2,756 matches
-
violența pamfletară”, care trimite direct la opera ilustrului părinte al lui Mateiu. Una dintre concluziile fundamentale ale studiului este că scrierile acestuia sunt „ficțiuni memorialistice”, singurul personaj al Crailor de Curtea-Veche, ca și al celorlalte proze ale sale, fiind însuși povestitorul. SCRIERI: Opera lui Mateiu I. Caragiale, București, 1977; Meditații critice, îngr. și introd. Ștefan Aug. Doinaș, București, 1983; Titu Maiorescu și cultura română, îngr. și pref. Cornel Ungureanu, Pitești, 2000. Repere bibliografice: Negoițescu, Engrame, 175-183; Cornel Ungureanu, Ovidiu Cotruș, „Opera
COTRUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286452_a_287781]
-
și întăresc adevărurile universale. Aforismele extrase din gândirea antică, din folclor sau din sursă biblică, dimpreună cu numeroasele cugetări proprii constituie una dintre motivațiile clasicizării lui C. Meditația gravă și sancțiunea morală îl situează în linia, pornind de la Tacit, a povestitorilor istoriei. Structural un meditativ, cronicarul mută accentul de la evenimentul exterior la structura mental-psihologică a persoanei care îl făptuiește. Portretele realizează exclusiv imaginea interioară a personajelor, fără nici un indiciu despre aspectul fizic. După cum personajele-domnitori sunt înțelepți sau nu, credincioși sau nu
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
lume ruptă brusc și brutal de toate tradițiile ei, de toate cutumele de clasă și de familie. O lume automatizată și bolnavă, victimă a unui morb ce macină dintotdeauna omenirea: acapararea și răzbunarea. Evocările sunt precise, stilul nervos, verva de povestitor e dublată de viziunea unui dramaturg. Personajele sunt un amestec de grotesc, ridicol și tragic, la limita dintre patetic și absurd. Vin americanii... destin amânat (1998) interferează realități și destine din cea de a doua parte a secolului al XX
BELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285677_a_287006]
-
istorie (Pașadia), în spațiu (Pantazi), dar și în realul unei lumi infernale, putredă moral și pervertitoare, către care „craii” sunt trași, ispitiți de Pirgu, bufon, însă și „călăuză” malefică, apar în textul matein văzute din perspectiva unui al patrulea personaj, Povestitorul, amestec de admirație și iubire pentru primii doi (reversul: dispreț și aversiune față de „soitariul” Pirgu) și profundă contrariere la spectacolul degradării și automaculării lor. Viziune ce implică și degajă sugestii de ordinul unei conștiințe tragice, a ratării existențiale, a impregnării
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
intervale de timp, pentru a se surprinde stabilitatea ori modificarea unor tipuri (procedeu aplicat, înaintea lui, de C. Brăiloiu și de I. Diaconu), B. întreprinde o minuțioasă analiză comparativă între arta lui I. Creangă, pe de o parte, și arta povestitorilor anonimi și a scriitorilor populari, pe de altă parte. În esență, observația lui B. repetă pătrunzătoarele observații formulate de N. Iorga, G. Ibrăileanu, Iorgu Iordan, Al. Dima, Vladimir Streinu, Jean Boutière și îndeosebi de G. Călinescu, relative la substanța folclorică
BARLEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
tâmplar scriitor, RRI, I, partea I, 311-316; Petre Chiricuță, „Apărarea are cuvântul”, „Gazeta”, 1934, 134; D. St. Rădulescu, Petre Bellu, „Apărarea are cuvântul”, „Naționalul nou”, 1934, 88; Vlaicu Bârna, Un scriitor umanitarist: Petre Bellu, „Umanitatea”, 1934, 1; Is.[abela] Sadoveanu, Povestitori, ALA, 1934, 721; E. R. [Emanoil Radian], Petre Bellu, „Apărarea are cuvântul”, FRZ, 1934, 8; AL. Iacobescu, Dar altă ediție?, „Jurnalul”, 1934, 25; Eugen Constant, „Apărarea are cuvântul” de Petre Bellu, „Meridian”, 1934, caiet 6; Ghiță Popescu, Petre Bellu, „Cazul
BELLU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285693_a_287022]
-
