5,162 matches
-
găsesc nici o calitate. În aceeași carte, numiți literatura franceză de după 1980 tranzitivă. Un foarte important teoretician și scriitor român, regretatul Gheorghe Crăciun, numea tot așa, în Icebergul poeziei moderne, poezia „postmodernă”. Credeți că această literatură franceză nouă poate fi numită postmodernă? Am ales acest termen pentru a putea detașa mai bine această literatură de cea anterioară. Noi am cunoscut, mai intens decît în orice altă parte, o literatură formalistă, repliată asupra ei înseși, dominată de modelul lingvistic și care pretindea că
Interviu cu Dominique Viart by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4124_a_5449]
-
real, dar era complicat de stabilit cum putea face asta, de vreme ce formalismul lăsase urme adînci. Au fost două căi de a ieși din avangardele formaliste (n-aș spune din „modernitate”, cred că sîntem încă aici). Prima ieșire a fost una „postmodernă”, ludică, dacă ne gîndim cum a fost definit postmodernismul în arhitectură. Bricolajul de stiluri, de pildă, a fost practicat și de altfel văd foarte clar în arhitectura bucureșteană cum fațadele mixează elemente vechi și noi. Această estetică compozită este ludică
Interviu cu Dominique Viart by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4124_a_5449]
-
și noi. Această estetică compozită este ludică, dar și deierarhizantă, într-o echivalență generalizată. Dar există o literatură care nu se mulțumește cu tratatamentul realului în cheie ludică, care are o dimensiune etică, o literatură care reintroduce valori, spre deosebire de cea postmodernă. De aceea, cred că termenul de postmodern poate să caracterizeze părți din opera unui autor, sau anumite opere, dar nu ansamblul literaturii franceze noi. Care, deci, dacă e tranzitivă, nu e întotdeauna postmodernă. Ca să nu mai vorbim despre bruiajul la
Interviu cu Dominique Viart by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4124_a_5449]
-
dar și deierarhizantă, într-o echivalență generalizată. Dar există o literatură care nu se mulțumește cu tratatamentul realului în cheie ludică, care are o dimensiune etică, o literatură care reintroduce valori, spre deosebire de cea postmodernă. De aceea, cred că termenul de postmodern poate să caracterizeze părți din opera unui autor, sau anumite opere, dar nu ansamblul literaturii franceze noi. Care, deci, dacă e tranzitivă, nu e întotdeauna postmodernă. Ca să nu mai vorbim despre bruiajul la care a fost supus termenul, ceea ce face
Interviu cu Dominique Viart by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4124_a_5449]
-
o literatură care reintroduce valori, spre deosebire de cea postmodernă. De aceea, cred că termenul de postmodern poate să caracterizeze părți din opera unui autor, sau anumite opere, dar nu ansamblul literaturii franceze noi. Care, deci, dacă e tranzitivă, nu e întotdeauna postmodernă. Ca să nu mai vorbim despre bruiajul la care a fost supus termenul, ceea ce face ca postmodern să nu poată fi foarte ușor întrebuințat. Ceva mai concret și poate mai delicat acum: știți, sînteți colegul de sejur, la București, al lui
Interviu cu Dominique Viart by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4124_a_5449]
-
să caracterizeze părți din opera unui autor, sau anumite opere, dar nu ansamblul literaturii franceze noi. Care, deci, dacă e tranzitivă, nu e întotdeauna postmodernă. Ca să nu mai vorbim despre bruiajul la care a fost supus termenul, ceea ce face ca postmodern să nu poată fi foarte ușor întrebuințat. Ceva mai concret și poate mai delicat acum: știți, sînteți colegul de sejur, la București, al lui Pascal Bruckner. Or, Pascal Bruckner nici nu apare menționat în volumul dumneavoastră despre literatura contemporană. Însă
Interviu cu Dominique Viart by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4124_a_5449]
-
