15,254 matches
-
inventat. Asta e, n-am ce să fac, trebuie să merg mai departe. Hai să-ți schițez măcar un crochiu palid, ca s-o vezi și tu, cât de cât. Sophia e o femeie specială. Poate că i s-ar potrivi cuvântul sofis ticată. Da. E bun. Sophia e o persoană so-fis-ti-ca-tă. Iar cel care rostește acest cuvânt referindu-se la Sophia n-o să incorporeze în el vreun dram de ironie. Sophia e o femeie pe care și-ar dori-o
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
zâmbește. Nu. ăsta n-a fost unul dintre zâmbetele îndelung exersate. Zâmbetul ăsta nu exista în arsenalul lui de actor-pescar profesionist. Iar ea îi vede dinții. Mari și albi și puternici. Și strungăreața aia de bărbat. Strungăreața aia care se potrivește perfect cu protuberanța de mai jos. Și atunci, toate regulile și toate principiile și toate barierele dispar ca și cum n-ar fi fost, și Sophia se uită fix în albul ochilor pescarului care nici nu știe că a prins peștișo rul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
nici n-ar mai fi nevoie să fie arătat, daca închipuirile noastre nu ar fi stricate de leneșa deprindere de a ne mulțumi cu formule gata făcute și cu vechiturile romanțioase ale bazarului de „spirituri cu bine”, care nu se potrivesc la nicio povestire”. Ce e scris în această carte este o consemnare a unui om care s-a născut cu 2 ani înainte de instaurarea comunismului și avea 44 de ani când s-a dat lovitura de stat. Eu am cunoscut
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
Te plictisești cu mine, nu? — O, nu, o, nu. Fă-te bine, dar fii mândră de stig ma tele noastre. Te aștept după Ramadan. Sibylle la oglindă — Chelnerii și curvele sunt cei mai mari psihologi. Așa că am putea să ne potrivim. Nu sunt curvă. — Tu nu, i-am zis. Tu ai fost doar chelneriță în alte vieți. Eu sunt curva. Am fost curvă în mai toate vie țile anterioare, de-aia zona mea cea mai erogenă sunt sfârcurile. Am văzut-o
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Perfidele, calculatele nu vor ști să se crăcească natural, cu uleiurile lor esențiale și bețișoarele lor parfumate cu tot. Vor avea întotdeauna fie fraze de scuză, fie tehnici de subliniere: uite cum mă lăbărțez. EU: Sibylle, te părăsesc, nu ne potrivim deloc. EA: Nu te opri, nu te opri. EU: Sibylle, m-am oprit acum ceva vreme. Ești cră cită și ai umor, așa e, dar niciodată în același timp. S-a ridicat în coate, incredulă, scrutându-mă de la cinci centimetri
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de a lua viața peste picior, dar nici prea bătrân și înciudat, așa cum se întâmplă de multe ori, fiindcă nu a făcut în trecut tot ceea ce și-ar fi dorit să facă. Înălțime medie, figură comună, îmbrăcăminte sport, încălțăminte comodă, potrivită pentru plimbările lungi ale personajului nostru pe care îl vedem acum pregătit să pătrundă în cetate, însoțit de inevitabilele clicuri. Clic. Clic. O, da, să nu uităm: știm și că acestui personaj îi place să fotografieze. Este de ajuns. Firesc
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de ocazie sau avioanele. Fotografie rapid zidurile înalte, pe alocuri măcinate, din care mușcaseră, în decursul timpului, aversele de ploaie și furtunile, îndepărtându-se și apropiindu-se de ele pentru a găsi exact unghiul potrivit și distanța perfectă, lumina este potrivită, recoltă bogată, felicitări, iată istoria prinsă pe hârtie fotografică, clic, clic, totul decurge cum nu se poate mai bine, trase o concluzie în timp ce imaginația plecă din nou la plimbare și el deveni, pe nesimțite, un observator nevăzut al unei alte
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
miște pe ritmul leneș, sub ochii închiși ai saxofonistului care dădea senzația că se contopește cu instrumentul său, transpus într-o altă lume sau, poate, chiar într-un alt timp. Femeia avea o rochie verde. În respectivul decor, sar fi potrivit mult mai bine una roșie sau una neagră, neapărat decoltată provocator, astfel încât privirile bărbaților seduși (atât muzical, cât și erotic), să poposească între sânii mari, descoperiți doar pe jumătate, spre exacerbarea curiozității și a libidoului. Însă rochia aceea verde era
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
