2,403 matches
-
până azi inatacabilă. Corelând viața cu opera, istoricul literar vorbește pe larg și în deplină cunoștință de cauză despre cântărețul de strană și despre folclorist, despre moralist, fabulist, editor și povestitor, despre influența și impactul critic al scrierilor lui în posteritate. Se fac observații judicioase în legătură cu circulația universală a motivelor, cu străluciții descendenți ai lui Anton Pann, precum I. L. Caragiale din Kir Ianulea și Mateiu I. Caragiale din Craii de Curtea-Veche. În alt plan, remarcabilă, de asemenea, este lucrarea de sinteză
ROMAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289301_a_290630]
-
Urmărirea interesului personal, identificat În trecut cu urmărirea rațională a câștigului material, și acumulării de bogăție a devenit o căutare a plăcerii și supraviețuirii psihice... Să trăiești pentru moment este pasiunea dominantă - să trăiești pentru tine, nu pentru predecesori sau posteritate”47. La puțin timp după analiza lui Lasch, fostul profesor la New York University, Neil Postman, a publicat opinia sa despre narcisismul american neînfrânat Într-o carte intitulată Amusing Ourselves to Death. Ambii, observatori atenți ai culturii americane, se temeau că
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
care Își asumă riscuri. Europenii, pe de altă parte, sunt mult mai sensibili la riscuri. O mare parte din perspectiva lor este condiționată de un trecut variat În care asumarea riscurilor a rezultat În consecințe negative semnificative pentru societate și posteritate. Sensibilitatea la riscuri are totuși și o parte pozitivă. Un sentiment de vulnerabilitate poate motiva oamenii să se unească pentru o cauză comună. Uniunea Europeană este mărturia angajamentului politic colectiv, care a rezultat dintr-un sentiment al riscurilor și vulnerabilității comune
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Lupașcu și Grigore Cugler. Ciclul editorial Unde scurte, inițiat în 1990, are simptomele evidente ale unei recitiri. L. și-a revăzut textele, le-a regrupat atașându-le câte unui reper contextual esențial și țintuindu-le sub titluri sugestive: Seismograme (1993), Posteritatea contemporană (1994), Estetice (1994), Pragul (1995) și Insula Șerpilor (1996). Citite, textele redactate din mers și difuzate ritmic sub un voltaj emoțional înalt, își revelează valoarea documentară inalterabilă. Privite în ansamblu, ele reconstituie panorama culturală a aniilor ’70-’90, cu
LOVINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
particulară), schițează o evoluție din Antichitate până în romantism și distinge ridicolul de categoriile conexe (absurdul, grotescul, sublimul ș.a.). Cel mai reușit text rămâne însă Despre calitatea umană (2000): având în centru figura lui Ulise, împletește analiza textelor homerice cu „filarea” posterității personajului (la James Joyce, Jean Giraudoux sau Eyvind Johnson, de pildă), comparatismul cu problematizarea etică și erudiția cu decolările ficționale (capitolul final imaginează chiar un ipotetic solilocviu al lui Odiseu). Fascinația homerică se observă și în Orbul și dintele de
STEF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
la care a fost redactor. I s-au decernat Premiul Teatrului Național pentru Veste bună, Premiul „I. L. Caragiale” al Academiei RPR pentru Rapsodia țiganilor, Premiul de Stat pentru Căruța cu paiațe, Premiul special al Uniunii Scriitorilor (1978). Imaginea curentă, în posteritate, a fecundului dramaturg Ș. este cea a unui tehnician stăpân pe inventarul procedeelor menite să asigure succes compunerilor destinate reprezentării scenice. Talentul lui e considerat îndeobște a fi fost totuși unul „minor”, limitat de o viziune fără profunzime, de complacere
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
cam în cincizeci de ani, poate ceva mai mult, dacă se admite ipoteza că aceia care au stat în preajma Mântuitorului au făcut însemnări, măcar în parte, ale spuselor și faptelor lui, pentru a le folosi apoi în forma redactată, rămasă posterității. Cărțile Noului Testament au circulat la început separat. Numai pe la începutul secolului al II-lea au fost grupate la un loc. Tot atunci, Faptele Apostolilor au fost constituite ca un capitol aparte de Evanghelia Sfântului Luca, iar, nu mult mai
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
numite așa de mine în înțelesul cel bun). La ultima noastră întâlnire m-a avertizat: „O să avem mult de lucru împreună și de acum înainte” - semn că va urma a 9- carte, a 10a...carte! Inserez și această mărturie, pentru posteritate, ține-o Doamne, cât mai departe! Pentru că puțini sunt cei ceși frig degetele prin dogoarea și duhoarea veacurilor apuse și care fac acum o muncă de arheologie socială. 10 august 2007 - Postfață la lucrarea „Bârladul în presa vremurilor - de la revista
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93044]
-
