3,816 matches
-
ca și cum maș uita printr-o sticlă afumată (acoperită cu un strat fin de cărbune), de tipul celor prin care priveam eclipsele de soare. Vederea este uniformă, în tot câmpul vizual. Continuu regimul alimentar vegetarian, cu multe crudități: mere morcov, varză, portocale, ceapă, leurdă și urzici. Mănânc, aproape zilnic, salată orientală (fără ouă). Eu nu adaug sare la mâncare. Nici un efort nu este prea mare pentru redobândirea vederii deoarece vederea, lumina ochilor este cel mai prețios lucru. Fără vedere nu poți face
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
împrăștiau o lumină morbidă, de faclă de seu, amestecată cu valurile de fum albăstrui, ca al trabucurilor de altădată, dar acum parfumat cu mosc și trezind un sentiment delicat, nostalgic. Pe scena din fața sălii se afla o cutie adevărată de portocale, adusă din port și plină de inscripțiile unei firme arabe. În sală, atrași de fantasticul mizei din acea seară, puteai recunoaște, în burnusurile lor albe, diverși magnați ai petrolului, vedete de cinema și cântăreți la modă, industriași cu plastroane scrobite
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din stradă. Drumul de zece minute până la spital mi s-a părut, nu știu de ce, extrem de lung. Aici, bătrânii ei m-au vizitat în fiecare zi, cu zâmbete de-o falsă veselie, aducîndu-mi borcanele de orez cu lapte și scorțișoară, portocale și suc de lămâie. Au trecut pe aici și mama ei cu bărbată-su. Maică-sa îi seamănă până în cele mai mici amănunte, dar cu o doză mai mare de frivolitate sporovăitoare: o minte de vrăbiuță, gata oricând să povestească
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rochii vechi, rămase de la bunica și străbunica ei, galbene ca șofranul, cu șaluri împodobite cu franjuri de mătase, cu centuri brodate cu fir de aur. Își pusese cercei cu diamante și probase apoi, în timp ce beam un soi de cocktail de portocale și Havana Club, toate acele rochii în fața mea, învîrtindu-se ca o sfârlează. Cu rochiile acelea grele pe ea, cu o broboadă rusească pe cap, arăta ca o păpușă din cele care intră una într-alta - sau, cum mi-a trecut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
creionul sau obrajii înșelător îmbujorați ai ofticoșilor. Hotărât, nu ne plăceau, așa că am intrat pe filiera glorioasă a antropogenezei, reprezentată de câteva săli înguste cu vitrine și diorame reprezentând maimuțe, de la prichindeii macaci și cercopiteci, umblând cu cozile îmbîrligate după portocale, fețe omenești pe corpuri de pisică, până la babuinii, mandrilii, urlătoarele, maimuțele cu fundul roșu (vizibil chituit și vopsit ulterior), pavianii, seminții pigmee, cu nasuri prelungi ca niște târtițe. Gina, firește, se amuza la culme, la un moment dat desprinse din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și Lituania. Era prezentat drept cel mai înalt om din lume și apărea pe scenă, grav și tăcut, într-o mantie amplă de cașmir siniliu. Era înconjurat de pitici hidoși, cu picioarele strâmbe și capete cât banița, care jonglau cu portocale și făceau tumbe în nisipul plin de bălegar. Senzație făcea Dumitru (botezat acum Signor Firelli) când, în răpăitul tobelor, azvârlea cu un gest larg pelerina. Rămânea doar într-un fel de son minuscul, slab ca un fachir și incredibil de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o dau cele două trese galbene, se poartă nefiresc și Începe să ne omoare cu sfaturi, sare de la cele legate de ostășie și cutreieră filozofic pe cîmpiile vieții, În timp ce noi transpirăm, dîrji, bătînd pas de defilare. Ține să-i spunem Portocală. Caporal Portocală. — Cum doriți dumneavoastră, tovarășu’ caporal Portocală, Îi răspunde, mutînd un pic accentele, Csabi, un ungur simpatic. — Ridică picioru’ răcane și lasă comentariile, privirea În față, salută, unu-doi-trei-patru, țipă el iritat cînd, În cele din urmă, Înțelesul cuvintelor răcanului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cele două trese galbene, se poartă nefiresc și Începe să ne omoare cu sfaturi, sare de la cele legate de ostășie și cutreieră filozofic pe cîmpiile vieții, În timp ce noi transpirăm, dîrji, bătînd pas de defilare. Ține să-i spunem Portocală. Caporal Portocală. — Cum doriți dumneavoastră, tovarășu’ caporal Portocală, Îi răspunde, mutînd un pic accentele, Csabi, un ungur simpatic. — Ridică picioru’ răcane și lasă comentariile, privirea În față, salută, unu-doi-trei-patru, țipă el iritat cînd, În cele din urmă, Înțelesul cuvintelor răcanului Își croiește