conferă densitate și expresivitate discursului liric sau epic. Din acest unghi, mai cu seamă povestirile sale par a fi niște mici romane condensate, ca de pildă Gardana, remarcată de E. Lovinescu, tradusă și în limba engleză. Autorul se dovedește un povestitor plin de farmec, în nota arhaică a graiului din Pind, cu sonorități de veche cronică. Atât în poezie, cât și în proză, sunt înfățișate, ca în niște stampe, imagini arhetipale din viața cărăvănarilor și a păstorilor aromâni din vechime, a
BEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
Hropotnischi, Treptele creației, trepte ale măiestriei, Chișinău, 1981; Ion Ciocanu, Argumentul de rigoare, Chișinău, 1985, 65-83; Ana Bantoș, Dimensiuni ale omenescului în literatura contemporană: universul copilăriei, „Nistru”, 1986, 6; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 199-200; Simion Bărbulescu, Vladimir Beșleagă, un mare povestitor, CL, 1999, 7; Popa, Ist. lit., II, 1195. N.Bl.
BESLEAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285712_a_287041]
-
fiind „o oglindire în orice caz a vieții în moduri fabuloase”. Ceea ce separă decisiv cele două tipuri de discurs narativ este natura orală a b., față de existența scrisă a romanului din literatura de autor. Cel dintâi este spus de un povestitor către un auditoriu, fiind destinat ascultării, al doilea este scris și destinat cititului. Specia presupunea cu necesitate, în formele ei genuine, tradiționale, coprezența în timp și spațiu a emițătorului (povestitorului) și destinatarului (ascultătorilor) mesajului, pe când comunicarea dintre romancier și cititorii
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
din literatura de autor. Cel dintâi este spus de un povestitor către un auditoriu, fiind destinat ascultării, al doilea este scris și destinat cititului. Specia presupunea cu necesitate, în formele ei genuine, tradiționale, coprezența în timp și spațiu a emițătorului (povestitorului) și destinatarului (ascultătorilor) mesajului, pe când comunicarea dintre romancier și cititorii săi se realizează mediat, prin mijlocirea textului scris. Efect al oralității, caracterul formalizat este vădit la toate nivelele, de la cel de suprafață (formulele) până la cel de adâncime (structura). Mărci categoriale
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
din contingent și de a-l transporta în lumea fabulosului, constituindu-se într-un procedeu poetic specific basmului fantastic. La rândul lor, formulele finale, printr-un procedeu contrar, îl readuc pe ascultător, cum s-ar zice, „cu picioarele pe pământ”, povestitorul continuând să afirme calitatea sa de martor/participant la evenimentele relatate („Și s-a întâmplat că eram și eu acolo și am mâncat din bucatele ce erau la masă”), calitate negată printr-o replică a „formulei imposibilului” de la începutul b
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
Și se duseră multă lume la împărăție, ca Dumnezeu să ne ție, că din poveste multă înainte este, mai mândră și mai frumoasă, s-ascultați și dumneavoastră; cine a asculta bine a învăța”) și de a verifica atenția acestora - dacă povestitorul zice, la un moment dat, un cuvânt („ciont”), auditorii sunt obligați să răspundă cu un alt cuvânt („leveș”), dovadă că iau parte activă la actul de comunicare, dar și de a face trecerea de la un episod la altul, de la o
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
Tot ca o consecință a oralității apare și celălalt grup, al formulelor mediane, numite de N. Roșianu „interne”, formule ce caracterizează anumite personaje, obiecte, acțiuni, schimburi de replici etc., constituind un adevărat „depozit” de elemente prefabricate, care, aflate la dispoziția povestitorului, servesc procesului de creație și dau stabilitate textului. În tipologia internațională a b. sunt cuprinse narațiuni diferite atât din punctul de vedere al originii, cât și al tematicii, structurii și formelor de expresie, distingându-se între b. fantastic, care corespunde