reprezenta organizația în viitor. Iată un citat semnificativ pentru organizațiile lipsite de o viziune clară: „Dacă nu știm unde mergem, orice drum ne va duce acolo” (Coran, în Arthur Thompson jr. și alții, 2005, p. 16). A avea o viziune potrivită pentru organizație este o responsabilitate esențială a conducerii organizației. „Treaba managementului nu este să vadă compania cum este ci cum poate deveni ea” (John W. Teets, în Arthur Thompson jr. și alții, 2005, p. 16). Organizațiile sunt influențate și de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
ideea conform căreia „talentul” este principalul factor răspunzător de performanță în organizații, în cadrul campaniei „Războiul pentru talent”. Gladwell afirmă opusul: nu talentul este cel implicat; „talentul” în sine este un mit. Prima impresie la citirea articolului este aceea că se potrivește cu convingerile și experiențele noastre personale. A doua impresie ia forma unei întrebări: n-ar putea fi eficiența/succesul o combinație a doi sau chiar mai mulți factori determinanți? Articolul aduce argumente foarte bune și clarificatoare împotriva fetișizării „talentului”: Enron
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
filosofic; avem nevoie de sensuri care să se "lipească" de modul unitar în care vrem să înțelegem lumea, care să acopere golurile, lacunele de sens din această continuă construcție. Oricum, cel mai adesea din operele sistematice reținem tot fragmente, acestea potrivindu-se mai bine la modul nostru de-a fi. În plus, fragmentul este aidoma felului de-a fi al conștiinței: discontinuu. În drumul spre noi înșine trecem prin diversele ipostaze spre care ne îmbie societatea. Regăsirea de sine este mediată
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
limbajului filosofic (uneori chiar creând limbaje). Aflați în imposibilitatea de a înțelege o persoană în întregul ei, mânați de dorința de unitate, luăm acele trăsături ale ei pe care le-am zărit (ori credem că le-am văzut) și le potrivim la una din tipologiile ce ne sunt cunoscute (un motiv pentru a considera că a "învăța tipologiile" are drept consecință superficialitatea noastră în relație cu semenii). Din acel moment începem chiar să vedem persoana ca fiind asemenea modului în care
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
din tipologiile ce ne sunt cunoscute (un motiv pentru a considera că a "învăța tipologiile" are drept consecință superficialitatea noastră în relație cu semenii). Din acel moment începem chiar să vedem persoana ca fiind asemenea modului în care s-au potrivit definițiile noastre. Forma cea mai joasă a acestei acțiuni o desfășurăm atunci când recurgem la pseudo-tipologii de genul: prost, tâmpit, naiv etc. Forma mai înaltă (dar care are tot un caracter de lipsă) o reprezintă recurgerea la tipologii complicate; oricât de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
quod non habet. Am putea traduce și prin: nimeni nu poate da glas în public (și publicului) dacă nu-l are; or, vedem oameni ce nu au glas, ci doar modulații mai complexe ale răcnetului. Senzația de-a avea întrebările potrivite pentru a putea cunoaște; ea este parte a "dispoziției cunoscătoare" ce e mai mult decât voință: e orientare. Ceea ce mă conduce la ideea întemeierii faptului-de-a-cunoaște pe prolegomene. Nu este îndeajuns să vrei să cunoști, ci trebuie să și poți; iar
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Nu întotdeauna a ști reprezintă un progres; uneori a ști ceva anume înseamnă o închidere într-un anumit mod de-a vedea ce nu permite alte perspective. Orice aspect nou se adaugă sau întărește perspectiva inițială; sau, dacă nu se potrivește, nu este văzut. Astfel, uneori a ști mai mult înseamnă a cunoaște mai puțin. Cum zeul modern este Rațiunea, preoții săi nu pot fi decât cei care-l slăvesc, respectiv oamenii de știință. ٭ Postmodernismul nu are succes în România deoarece
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
foame, au intrat În bucătărie pe ușa din dos și au Început să mănânce cu poftă din bucatele pregătite pentru oaspeți. Boieroaica și Tușa erau sus, o ajutau pe viitoarea mireasă să-și Îmbrace rochia cea nouă și să-și potrivească cârlionții. Habar n-aveau ce fac feciorii la bucătărie. Când În sfârșit au sosit boierii așteptați, toată lumea era cuprinsă de emoție. Au fost duși În sala cea mare luminată de lumânări parfumate, așezate În sfeșnice de argint, au vorbit, au
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
