1,960 matches
-
creațiile, și își exprimă frecvent această credință în arte poetice. CUPRINS: Item 1: evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într o orientare literară, întro perioadă, într un curent cultural/literar sau întro orientare tematică Poezia postumă Numai poetul..., scrisă de Eminescu în 1868, este o asemenea artă poetică în care se concretizează viziunea romantică asupra geniului creator și asupra menirii operei sale. Deși este o creație de mare concentrare lirică, poezia valorifică teme și motive specifice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
întro lumină bună/rea, a vedea lumina tiparului, a se face lumină (în mintea cuiva), pe lumină, în lumina..., (limpede) ca lumina zilei, (drag) ca lumina ochilor etc.] În lumina celor discutate, problema e soluționată. /Jurnalul a văzut lumina tiparului postum. 4. Perspectiva narativă evidențiată în textul citat este omniscientă, în general, obiectivă (în a doua parte a fragmentului naratorul preia punctul de vedere subiectiv al personajului). 5. motive literare: literatura, basmul, miracolul, sărbătoarea sacră, Moș Crăciun, îngerul etc. 6. Prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ci mai degrabă anumite efecte de discurs din gândirea acestuia într-o societate (cea românească) unde problematica foucauldiană a rămas un Abis, mai ales pentru "elitiștii de dreapta". Cu siguranță, Foucault ar fi fost mai mult decât încântat în privința recepției postume a spuselor sale, chiar dacă nu există un Foucault unitar și clar vizibil, precum multe dintre memorabilele sale tablouri scriptice. Foucault e un gânditor al unor vizibilități discontinue. De altfel, Foucault gândește disparat și discontinuu, iar o "unificare" a gândirii sale
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
SPD să-și poată orienta acțiunea în așa fel încît să devină nu numai un partid al muncitorilor, ci și unul al întregului "popor". Programul va fi adoptat cu o majoritate zdrobitoare. Trebuie oare văzută în această accepțiune o revanșă postumă a lui Bernstein? Ce lung a fost drumul de la "Programul de la Gotha" și pînă la Internaționala a II-a, cînd voci de marcă ale partidului, precum Kautsky, decedat foarte în vîrstă, în 1938, jucau rolul de apărători ai dogmei! Acest
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
dislocare a poetului nostru din paradigma pură a romantismului european, unde a fost plasat de majoritatea cercetătorilor, spre a demonstra apartenența poeziei și a prozei eminesciene la o tendință formalizantă, estetizantă, decadentă. Explorând nuanțat lucrarea "Fragmentarium", dar și multe poeme postume eminesciene, Maria-Ana Tupan insistă asupra gândirii net kantiene a poetului, la polul opus gândirii absolutiste, învecinate narcisismului hegelian. Traducându-l și comentându-l pe Kant, poetul se va încrede doar în conștiința ce își este sieși propria lume, aptă să
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
unui Torouțiu, aplicându-și grila sa estetică prin excelență. Refuză cronologia formală, susținând criteriul tematic de antologare, ca și cum și-ar construi propriul volum Eminescu, perfect îndrituit, zicem noi. Perpessicius ridică un adevărat monument, prin eroica sa strădanie multidecenală, mai ales postumelor eminesciene. Aproape cinci volume de texte descifrate în premieră sau cu soluții definitive pledează pentru geniul său de editor, ce s-a delimitat totuși, dar cu eleganță, de C. Botez, I. Scurtu și chiar de G. Ibrăileanu, ca să nu mai
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
uneori, ca în cazul lui Ion Barbu, ascunse sub preș. Barbu Cioculescu, spirit epic, imaginativ, inspirat, versatil și stilist ironic, este un om de atitudine. Franchețea își dă mâna cu gustul infailibil de a aprecia, de pildă, ediția de poezii postume ale lui Ion Caraion, îngrijită de Emil Manu. Criticul discerne "calitatea indubitabilă de material intern al acelor versuri testamentare, mărturie a unui eu sisific, dinăuntru și dinafară martirizat". Referindu-se la recent publicatele "Agende literare" ale lui Eugen Lovinescu, Barbu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Aula, Brașov, 2006). Mai mult de o treime a cărții este dedicată studiului operei. Împrejurările tragice în care și-a sfârșit viața V. Voiculescu, dar și tardiva receptare critică a poeziei și prozei acestuia, i-au adus laurii unui succes postum. Contextul nefavorabil al debutului sub semnul corifeilor tradiționalismului, va îngreuna încă din start decolarea poetului spre zona de originalitate, în cele din urmă dobândită prin volumul "Poeme cu îngeri" (1927), urmat de "Destin", "Urcuș", "Întrezăriri", cărți axate pe tema destinului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