Costache Conachi, Anton Pann, Vasile Cârlova, Dimitrie Bolintineanu, Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri ș.a. Dacă funcția culturală nu le-a fost contestată (de la N. Iorga la Ovid Densusianu, G. Bogdan-Duică, D. Popovici ș.a.), controversa asupra capacității lor de a putea vorbi posterității prin emoție, frumusețe frustă mai fusese abordată de G. Călinescu, Perpessicius, I. Negoițescu, Nicolae Manolescu, Paul Cornea ș.a. Nouă, așadar, în cartea lui S. nu este preocuparea, ci realizarea unei sinteze și metoda aplicată (tematismul lui Jean-Pierre Richard) unei materii
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
nu numai de nemăsurată mândrie, ci și de o oarecare naivitate. Căci, dacă Dumnezeu ar interveni în favoarea tuturor martirilor săi, care ar mai fi sensul martiriului? Alegând să moară pentru credința lor, cei șapte frați Macabei au devenit modele pentru posteritate, figuri exemplare, repere religioase (II, 35). Pe de altă parte, dacă Dumnezeu ar fi evitat în mod constant să‑și apere credincioșii, dacă ar fi acordat deplină libertate persecutorilor, aceasta ar fi apărut ca o dovadă de slăbiciune, de neputință
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Însă episcopul de Poetovio s‑a bucurat să‑l numere pe Ieronim printre fidelii săi admiratori. Admirația a fost dublată de o anumită afecțiune datorată originilor geografice învecinate ale celor doi. Ieronim avea să joace rolul editorului celebru care impune posterității un autor meritoriu, desigur, dar care, altfel, ar fi fost sortit uitării. În 398, la cererea unui prieten călugăr, pe nume Anatolius, dalmatul realizează o ediție a Comentariului la Apocalipsă al lui Victorin, în care își ia libertatea să înlocuiască
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
popularizare. Ea vizează un număr mare de potențiali cititori, spre deosebire de amplul tratat destinat unui cerc restrâns de cititori, format din intelectuali erudiți și rafinați. În consecință, refăcând esențial partea eshatologică, Lactanțiu consideră că această versiune, și nu alta, va rămâne posterității. Chiar dacă aceste afirmații nu pot fi verificate și demonstrate cu exactitate, este sigur că protejatul lui Constantin a lăsat intenționat deoparte capitole întregi ale tratatului apologetic, capitole în care expunea în detaliu o serie de teorii și de afirmații antiimperiale
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
însoțit de o dramatizare firească a istoriei. Pe de altă parte, de vreme ce nici apostolii nu știau ceva sigur referitor la data parusiei, ar fi fost absurd să se creadă că o atare informație ar fi fost furnizată (prin ce mijloace?) posterității. Hesychius afirmă că profeții au primit descoperirea „celor viitoare” (quae futura sunt), dar că au păstrat o tăcere absolută asupra acestora. În acest caz, replică Augustin, trebuie să subliniem două lucruri. Mai întâi, este cel puțin surprinzător că apostolii nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
politică, se află sub autoritatea Bisericii (de vreme ce ne aflăm deja în „împărăția milenară”), orice exigență impusă de Biserică este a priori legitimă. Proiectul revoluționar al lui Augustin prezintă, așadar, un anumit risc, iar proba cea mai evidentă este aceea că posteritatea a ales acest tip de interpretare cu consecințele politice care decurg de aici, pentru a justifica izbânzile Bisericii pe pământ. Se impune, așadar, să încercăm o reîncadrare a gândirii lui Augustin în contextul său originar. De vreme ce înălțarea lui Isus, spune
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nimic, ci ordonează - operațiune extrem de importantă - o materie variată și neclară deopotrivă, cum este cea de care ne‑am ocupat până aici. Tocmai datorită clarității sale, a iscusinței și a preferinței pentru sistem, va fi prețuit atât de mult de posteritatea bizantină. În ochii cititorilor săi, Theodoret este cel care realizează rezumatul perfect a trei secole de gândire și exegeză creștine. Pare că o întreagă epocă se încheie odată cu el, și o alta se deschide. Orientat însă permanent spre trecut, fermecat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Liviu Rebreanu (2003), o lucrare de factură similară fiind și Augustin Buzura (2001). În fine, Arena actualității (2000) este cartea lui cea mai polemică, mai atașată la disputele zilei: de la „carențele criticii actuale” la chestiunea existenței postmodernismului românesc, de la impasul posterității călinesciene la „prețul erorilor optzeciste”, de la falsa criză a romanului la „mersul literaturii prin ceața tranziției”. Istoricul literar nu lipsește, numele lui Panait Istrati, Paul Zarifopol, M. Blecher fiind inserate în această „arenă a actualității”. Poate fi reținută ca elocventă
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
supraveghindu-și fetele (băieții fiind grupați în preajma tatălui), aceste Doamne (unele, văduve mai târziu, apropiindu-și câteodată - cum vom vedea - chiar însemnele autorității „masculine”) dau replică soților lor și întregesc simetric tablourile votive în care ctitorii închină Divinității și prezintă posterității chivotul zidirii lor. Circumspecți față de foarte vechile reprezentări feminine, în înfățișări târzii și îndoielnică (cum se întâmplă cu pictura de pe peretele de apus al naosului Bisericii Domnești din Curtea de Argeș, unde portretul Doamnei Ana - probabil -, soția lui Vladislav, îmbrăcată într-un
