3,471 matches
-
și alunecoase, iar ghetele fetiței erau atât de mari, încât fu nevoită la un moment dat să le scoată pentru a nu se împiedica în ele. Ajunseră la poarta aurită frânți de oboseală și atât de înghețați, încât noroc cu porumbelul, care reuși să bată cumva cu ciocul ca să li se deschidă. Înăuntru era întuneric, frig și o liniște mormântală. Norul care deschisese poarta, suflă către ei o ploaie măruntă și rece: - Soarele nu primește! - Vă rog, domnule, este o problemă
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
nume, următoarele: „Dintre toate ființele lumii/ Omul se crede cel mai puternic,/ cucerește cosmosul/ dar nu se știe pe sine,/ pentru că/ precum orice vietate/ este de o rară fragilitate.”, pentru ca, în finalul poeziei, să generalizeze: „Suntem fragili,/ mai ceva decât porumbeii,/ după ce pleacă primul...”. Da, sunt de acord! Totuși... domnul Ion N. Oprea nu este un om fragil. Este un sensibil, chiar emotiv, dar puternic, cu forță de muncă de invidiat, este un om echilibrat, care își iubește aproapele ca pe
ESCALADÂND VERTICALA CUVINTELOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378488_a_379817]
-
multe ori Drumul în beznă cea amară De ce-ai ucis-o chiar în zori Când soarele stătea s-apară? Nu te-ai gândit chiar niciodată Cât ai trăit pe lângă ea Că îți era predestinata Fiind întreaga lumea ta? Un porumbel s-a ridicat Spre cerul nemilos de-albastru Cu moartea-i te-a răscumpărat Degeaba plângi ... ești un sihastru! Referință Bibliografica: SIHASTRU / Maria Bălăcianu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1842, Anul VI, 16 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
SIHASTRU de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378556_a_379885]
-
hrana oamenilor și împrăștie microbii luați pe corpul lor. Dar știm noi cine le vine de hac! Sunt păsările sălbatice răspândite peste tot. Unele dintre ele s-au obișnuit cu omul și trăiesc în bună pace împreună. Vrăbiile, turturelele și porumbeii, au iernat aici. Păsările migratoare: rândunelele, berzele, graurii și altele sunt mari consumatoare de insecte dăunătoare omului. Ele au fost nevoite să plece de pe meleagurile noastre toamna trecută fiindcă n-au mai avut hrană iar frigul le-a mânat spre
SE ÎNTORC ACASĂ RÂNDUNELE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378552_a_379881]
-
trec îngerii pragul, prind visele contur, Iubirea ne colindă-n miresmele de nard Și-n simfonii celeste toastam în albul pur. Ce-aproape este raiul, surâde-n ochii mei, Coboară Dumnezeu s-aprindă-n noi lumini, La cină avem oaspeți, perechi de porumbei, Sărbătorește cerul. Vezi? Ninge cu malini! Referință Bibliografica: NINGE CU MALINI / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1808, Anul V, 13 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ines Vândă Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
NINGE CU MĂLINI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378636_a_379965]
-
ci oamenii cei sfințiți ai lui Dumnezeu au grăit purtați fiind de Duhul Sfânt” (II Petru 1,21). Cum arată Duhul Sfânt? Biblia ne arată câteva chipuri în care S-a făcut văzut Sfântul Duh în lume: „în chip de porumbel” la Botezul Domnului (Matei 3; Marcu 1; Luca 3); „în chip de limbi ca de foc” la Sărbătoarea Pogorârea Duhului Sfânt (Rusalii) (Fapte 2,3); „în chip de lumină” la sărbătoarea Schimbării la Față (Matei 1,7). „în chip de
CINE ESTE DUHUL SFÂNT? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378861_a_380190]
-
priviri, o lumină strălucitoare pe față, cu tăcere pe buze, având o comunicare lăuntrica, de la suflet la suflet. Unii dintre ei depășiseră vârstă de 100 de ani, aproape că uitaseră să mai țină evidență anilor, dar erau vioi că și porumbeii. Erau bărbați și femei. Fiecare avea bordeiul lui pustnicesc. Printre cei mai tineri, se numără și maica Teodora (Elisabeta). O femeie trecută de 35 de ani, frumoasa, curajoasă, cu părul lung, șatena, înaltă, voinica, cu umerii lați și palmele mari
NOI SUNTEM NEBUNI PENTRU HRISTOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378860_a_380189]
-
Acasă > Poeme > Meditație > ÎNSUFLEȚIRE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016 Toate Articolele Autorului Privesc cum îți legeni trupul într-o parte și într-alta cu brațele aripi de porumbel alb. Mă țin după tine pe drum eu timidul cuprins între dorințe că o funie între două noduri. Am reusit sa ma depășesc, fiecare trecere a ta e o însuflețire prinsă de mine ca un vis plimbat înainte și înapoi
ÎNSUFLEŢIRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378929_a_380258]
-