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nefiresc și Începe să ne omoare cu sfaturi, sare de la cele legate de ostășie și cutreieră filozofic pe cîmpiile vieții, În timp ce noi transpirăm, dîrji, bătînd pas de defilare. Ține să-i spunem Portocală. Caporal Portocală. — Cum doriți dumneavoastră, tovarășu’ caporal Portocală, Îi răspunde, mutînd un pic accentele, Csabi, un ungur simpatic. — Ridică picioru’ răcane și lasă comentariile, privirea În față, salută, unu-doi-trei-patru, țipă el iritat cînd, În cele din urmă, Înțelesul cuvintelor răcanului Își croiește drum prin desișul minții lui... Pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
răcanul nesincronizat și vorbăreț din formație și Îl pune să bată singur pas de defilare În fața noastră. Csabi nu pare un prostovan, dar e stînjenit de evoluția lucrurilor și de faptul că e lipsit de adăpostul grupului și, cînd caporalul Portocală țipă la el să se miște, se sperie. Vrea să se urnească de pe loc, dar nu mai știe cu ce picior trebuie să pornească - cu stîngu’? cu dreptu’? cu ambele picioare? - și aproape că se Împiedică. Niște veterani se adună
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se miște, se sperie. Vrea să se urnească de pe loc, dar nu mai știe cu ce picior trebuie să pornească - cu stîngu’? cu dreptu’? cu ambele picioare? - și aproape că se Împiedică. Niște veterani se adună și comentează: — Fute-l, Portocală. — Uită-te la el, parcă are capul de cauciuc. — Ce-i, răcane, ți-e rău? Să-ți aducă mămica un lăptic? Așa că Portocală Îl ia rîzÎnd de umeri și Îl Îmbrîncește: Te rog frumos, nu pot să refuz pe tovarășii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dreptu’? cu ambele picioare? - și aproape că se Împiedică. Niște veterani se adună și comentează: — Fute-l, Portocală. — Uită-te la el, parcă are capul de cauciuc. — Ce-i, răcane, ți-e rău? Să-ți aducă mămica un lăptic? Așa că Portocală Îl ia rîzÎnd de umeri și Îl Îmbrîncește: Te rog frumos, nu pot să refuz pe tovarășii veterani, ia bagă dumneatale douăjcinci de flotări. Tipului Îi cam sar ochii, dar le face dîrz, se ridică vesel și Își șterge de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se ridică vesel și Își șterge de turul pantalonilor țărîna de pe palme, ca la ora de sport. — Cine ți-a spus că poți să te ridici? Îl Împinge caporalul, dînd cu el de pămînt. Culcat! Salt Înainte! Culcat! Zece flotări! Portocală prinde curaj, la geamul dormitorului s- au adunat mai mulți veterani care comentează și rîd. Noi urmărim Împietriți scena, sîntem răbdarea Întrupată, fără expresie; fiecare pare să-și fi propus să se facă cumva cît mai invizibil, ceea ce ne și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o singură entitate pleoștită, cu un contur neclar, de radiografie. Dacă cineva se uită la noi, are senzația că vede dublu, că trebuie să-și șteargă ochelarii. Csabi e sleit, hainele abia mai stau pe el, are o privire pierdută. Portocală zbiară ca un apucat În continuare, Îmbujorat, cu boneta pusă pe-o sprînceană. — Ia mai bagă douăj’ de flotări! țipă el. — Pe mă-ta-n cur de bou, se aude de undeva din spate și nimeni, nici măcar caporalul Portocală, nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pierdută. Portocală zbiară ca un apucat În continuare, Îmbujorat, cu boneta pusă pe-o sprînceană. — Ia mai bagă douăj’ de flotări! țipă el. — Pe mă-ta-n cur de bou, se aude de undeva din spate și nimeni, nici măcar caporalul Portocală, nu poate să spună cu siguranță dacă Într-adevăr s-a auzit ceva, deși acesta ia un aer iscoditor, Înțepat. În prima duminică după-amiază, o coadă nesfîrșită de soldați așteaptă să intre la dușuri, În timp ce În difuzoarele unității atîrnate pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
veterani, ultimul e Box. Bătaia care Începe e brutală, nemaivăzută, și nimeni nu are curaj să intervină. Răcanul le face față Într-o primă fază, apucă să dea și el cîțiva pumni, dar apoi e pus la pămînt. Nici măcar caporalul Portocală nu se bagă. Atențiune! strigă cineva cînd apare ca din pămînt sergentul. Îi Împrăștie pe cei trei ca pe muște. Spectacolul nu se termină. Îl apucă pe Portocală de pieptul tunicii și Îl aruncă ca pe un sac de cîrpe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și el cîțiva pumni, dar apoi e pus la pămînt. Nici măcar caporalul Portocală nu se bagă. Atențiune! strigă cineva cînd apare ca din pămînt sergentul. Îi Împrăștie pe cei trei ca pe muște. Spectacolul nu se termină. Îl apucă pe Portocală de pieptul tunicii și Îl aruncă ca pe un sac de cîrpe, spre intrarea dormitorului, răcnind. — Caporal, sună adunarea, vreau ca tot efectivul unității să fie afară Într-un minut. Și caporalul de serviciu să fie la intrare, după ce anunță