penibilului, mai ales în arte și politică, este cu atât mai provocatoare, cu cât Valentin Tașcu pune semnul de egalitate între marii artiști și marii penibili, singurii care ajung la o înaltă conștiință estetică a penibilului asumat, garant al celebrității postume. Penibilul de succes trebuie regizat, nevoia lui de spectacol fiind pe deplin satisfăcută prin atingere cu tragicomicul. Alături de arta paradoxului și sublimarea aforistică din primele trei capitole, Elogiul impotenței (maestoso) dă la iveală, stilistic vorbind, oralitatea speculativă, polisemia termenilor și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
C. Noica va fi tradus cu volumul "Sei malattie dello spirito contemporaneo" ("Șase maladii al spiritului contemporan"), (Il Mulino, Bologna, 1993, introducere M. Cugno), urmat de "Pregate per il fratello Alessandro" ("Rugați-vă pentru fratele Alexandru)" (ibidem, 1994). Ca și cum o postumă faimă internațională i-ar urmări pe cei doi foști camarazi de detenție în patria lui Giovanni Gentile, iată că e rândul lui N. Steinhardt de a fi citit în italiană prin indrăgostita și imensa stradanie a Gabriella Bertini Carageani. Întâmplarea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
alții spre sine" (1988). Viața omului n-a fost mai ușoară în acești ani, Securitatea nepregetând să-i facă o percheziție la Rohia și să-i aresteze cărțile primite de la unii scriitori români în exil. Printre cele cinci cărți apărute postum, Jurnalul fericirii deține de departe recordul crezului lui Steinhardt: "Intre cultură și viață nu există un hiat, ci o simbioză ajunsă până la fuziune". Șocul ideatic al acestui montaj de fragmente este tocmai fericirea autorului, descoperită nu atât după detenție, cât
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
mai periculos, de a face, între sine și persoana iubită, un nod care nu se desface. (8) "Intermitențele inimii" răsună, în romanele lui Anton Holban, cu ecou proustian. Printre apropierile declarate, se găsește motivul ce va conferi o structură romanului postum Jocurile Daniei ("iubita ta la telefon", reține Holban toposul), apărut în volumul pe care îl avem deschis la partea a II-a, cap. I: Albertine au téléphone. Dinspre zilele și nopțile suferinței claustrate vin asocieri: la Balbec, tot la marginea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
născut în satul Haimanale, județul Prahova, la 30 ianuarie 1852. A studiat la Ploiești și București. Opere: Schițe (1897); 1907, din primăvară până-n toamnă (1907); Novele, povestiri (1908); Teatru (1908); Momente, schițe, amintiri (1908); Schițe nouă (1910); Abu-Hassan (1915; Culegeri postume (1920); Opere I-III (1920-1932), IV-VII (1938-1942); Alte povești (1939) etc. UNIVERSUL ARTISTIC I.L. Caragiale a scris momente, schițe, nuvele, povestiri, piese de teatru. Scriitorul a creat personajul răsfățat (Vizită, D-l Goe), profesorul incompetent (Un pedagog de școală nouă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
studenții. Trebuia anulată nu numai opoziția efectivă la comunism, dar și cea potențială. Organele de represiune făceau din posibil sursa unei acțiuni destructive de anvergură. Câteva "biografii încarcerate" ne apropie de Nichifor Crainic, Constantin Tonegaru, I.D. Sârbu, ultimul fiind semnatar postum al unuia dintre cele mai dense și revelatoare texte ( În loc de testament) privind experiența carcerală. În alte pagini, aflăm mărturii despre acele conștiințe care s-au opus, dincolo de cortină, sistemului: Eugen Ionesco, M. Eliade, Geoge Apostu, Bujor Nedelcovici, Dorin Tudoran. În
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
nurori, Creangă publică în Convorbiri literare: Punguța cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, Moș Nechifor Cotcariul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei și fata moșneagului, Ivan Turbincă, Povestea unui om leneș, Amintiri din copilărie ăprimele trei părți, a patra fiind postumă), Popa Duhu, Cinci pâni. Scrise tot acum, Moș Ion Roată și Vodă Cuza, apar în alte publicații. Exact în aceeași perioadă cu Eminescu, marele nostru povestitor este bolnav și scrie sporadic. Crizele de epilepsie îi aduc o suferință de șase
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
de la începutul debutului său literar, având o corespondență permanentă cu André Breton, Martin Heidegger (de filosofia heideggeriană fiind influențat în mod evident), Sașa Pană (pe care îl cunoaște în 1934, acesta fiind și cel care va păstra și edita opera postumă a scriitorului), Geo Bogza (pe care-l va întâlni tot în 1934, în momentul șederii sale de câteva luni la Brașov) și Elisabeta Bogza, Pompiliu Constantinescu, Lucia Demetriade-Bălăcescu, Emil Ocneanu, Ieronim Șerbu, Mihail Sebastian și Ilarie Voronca. Critica literară a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