trecutul nu moare. Se întoarce. Sunt tulburat și vreau să-mi găsesc liniștea! Se opri în fața unei vitrine cu pantofi. Își aminti că trebuie să-și cumpere o pereche. Intră, alese, probă. În sfârșit cumpără o pereche ce i se potrivea. Plăti și ieși. Era mulțumit. Uitase pentru o jumătate de oră prin ceea ce trecea. Ajunse acasă ostenit, flămând și însetat. Își aminti de frigiderul de la intrare. Când îl deschise, găsi o sticlă de șampanie. Își puse un pahar și, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Cioran, declarat chiar de francezi "cel mai mare filozof francez al secolului XX"! Așa o fi, îl citise, îl prețuia, dar nu prea era pe gustul lui misogin, singuratec, înăcrit, sarcastic. Își amintea de la Cioran niște "ziceri", care i se potriveau: "Oamenii se împart în două categorii, cei care caută sensul vieții fără să-l găsească și cei care l-au găsit fără să-l caute"! El era convins că face parte din prima categorie, căutase, căutase, dar fără prea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cine ești"! El nu se prea gândise la prăbușire, deși îl atrăgeau podurile și Sena, dar dacă o fi, își dorea o prăbușire ca a lui Icarus, în drum către soare. Și, în final, o cugetare amară, care i se potrivea și lui: "Oriunde am fugi, ducem iadul cu noi"! Al naibii adevăr! După-masă merse la Centrul Pompidou. Nu pentru Muzeu și expoziții, ci pentru atelierul lui Brâncuși. Mai trecuse pe acolo și în alte dăți, vizită atelierul în tăcere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
jos, până acasă, ca să vadă cum se poartă câinele. Era nedezlipit de piciorul lui. Începu să-l mângâie și câinele îi lingea mâna. Se gândea ce nume să-i pună. Îi trecuse multe prin cap, dar nimic nu i se potrivea. Era ca și cum ar fi ales numele unui copil al lui. Ce bucuroși erau amândoi! Vorbea cu el ca și cum ar fi avut un frate alături! Am să-ți fac o cușcă, o să mergem la plimbare, o să-ți fac de mâncare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Farfurii, pahare, oale, cearceafuri, saltele. Ai grijă pe ce dai banii! Nu-mi închipui că Văleni-ul e Mall-ul de la Băneasa. Și cât te pricepi tu... Da' nici casa de la Bucura nu-i Peleș-ul! Găsesc eu ceva să se potrivească, nu vreau nici servicii Rosenthal, nici cristale, nici cearceafuri de mătase... O să-ți raportez mâine cum m-am descurcat. Informarea "șefei" fiind încheiată, Petre pregăti dejunul pentru el și Toni, trase o busuioacă și se culcă. Spera în câteva vise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
am început să tricotez. Abia când m-am apucat de tricotat, mi-am dat seama că rozul pal al lânii se combina cu griul cerului acoperit, dând o armonie de culori atât de suavă, încât n-aș putea găsi cuvintele potrivite pentru a o descrie. Nu m-am gândit niciodată ce important este să potrivești culoarea unui articol de îmbrăcăminte cu cea a cerului. Ce lucru minunat e armonia de culori! mi-am zis în sinea mea, surprinsă de constatare. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
seama că rozul pal al lânii se combina cu griul cerului acoperit, dând o armonie de culori atât de suavă, încât n-aș putea găsi cuvintele potrivite pentru a o descrie. Nu m-am gândit niciodată ce important este să potrivești culoarea unui articol de îmbrăcăminte cu cea a cerului. Ce lucru minunat e armonia de culori! mi-am zis în sinea mea, surprinsă de constatare. Cât de uimitor de vii devin culorile când îmbini griul cerului cu rozul pal al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
care vă sunt sentimentele. În clipa aceea, am auzit vocea mamei din sufragerie. -Am încălzit laptele. Vino, te rog! E atât de rece azi, c-a trebuit să-l înfierbânt. În timp ce beam laptele aburind, am vorbit despre artist. — Nu mă potrivesc deloc cu el, nu? — Nu, absolut deloc, răspunse mama, liniștită. Dacă ținem cont de faptul că sunt capricioasă, că nu-mi displac artiștii și că, în plus, are și un venit substanțial, ar fi putut fi o partidă bună. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
despre asta e vorba, însă tu nu lași niciodată pe nimeni să conducă o conversație. Kazuko, ești tare încăpățânată! Mama a fost foarte binedispusă astăzi. Observând că mi-am aranjat părul ieri, pentru prima oară, a comentat: — Coafura asta se potrivește femeilor cu păr subțire. E prea prețioasă, așa înaltă. Îți mai lipsește o mică tiară! Îmi pare rău că nu ți-a reușit. — Sunt dezamăgită. Nu mi-ai spus tu odată că am gât alb și frumos și că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]