stilistică proprie, oximoronică între vis și realitate, între denotativ și conotativ, între sacru și desacralizare, între natural și denaturare, așa încât lectura oferă un sincretism poetic rafinat. dar dar dacă moartea ar bate la ușă de cîte ori își iau zborul porumbeii din colivia sufletului ancorat de nori liniștea dintre stele ar fi mai puțin dureroasă- Dacă moartea ar bate la ușă 67- poeme deznodate- prin neomodenismul stănescian practicat dar și prin ludicul elementelor realiste incluse, oferă cititorului o poezie contemporană lină
GEORGE SCHINTEIE -67 -POEME DEZNODATE – de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379115_a_380444]
-
căzu peste mine ca o bombă. Nu o așteptam. Cel puțin, nu acum ... - Fost, o lămurii eu. Divorțat destul de proaspăt și extrem de singur. Un liber profesionist sentimental ... Abia după ce mi-au ieșit pe gură aceste cuvinte, am realizat la ce porumbel am dat drumul pentru zbor razant către inima ei și cum se puteau interpreta ele. Dar îmi făcusem griji în zadar. Fermecătoarea ființă de lângă mine începu să râdă și îmi atinse obrazul cu degetele-i fine, o atingere ușoară ca
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
un lăcaș cum nu a văzut el vreodată ! Se întreba soarele; cum de-au putut face aceste necuvântătoare o asemenea frumusețe de biserică ! Pe sub geana razelor le-a privit uimit cum păsările paradisului; mierle, privighetori, rândunici, lopătari, pescăruși, și ciocârlii, porumbei și pelicani și-au unit aripile iarăși pereții bisericii arătau precum casele românești construite cândva, cu mușcate în ferestre. Ochișorii lor de diferite culori străluceau de parcă icoanele pictate aveau pietre nestemate pe ele. În vârful turlei, pelicanii au prins pană
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
mici, grăbindu-se care încotro îi purtau gândurile pomi verzi și înfloriți, presărați peste câmpia întinsă făceam salturi spre înalt cu coborâri de-o clipă într-o amintire aerul din jurul meu mirosea a liliac înflorit și în plutirea ninsă printre porumbei albi mi-am simțit dintr-o dată trupul greu rostogolit pe-o parte aceea cu fereastra care-mi ducea zborul... Referință Bibliografică: Și am zburat / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1672, Anul V, 30 iulie 2015. Drepturi de
ȘI AM ZBURAT de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379880_a_381209]
-
va pleca prea curând de lângă ea. - Nina spune că poate așa e mai bine! - Hai, nu mai spune! Păi Nina vrea să se mărite cu Marius și să se mute definitiv în casa ta ca o stăpână adevărată. Îi ieșise porumbelul din gură. Profesoara îl privea sfredelitor, fără să pară deranjată de remarca răutăcioasă. Mama lăsă furculița în farfurie, fără zgomot și vorbi blajin: - Nina nu este obligată să mă întrețină! O face de mai bine de doi ani. Valoarea chiriei
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
care înțelepciunea se trezește prin cultură și credință - credința incluzându-se în cultură, bazată fiind pe simțirile nobile ale blândeții și iubirii, opuse violenței, prostiei, urii - , urmând civilizarea omului, dispariția barbariei din el. „Fiți înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii”, poate constitui un îndemn peste timpuri adresat de Divinitate umanității noastre violente. Înțelepciunea de a ne întoarce fața către Dumnezeu și a recunoaștere învățătura Lui, iată modalitatea prin care pot fi rezolvate problemele omului, pentru a avea o viață fericită
ANESTEZICUL ÎNȚELEPCIUNII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380050_a_381379]
-
lor, și a le zări urmele, uneori, mai mărețe decât ei înșiși, când sunt lăsate a fi punți peste timp și ape... Desprinderea în văzduh pur și simplu și plutirea printre reflectări ale propriilor vise, întâlnindu-se cu pene ale porumbeilor în zborul lor, ducând, din datoria lăsată, pacea spre nemurire, în leagănul speranțelor, creează, ca prin miracol, castele de emoții, pe care le ridică înspre înălțimi de unde nimic nu le poate doborî, ori dărâma vreodată, ocrotirea lor fiind desăvârșită de
PLUTIND PRINTRE SIMŢIRI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380067_a_381396]
-
dulciuri și câte o jucărie meșterită de mine. Fetei i-am făcut un cărucior din lemn pentru păpuși și lui Ionuț i-am procurat un clopoțel pentru când va merge cu plugușorul. Până la Crăciun vreau să iau o pereche de porumbei tineri, de la Mișu de la Vedea, pentru Ionuț, că își dorește tare mult. Pentru Violeta îi aduc un cățel că ea asta vrea. Zice că Ianoș e mare și ea vrea un cățeluș mic. O voi învăța să-l dreseze. Restul
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