iradiantă pe care Magris i-a imprimat-o. Adevărul e că autorul a transpus în plan literar afirmația lui Musil, conform căreia "eul este un delir al multor euri". La fel de adevărat este însă că un aed, tip Homer, în calitate de voce postumă preia numeroasele voci ale narațiunii și încearcă cu răbdare să le pună în ordine și să le reunească într-un poem care nu-și ascunde înnăditurile și rupturile și nici măcar amalgamul și urzeala de variațiuni diverse despre aceleași legende și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fabulației, din care nu poate lipsi Lila, sosită special pentru scena finală din Cyrano. Ea va fi Roxane, iar Yambo, în sfârșit, își va putea recita monologul. Infernul autorului, Testamentul romanului Chiar dacă ar fi fost autorul acestui singur roman publicat postum, Petrol (Editura Pontica, 1999, 594 p., traducere de Ștefania Mincu), Pier Paolo Pasolini (Bologna 1922 Roma 1975) s-ar fi impus definitiv în istoria contemporană a narațiunii, prin extraordinara sinteză a sugestiilor postmoderne și temeritatea de a reconcilia "fierbințeala" și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
baroce din "L'usignolo della chiesa cattolica" (1958) sau în romanul "Sognando una cosa" (1962), o idilică evocare a luptelor țăranilor friulani (mama autorului având această obârșie). Tot din acești ani sunt povestirile autobiografice "Acte impure" și "Amado mio", editate postum (1982). În 1949, acuzat de corupere de minori, Pasolini este dat afară din învățământ și expulzat din Partid. Se mută la Roma, împreună cu mama sa. Este fascinat de vitalitatea subproletariatului roman, căruia îi reinventează limbajul, între jargon și dialect, precum și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în Spania, apoi la Paris, în țările de Jos, și chiar la Londra (asemeni artiștilor veacului său), Meaume se va întoarce mereu la terasa lui de la Roma, unde era prețuit ca discipol al pictorului Carracci pentru atitudinile trupului. Acvafortistul Meaume are șansa postumă de a fi analizat și descifrat de un exeget-narator, ce nu pregetă să ne dea inclusiv portretul artistului la bătrânețe: "pe o terasă, la Roma, în asfințit, în a treia pătrime a zilei, în lumina de aur a soarelui târziu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de teatru nu putea lipsi din repertoriul naratoarei Ulițkaia: cinicii galeriști care ignoraseră până atunci producția plastică a lui Alik, îl contactează subit pe avocatul artistului defunct, adică pe prima iubită a acestuia, Irina. Achiziționarea tuturor lucrărilor pictorului este apogeul postum al figurii lui Alik, dar și o tentativă de happy-end cu pespectiva unei moșteniri lăsate de tată fiicei sale, adolescentei poreclite T-shirt; deși nu-și dau la iveală oficial gradul de rudenie, între cei doi a existat un intens curent
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
p. 128. 63 Citat după R. Monk, op. cit., p. 292. 64 Frances Partridge, „Memories of Ludwig Wittgenstein“, în Portraits of Wittgenstein, vol. 2, p. 287, și Fania Pascal, „Wittgenstein: A Personal Memoir“, în op. cit., p. 226. 65 L. Wittgenstein, Însemnări postume 1914 1951, p. 45. 66 Wittgenstein le spunea prietenilor săi că un bun roman polițist i se pare mult mai interesant decât un articol din venerabila revistă filozofică Mind. 67 Charles D. Broad, profesor de filozofie morală, a renunțat să
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
care duce la dispariția a ceea ce este problematic. Că viața este problematică înseamnă că viața nu se potrivește în forma vieții. Trebuie atunci să schimbi viața și s-o potrivești în această formă, căci atunci problematicul dispare.“ (L. Wittgenstein, Însemnări postume, p. 62.) 93 Fania Pascal a reacționat spunându-i că cel care se autobiciuiește în acest fel pare să fie motivat de o aspirație nerealistă spre perfecțiune. Engelmann i-a răspuns lui Wittgenstein, în iunie 1937: „Cred că înțeleg întreaga
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
care au decis asupra selecției și ordonării însemnărilor pe care le-au publicat. Ce anume ar fi ales Wittgenstein să publice și cum ar fi ordonat el materialul nu știm și nu vom ști. Schulte sublinia că nici una dintre publicațiile postume nu are caracteristicile unei opere filozofice de genul Tractatus-ului; publicarea însăși nu este urmarea unei decizii a autorului; acesta nu a imprimat textelor o anumită structură și configurație; multe însemnări nu au fost supuse unei revizuiri și prelucrări stilistice. În
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în orizontul pur al rigorii logice și al cunoașterii obiective. Friedrich Waismann, un membru mai tânăr al Cercului, care a lucrat cu Wittgenstein, în anii 1929-1932, la proiectul unei expuneri sistematice a ideilor Tractatus-ului, atrăgea atenția, într-un manuscris publicat postum, asupra speranței lui Frege că logica va ajuta filozofia să înlăture toate confuziile pe care le generează limbajul comun, adăugând: „Ceea ce a prezis Frege a fost înfăptuit de Russell, Moore și Wittgenstein. Ei au utilizat metodele și ideile descoperite recent
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]