la Lisabona); Nazar?, lumina și valurile. (Nu insist, ca să nu mi se spună, cum mi-a spus de curând prietenul meu Andrei Pleșu, că m-am delectat cu banalități despre Noua Zeelandă). Acest tip de fragmente care sunt considerate de unii postmoderne (dar care datează de mult mai demult, a se vedea Montherlant și alții încă și mai vechi, a se vedea rubrica lui Livius Ciocârlie din România literară din care, cu siguranță, își va trage viitoarea carte) mi-au amintit de
Disparate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3850_a_5175]
-
tematica. Echenoz asistă, de-a lungul anilor 70-80, la procesul de americanizare a societății și imaginarului cultural francez. Un proces pe care literatura lui reușește să-l naturalizeze foarte bine. Toată această operă, pe care criticii francezi o socotesc ba postmodernă, ba ludică, ba loufoque, ba pastișă, ba opera unui moralist discret al timpurilor noastre - ceea ce JE este - se oprește cumva atunci, în 1999, cu romanul tradus în românește la editura Art cu titlul Eu plec (trad. Radu Toma). Și-a
Sînt 14. 1914. by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4082_a_5407]
-
rol oriental. Pamuk a studiat arhitectura și jurnalismul, devenind scriitor liber profesionist din 1974; romanele sale Umbră și lumină, 1979 (istoria a trei generații de bogătași din Istanbul), Casa tăcută, 1984, Cetatea albă, 1985 (roman istoric, dar experimentând deja tehnici postmoderne, precum schimbarea de identități), Cartea Neagră, 1990, Viață Nouă, 1995, Celelalte culori, 1999, au obținut deja numeroase alte premii, atât în Turcia (premiile Milliyet și Orhan Kemal), cât și în Franța (Prix de la découverte européenne, Prix du Meilleur Livre Étranger
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
decât să aducă pe solul nostru vechi descoperiri și false, nu rareori inutile și „grave” concluzii ale unor universitari la modă în Apus. Ambalate în noul „cifru” și artă a unor bibliografii savante, într-o păsărească greoaie, pretențioasă, structuralistă sau postmodernă, care nu face decât să ilustreze vechiul și ironicul adagiu latin, gramatici certant. Parturiunt montes... Și altele, numeroase. În ce mă privește, încă de la volumul Nietzsche și Marea Amiază, și în cazul eseului de față, am fost cu adevărat uimit
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
arta lui să nu fie pe deplin înțeleasă și tot mai puțin citită. Sau aprofundată. Asupra ciclului său romanesc, À la recherche..., s-a așternut vălul otrăvitor al consacrării clasice și universale, fapt ce permite nu puținor autori și analiști postmoderni să-l considere evacuat, clasat în panteonul mumifiant al literaturii continentului. Acoperit de praful suspect al unei admirații protocolare și false; astfel, Proust, alături de alții, puțini, cum ar fi un Hermann Broch sau Robert Musil, rămâne, pentru generațiile mai noi
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
decât unul de subiect propriu-zis, de vreme ce abia la pagina 393 suntem avertizați că biografia lui Eminescu din paginile anterioare fusese reconstruită ideologic la aproape un secol distanță de la moartea poetului. Fapt care transformă biografia lui Eminescu într-o tipică epopee postmodernă à la Umberto Eco din Pendulul lui Foucault, cu desfășurări contrapunctice ale acțiunii, coborâri și urcări vertiginoase pe scara istoriei, răsturnări spectaculoase de perspectivă narativa sau infiltrări de viruși informaționali. O serie de „informatori” coboară din epoca stalinista, sub diferite
Codul lui Eminescu by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4035_a_5360]
-
transcrierea” de rapoarte ale Securității, nu-și găsește, până la final, alta motivație decât jocul gratuit de-a rescrierea - mot-à-mot - a istoriei. Biografia eminesciana nu conține, în fond, niciun „cod” demn de spart, iar ceea ce ar fi putut constitui o redimensionare postmodernă a mitului poetului național prin ficțiune (că în cartea lui Dan Brown, la care se trimite aluziv) eșuează - fără bucurie o constat - în glosolalie pe teme eminesciene. Păcat de muncă imensă a unei autoare harnice și talentate, înfrânta de data