ei. - Eu nu știu să scriu! O să-i pictez pe amândoi pe foaie ca să-i găsească moșul mai repede și tu scrii pentru amândoi. Da? - Da Violeta! Eu îmi doresc tare mult ca moșul să-mi aducă o pereche de porumbei voiajori. O să-l rog pe bunicul să mă ajute să-i dresez, să devină campioni. - Vreau să mi-o aducă pe mama și pe tati. - Asta vreau și eu. Dar altceva nu vrei? - Dacă vin ei, ne aduc jucării. Eu
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
scaun. - Vă e așa foame, dragii bunicii? - Daa buni! Răspund copiii în cor. - Bunico, putem să-i scriem lui moș Crăciun? Vrem să-i cerem să ni-i aducă pe mami și pe tati. Ionuț mai vrea o pereche de porumbei și eu mi-aș dori un cățel. - Cereți moșului alte lucruri, căci părinții voștri s-au rugat să-i ajute să vină acasă de sărbători, că le era tare dor de voi și moșul i-a ajutat. Au cumpărat deja
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
la siguranța vietăților, pădurii sale îndrăgite. De când veniseră copii să stea la ei, cumpărase porumbei voiajor și se înscrisese la clubul cinefililor. Aceasta o făcuse în parte, de dragul nepotului. Printre păsările sale ajunsese să aibă doi dintre cei mai buni porumbei voiajori, campioni. Se ocupa cu pasiune de ei și făcuse să crească în sufletul nepoțelului interesul și pasiunea pentru acest tip de sport. Deasemenea ambii micuți adorau să meargă cu bunicul lor în pădure, unde el se mai îngrijea și
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
aceste alimente, a unei familii de patru persoane. Ora 8. Pregătește micul dejun al copiilor! Fugi, apoi, să vezi unde se formează vreun rând, în speranța de a prinde o bucată de salam cu soia, parizer cu apă și sare, porumbei avansați la rangul de găini, picioare sau capete de porc definite în limbajul curent drept „adidași” sau „calculatoare”, surogatul de cafea cunoscut sub numele de „nechezol”, iar - în cazul în care norocul îți surâde - „șnițel preformat din carne de pui
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
ar fi putut avea pe atunci un soi de înțelepciune, ce și-ar fi dorit să le transmită și lor, că nicio clipă a unei zile, a luminii ce-i este dată omului, n-ar trebui irosită. Un stol de porumbei se ridică în zbor și fâlfâitul puternic al aripilor lor, păru să o trezească pe Smaranda din reverie. Lumina soarelui poleia totul în jur și pentru o clipă, îi păru că recunoaște în jur, ceva din atmosfera unei sărbători cunoscute
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
ales iarna, când era nevoită să rămână în casă, pentru a nu risca o entorsă și atunci, se așeza în balansoarul din dreptul ferestrei de la balcon, pe care o deschidea, ca să presare resturi de pâine pe pervaz, așteptând să sosească porumbeii. Și aproape imediat, de parcă s-ar fi auzit de undeva vreun semnal, începea freamătul de aripi și porumbeii plonjau în zbor de pe terasa blocului turn, pe pervazul îngust, unde, fără a se sfii de privirile Iolandei pe chipul căreia înflorea
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
așeza în balansoarul din dreptul ferestrei de la balcon, pe care o deschidea, ca să presare resturi de pâine pe pervaz, așteptând să sosească porumbeii. Și aproape imediat, de parcă s-ar fi auzit de undeva vreun semnal, începea freamătul de aripi și porumbeii plonjau în zbor de pe terasa blocului turn, pe pervazul îngust, unde, fără a se sfii de privirile Iolandei pe chipul căreia înflorea o lumină, începeau să ciugulească, uguind plini de mulțumire. Odată, surprinzând privirea plină de dezaprobare a Smarandei care
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
sa, va tinde să se umple. Cu ce anume, asta cred că depinde de atenția sau de strădania fiecăruia. Eu nu mă pricep prea bine cum, sau ce anume ar fi mai bine să fac, dar ei - arătă ea spre porumbei - privirile lor încrezătoare, sunt pentru mine, tot ceea ce mă face să zâmbesc atunci când mă trezesc dimineața și-i aud la geam. Și atunci, toate celelalte mici inconveniente, nu mă mai deranjează atât”.Și nu se plângea niciodată, chiar dacă pe raftul
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
un miracol. Abia atunci observă și Smaranda, frumusețea. Dar, mai presus de orice, putu să vadă fața transfigurată de bucurie a Iolandei, așa cum rareori îi mai fusese dat să o vadă. Și amândouă, prinse de magia amiezii, rămaseră tăcute, privind porumbeii. În următorul an, către primăvară, Iolanda murise. O găsiseră după două zile, când Smaranda, îngrijorată de faptul că nu mai primise niciun semn de la ea și nici răspunsuri la apelurile ei telefonice, alertase vecinii. Stătea ca de obicei acolo, în
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]