

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
din râul Kuzuruy, nu le permiteau trupelor atacante să se apropie cu ușurință. Dar, când reușiră în sfârșit să traverseze primul șanț, văzură că soldații din castel dăduseră foc podului de la poarta din față. Flăcările săreau spre turnul de deasupra porții și se răspândeau către zona cazărmilor. Apărătorii opuneau o rezistență mai furioasă decât prevăzuseră atacanții. La amiază, castelul exterior căzu. Atacatorii năvăliră în citadela principală, pe toate porțile. Katsuie și vasalii săi superiori se retrăseseră în fort pentru a rezista

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342

vă transmit cele mai profunde aprecieri, doamnă președinte, căci angajamentul țării dumneavoastră cu privire la acest subiect nu ar fi putut să vină într-un moment mai potrivit. România și Grecia se află la extremitățile unei regiuni complexe - Peninsula Balcanică - care, în ciuda porției sale de provocări, în ultima vreme a dat dovadă de o cooperare regională exemplară și de o interacțiune eficientă la nivelurile regionale și globale. Aș dori de asemenea să salut prezența anterioară a secretarului general al Națiunilor Unite și să

[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
politici, reprezentanți din diferite ministere ale statelor riverane, cele mai interesante think-tank-uri axate pe probleme de securitate sau pe chestiuni de cooperare economică în acest areal. Peste 450 de oameni care s-au împărțit pe patru ateliere, fiecare atelier având porția lui de proiecte. Aceste proiecte urmează apoi să fie ambalate în așa fel, încât prin datele tehnice pe care le oferă să poată fi puse în practică. Dar nu pot fi puse în practică dacă nu e pusă în mișcare

[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
foarte multe? Mihai-Răzvan Ungureanu: Există, există, cum să nu. Robert Turcescu: Și asta înseamnă o stare de alarmă; sigur, nu e alarma aceea că te omoară hoțul, că e la ușă și că urlă alarma în casă, dar e în fața porții. Mihai-Răzvan Ungureanu: E o listă de urgențe. Păi, haideți să vedem. Robert Turcescu: Sunt 40 și... 41, dacă nu mă înșel. Mihai-Răzvan Ungureanu: Aproape 40. Haideți să gândim foarte logic, e o problemă de urgență. Trebuie să alegi între a

[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917

EminescuOpX 49} Cât despre România, care și-a proclamat neatârnarea, împăratul e de părere că aceasta e o cestiune ce caută să fie regulată prin înțelegere comună. Aceste condiții fiind primite, cabinetele ar putea să eserciteze o presiune comună asupra Porții, spuindu-i că, în caz de a refuza, rămâne răspunzătoare pentru toate urmările războiului. Dacă Poarta ar cere pace și ar primi condițiunile pomenite mai sus înainte de a fi trecut armatele noastre Balcanii, Rusia ar primi pacea, dar și-ar păstra

Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
la Congres, sprijinul Rusiei, erau într-adevăr considerațiuni care păreau a face sigură numirea lui. Cesiunea Valahiei și a Moldovei nu putea în nici un fel să intre în vederile sale și el o combătu cu energie și succes; dar, făcând Porții un serviciu atât de important, era necesar ca, pe de altă parte, să deie Rusiei o probă de atașamentul său. Dacă el ar fi insistat să se restituie cele două Principate în întregul lor (restitution integrale), plenipotențiarii ruși ar fi

Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
tot mai departe. Și această misiune tainică o împlinesc apoi diplomații și baionetele. Existe testamentul lui Petru cel Mare sau nu existe, el există în capetele a mii de oameni visători cari dau tonul în Rusia. Războiul a fost declarat Porții pentru a elibera pe creștini - în formă ― în fond însă pentru a cuceri întreg Imperiul otoman într-un mod care să poată fi înghițit, mai de voie, mai de nevoie, de Europa. După Turcia urmează Imperiul habsburgic, după dânsul cine

Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655

drum. Tot așa, săraci o jumătate de familie era moartă, o parte din copii - morți, o parte din neveste - moarte, tot așa... După aceea am evadat În Obodovca. Se spunea că acolo evreii sunt ajutați mai mult, că primesc o porție mai mare de mâncare, că nu știu ce, dar când am ajuns În Obodovca, acolo toate erau bune și la locul lor, dar de mâncare nu aveam, Îmbrăcăminte nu aveam, bineînțeles, săpun nu aveam, se murea pe capete, de boală, de tifos

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]