Codul lui Eminescu by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4035_a_5360]
-
Cretanii, mincinoși, fiare rele, pântece trândave. Dar tu n-ai murit; tu ești în viață și trăiești mereu, Căci în tine trăim și ne mișcăm și suntem. Prin urmare, în orice poezie, scrisă cu credință, talent și sinceritate, modernă sau postmodernă, putem afla iluminări divine. Chiar și printre poeții damnați. E cazul lui Baudelaire și Rimbaud. Din Florile Răului: Blagoslovit fii, Doamne, că este cu putință Un leac de curățire adânc, prin suferință, și că această dulce, curată doctorie Ne dă
Gânduri despre poezia creștină by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/4047_a_5372]
-
a născut și s-a format viitorul prozator: unul burghez, bine așezat, în care cultura clasică (în sensul bun al termenului) se întâlnea cu un stil de viață modern, de tip mittel-european. Astfel, putem explica mai convingător amestecul de experiment postmodern și livresc clasic de cea mai bună factură din scrisul lui Tudor Țopa, ca și faptul că, spre deosebire de congenerii săi occidentali, postmodernismul său nu a fost lipsit de o perspectivă etică asupra literaturii. Urmașul preoților și luptătorilor pentru Unire, obligați
Memoriile tatălui by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3948_a_5273]
-
contradicție în termeni pentru universul mentalitar al Sudului. Doctorul Schultz își construiește personajul, îl pregătește pentru a deveni eroul unei epopei, intervine pe alocuri când i se pare că acesta exagerează, jucând periculos de realist rolul încredințat. Ca în romanele postmoderne, personajul a dobândit autonomie, detașându-se încetul cu încetul de indicațiile regizorale și construindu-și propriul story. În mijlocul ignoranței și al sălbăticiei pe care Tarantino o revelează se află discuțiile de salon și alte două personaje remarcabile, Calvin care patronează
Sânge și manieră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3970_a_5295]
-
ținem cont de infiltrarea postmodernismului în spiritul timpului. Și totuși, modelul manifestului nu a dispărut, chiar dacă publicul căruia i se adresează este unul de nișă, cu apetit mai degrabă către un spirit de avangardă, decât către conservatorism și către reciclarea (postmodernă) a genurilor culturale și literare. Astfel, Adrian Urmanov scrie un manifest "utilitarist", în continuarea actului comunicațional de tip publicitar, Claudiu Komartin publică manifestul "performatismului", în direcția teoriei performatiste a lui Raoul Eshelman despre "moartea postmodernismului" în arhitectură, film și literatură
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
în romanul Rusoaica al lui Gib Mihăescu, filonul dostoievskian apare explicit „prin citarea repetată a titlurilor, prin referiri la situații și coliziuni, precum și prin asociații contrastive între personaje și destine.” Perspectiva acestui studiu fiind una tradițională cu infiltrări de teorie postmodernă, autoarea vede, de pildă, în romanul lui Gib Mihăescu o ilustrare a conceptului de arhetext, ce presupune o interacțiune deliberată și declarată a romanului cu alte texte ficționale. În Cel mai iubit dintre pământeni, discuția pornește de la problema intertextului: autoarea
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13612_a_14937]
-
gen Gândirea, prin clasicitatea sa expresivă, altcineva îl aducea în discuție pe Urmuz. Deși poate trimite cu gândul la toți, e clar că E.Brumaru nu seamănă cu nici unul. În postfața prezentei ediții, Al.Mușina îl consideră „un adevărat spirit postmodern”, o încadrare care își are bazele ei teoretice. În fond, mai toți comentatorii au vorbit despre felul în care poetul delimitează prin forța imaginarului un spațiu fictiv, cu reguli și personaje proprii („comedie botanică”, L.Ulici), o construcție manieristă, butaforică