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
s-au mai relaxat, ai mei au aflat unde sînt, ba chiar am primit un pachet de la maică-mea, probabil că va veni la ceremonia de depunere a jurămîntului. În fața coloanei care abia reușește să țină rîndurile, merge locotenentul cu Portocală, și numai Dumnezeu știe ce și-o putea găsi de vorbit cu caporalul. În spatele coloanei sînt eu cu Csabi și, dincolo de faptul că ungurul e și el un pic Depeche Mode, avem un registru de bășcălie asemănător, așa că avem ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Aha, păi cred că atunci cînd ajunge acasă e și el om. — Crezi? Păi și atunci de ce dracu’ s-a făcut APV- ist? (APV e acronimul pentru Armată Pe Viață). — Ca să... servească patria? De ce nu-l Întrebi? E ocupat cu Portocală, zice Csabi și pe față i se Întinde un zîmbet. Deși... s-ar putea să nu dureze, ține el să adauge. Csabi nu-l iartă pe Portocală. Dar nu prea are ce să-i facă, se resemnează să-l ironizeze
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Armată Pe Viață). — Ca să... servească patria? De ce nu-l Întrebi? E ocupat cu Portocală, zice Csabi și pe față i se Întinde un zîmbet. Deși... s-ar putea să nu dureze, ține el să adauge. Csabi nu-l iartă pe Portocală. Dar nu prea are ce să-i facă, se resemnează să-l ironizeze. Mă Întreb... dacă Portocală ne-ar auzi ce vorbim, ar fi În stare să Înțeleagă? Probabil că nu. Nu se vede capătul pistei, e flancată de un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe față i se Întinde un zîmbet. Deși... s-ar putea să nu dureze, ține el să adauge. Csabi nu-l iartă pe Portocală. Dar nu prea are ce să-i facă, se resemnează să-l ironizeze. Mă Întreb... dacă Portocală ne-ar auzi ce vorbim, ar fi În stare să Înțeleagă? Probabil că nu. Nu se vede capătul pistei, e flancată de un șir nesfîrșit de hangare uriașe. Deocamdată e goală, sînt doar cîteva avioane MIG staționate la sol, În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Descărcăm și saltele - noi, răcanii, ne alegem cu cele mai distruse. Partea bună e că Box nu mai e În bateria noastră, iar ceilalți veterani par chiar de treabă. Singurul apucat care pare dispus să ne facă viața grea e Portocală, căruia nu trebuie să-i dai multe motive să Înceapă să se bîțÎie. Orele de instrucție sînt un fel de apocalipsă, zbiară ordine de sub mustața firavă, mijind ochii și mutîndu-și boneta de pe o sprînceană pe alta, o cochetărie rurală Îngrozitor de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trebuie să-i dai multe motive să Înceapă să se bîțÎie. Orele de instrucție sînt un fel de apocalipsă, zbiară ordine de sub mustața firavă, mijind ochii și mutîndu-și boneta de pe o sprînceană pe alta, o cochetărie rurală Îngrozitor de enervantă. Caporalul Portocală pare un pic atins și de niște fiori lirici. Ne-a umplut mintea cu zeci de cîntece În care batalioane de viteji fac diverse lucruri, În timp ce tobele bubuie și codrii freamătă. În plus, seara, În dormitor, ne Încîntă urechile cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
urechile cu piese din repertoriul folcloric. De fapt, e atît de desuet, Încît Într-o seară, Gărăgău, ale cărui urechi originale de țigan sînt mult mai sensibile decît ale noastre, se dă la el. — Ce mă-ta crezi tu, mă Portocală, că ești? Privighetoare? CÎnd Gărăgău Își dă drumul la țeavă, ies niște chestii atît de sălbatice, de autentice, Încît ne vine greu să-l ignorăm. Pur și simplu se face liniște, chiar dacă nu gustăm genul. Portocală e cel mai mare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ta crezi tu, mă Portocală, că ești? Privighetoare? CÎnd Gărăgău Își dă drumul la țeavă, ies niște chestii atît de sălbatice, de autentice, Încît ne vine greu să-l ignorăm. Pur și simplu se face liniște, chiar dacă nu gustăm genul. Portocală e cel mai mare fan al lui, Îi dă tîrcoale, se așază, se ridică, se așază și mai aproape, ai zice că e gata să-i propună un duet. — Tu știi, mă, caporale Privighetoare de ce nu poți să cînți? Că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]