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Francofone din Europa Centrală și de Est (Pécs-Viena) și din Asociația Internațională de Studii (Québec). În lucrarea Albert Thibaudet ou Le Sens de l’autre, apărută în 1997, S. are în atenție opera criticului francez, dar și ecoul ei în posteritate. Demersul lui Thibaudet, interpretat în raport cu contextul francez și european, e înscris într-o scară de valori care își află rădăcinile în tradiția secolului al XIX-lea. La acest studiu se adaugă analiza romanelor din secolul al XVIII-lea în Rațiune
SPANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289808_a_291137]
-
amplele lor cunoștințe În fizică au fost arse pe rug, fiind acuzate de vrăjitorie. Galileo Galilei a fost Întemnițat În cel de-al șaptezecelea an al vieții sale deoarece continua să susțină că Pământul se rotește, și poate că numai posteritatea le va acorda locul meritat unora dintre contemporanii noștri care, deși au realizat atâtea pentru pogresul artei și al științei, nu s-au bucurat niciodată de stima cuvenită. Zilnic vedem câte lucruri extraordinare se pot obține prin practică perseverentă și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
altundeva, datorită traducerilor nuvelei 3). Chiar dacă numai el știa diferențele dintre biografia reală și scenariul propriu; chiar dacă numai el putea cântări ponderea documentului și realitatea ficțiunii. E necesar să ne asumăm acest drum preliminar și preparatoriu pentru a citi În afara posterității eliadiene aventura unui faimos călător din secolul al XIX-lea. Cu acest parcurs prealabil Încercăm să ne reîntoarcem la acel ilizibil Honigberger real din debutul nuvelei, el Însuși cale preparatorie (prayoga-m³rga) pentru inventarea și comunicarea secretului. Rămâne un fapt straniu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pole position neliniștitor cu marile viduri și cu accidentele numeroase ale unei culturi moderne atât de fragede, ale cărui bunuri de durată Îndelungată au fost obținute mai ales prin „arderea etapelor”? O Încredere nestânjenită de nimic provoacă pesemne alimentarea acestei posterități a lui Guénon, Încredere pulverizată deseori de siguranțele unei indefinit de lungi provincialități pe care nu o va anula nici o integrare În alt peisaj cultural. Dar trăsătura principală a teozofismului foarte potabil românesc mi se pare enorma comoditate din care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
un moment dat invizibilă sau ireparabilă. Accesul, breșa și legătura Însăși dintre ceea ce este dincoace și ceea ce este dincolo devin inoperabile. Eroul e constrâns să o caute de-a lungul Întregului zid, fără nici un rezultat, glisând la nesfârșit 2. În posteritatea textului, Eliade Însuși a revenit, inclusiv prin fragmente din jurnalul inedit de la Biblioteca Joseph Regenstein, Chicago (după 1945)3. La 30 ianuarie 1947 nota: „Am citit cu mare Încântare Secretul doctorului Honigberger În traducerea franceză a lui Jean Soucasse. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Martin Honigberger și-a publicat memoriile asiatice: el rămâne Încă un autor aproape necunoscut și În general inclasabil, iar gloria și, apoi, uitarea care Îl Înconjoară de atunci, cu alianța lor imponderabilă, i-au minat aproape toate deschiderile către o posteritate normală și activă, pe care cu siguranță ar fi meritat-o și o merită Încă. Cincizeci de ani petrecuți În orașele și pe drumurile dificile ale Asiei, Europei și Africii n-au fost până azi suficienți pentru a-i păstra
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
parțial inconștient, a făcut orice, În interiorul nuvelei, pur și simplu pentru a-l Împiedica. Ne putem Întreba dacă Eliade nu este cumva extrem de ironic față de modul de a trata dublul atunci când el prelucrează un dublu al unui personaj a cărui posteritate științifică și culturală, la acea dată, nu conferea stabilitate nici unei identități, oricât de simplă. Dar Eliade avea să revină cu acel epigraf din interviul acordat lui Roquet În 1978, pasaj ignorat de comentatori: „(...) dacă cineva ar dori să verifice in
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Brașov dintr-o nuvelă, se va Încrede complet În justețea dublului fantastic și, amăgit, În realitatea carierei sale secrete. De fapt, biografia acestui călător sas față de care Eliade fusese atât de liber explică, ea singură, atât mecanismele unor elemente de posteritate, cât și pe cele ale absenței referințelor. Biografia sa face parte dintr-o problematică istorică - raporturile culturale ale Europei cu Asia - În afara căreia este imposibil să i se redescopere sensul. Totul, și În cazul său, se leagă de climatul istoric
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]