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13588_a_14913]
-
noastre, renașterea «clasei de mijloc» - spune autorul într-un Cuvînt înainte - adică a lui Titircă, Sotirescu&Co., are loc în fața televizorului, cu Zița la telecomandă (neapărat!), cu Chiriac luînd bilete la bingo și cu Veta uitîndu-se la telenovele; iar Spiridonii postmoderni stau cu mîna pe mouse și cu ochii în monitor: nu mai vor «tutun și cărticică», ci conexiune la Internet.“ Fiecare capitol poartă ca titlu o vorbă a lui Caragiale: Titircă, Sotirescu&Co. , Noi și-ai noștri , Nu cerneală, Năică
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13564_a_14889]
-
care nu-și răspund, indică o descompunere internă a lumii scenice (Confucius: Voi sunteți prieteni - internaționaliști. Voi vă înțelegeți. Prietenia este un lucru sfânt." Agentul: "Vaca paște iarbă verde."). Cea de-a treia piesă inclusă în volum consimte la maniera postmodernă de creație. Șase autori în căutarea unui personaj e pirandelliană fără să fie o pastișă, ci o polemică ce exaltă eternele dileme ale autorului și creației, iar ordonarea pieselor în interiorul acestui volum indică mai clar evoluția și maturizarea cea bună
LECTURI LA ZI by Iulia Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13657_a_14982]
-
uman, revoluționat de tehnică și populat de zeii noi. Lucrarea are o structură fractalică ea însăși. Sunt excursiuni teoretice prima dată, documentate și neologice, asupra cyber-spațului ca VR matriceală, incluzivă, elastică, interactivă, generată pe și între computere, "autosimilaritate fractală", "proza postmodernă ca "dimensiune fractală prospectivă și retrospectivă", "indecidabilitate logică și iconică", etc. Urmează privirea în perspectivă și în adâncime, decuparea fractalilor prin aplicații ficționale asupra prozei lui Donald Barthelme, Michel Tournier, Gheorghe Crăciun, Barth, Cărtărescu, Kurt Vonnegut Jr., Ray Bradbury etc.
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13705_a_15030]
-
Manolescu propune instrumente teoretice noi, respectiv pe cele ale matematicilor celor mai recente și tehnologiei celei mai sofisticate. De menționat însă că nu orice text se pretează la o atare analiză. Ion Manolescu își alege corpurile de disecție dintre romanele postmoderne americane (Neuromancer a lui William Gibson, HEavy Weather a lui Sterling etc.) în general ceea ce se numește proză cyberpunk, respectiv epicul populat cu fantasmele unei foste lumi familiare, afectată deja profund și negativ de tehnologie. Legătura cu paradigma tradițională de
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13705_a_15030]
-
general ceea ce se numește proză cyberpunk, respectiv epicul populat cu fantasmele unei foste lumi familiare, afectată deja profund și negativ de tehnologie. Legătura cu paradigma tradițională de înțelegere este realizată de Ion Manolescu tot în termenii ezoterici ai teoriilor imaginarului postmodern. De pildă, locul lui Dumnezeu în sistem:" Relația Dumnezeu cyberspațiu, fie ea socotită ca metaforă a ubicuității sau ca metonimie a rețelei electronice globale apare în nenumărate ipostaze ficționale: perceperea cyberspațiului ca locație divină (Gibson, în Count Zero, 1987), înțelegerea
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13705_a_15030]
-
nemuririi și omnipotenței unei divinități echivalate sau conținute în rețea devine chestionabilă." Nu este o teorie a romanului SF, cum ar putea părea, nu este doar o teorie a unei noi mentalități colective și a unui nou imaginar sau bestiar postmodern și este o posibilă nouă filozofie alimentată de tehnica dezvoltată nelimitat, sau, dacă nu, o evidentă incarnare a Supraomului, a Autoconstrucției Corpului, a lui Antihrist, cum bine intuiește autorul în postfață. Este, de fapt, o apocalipsă tehnologică sau o transcendență
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13705_a_15030]