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
și casă” culese de Frații Grimm de la „die alte Marie”, pe numele ei Maria Müller, născută Clar, îngrijitoarea copiilor unui farmacist din oraș. Înainte de a privi b. ca performare, ca act de comunicare (Mihai Pop), folcloriștii au arătat interesul cuvenit povestitorilor, subliniindu-se ocaziile zicerii, structura repertoriilor, raporturile cu auditoriul, particularitățile stilului individual în limitele stilului local, zonal, național. Rolul povestitorului în contextul socio-cultural căruia îi aparține a fost scos în evidență de majoritatea folcloriștilor. La noi, bunăoară, sugestive „fișe de
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
farmacist din oraș. Înainte de a privi b. ca performare, ca act de comunicare (Mihai Pop), folcloriștii au arătat interesul cuvenit povestitorilor, subliniindu-se ocaziile zicerii, structura repertoriilor, raporturile cu auditoriul, particularitățile stilului individual în limitele stilului local, zonal, național. Rolul povestitorului în contextul socio-cultural căruia îi aparține a fost scos în evidență de majoritatea folcloriștilor. La noi, bunăoară, sugestive „fișe de informator” anexează Ovidiu Bârlea în volumul al treilea din Antologie de proză populară epică (1966), iar Tony Brill scrie o
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
nefirești din punctul de vedere al gândirii raționale, științifice a omului modern. Dar nu și din acela al omului societății tradiționale pentru care toată „sceneria” b. se înscrie în limitele posibilului: „Poate că s-o întâmplat cândva, oarecând”, zice un povestitor, altul afirmă chiar mai categoric: „Tăte așa or fost, n-ai pute alcătui atâtea minciuni”, al treilea aduce în sprijin alte argumente: „Că viteji o fost, știm și din istorie. Estea-s adevărate. [...] Toate o fost cu putință.” Indiferent care ar
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
pe spații culturale extrem de largi, ca și modelul narativ universal nu se opun originalității și specificului național sau local. Nuanțele particulare, parfumul specific al fiecărei realizări concrete a unei teme sau a unui motiv universal în variante individuale datorate unui povestitor înzestrat vin să contrabalanseze tiparul învederat al b., schematismul construcției sale. B., ca și literatura clasică, aprecia G. Călinescu, este „un plagiat sincer și total, și geniul se relevă în arta copiatului”, adăugând: „Accidentul constituie în basm esența. Așezarea în timp
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
ilustrare a eminescianismului, în timp ce scrierile de același fel ale contemporanului Ion Creangă, într-o mai mică măsură, poate, Povestea lui Harap-Alb, sunt narațiuni realiste, care comunică, s-a observat, cu proza memorialistică din Amintiri din copilărie. Mai puțin constrâns decât povestitorul popular să respecte modelul tradițional, scriitorul cult are libertatea de a se distanța de acesta până într-atât încât cititorul sau criticul literar să se întrebe dacă narațiunea respectivă mai este sau nu un b. În raport cu viziunea scriitorului, accentul se
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
fi fost o întrebare - mi-au scăpat. Încurcat, i-am scrutat chipul ridicat spre mine. Auzeam în urechi melodia frazei pe care tocmai o rostise. Intonația ei m-a ajutat să-i reconstitui sensul. Da, era intonația luată de un povestitor când spune: „Nu, dar asta ați mai auzit-o probabil deja. N-am să vă plictisesc cu poveștile mele demodate...” și speră tainic ca ascultătorii lui să înceapă să-l încurajeze, afirmând că nu cunosc povestea aceea sau că au
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
printre ei tot stocul de anecdote acumulate de ani de zile. Poveștile mele plăceau. Lupte prin catacombe, pulpe de broască scumpe ca ochii din cap, străzi întregi lăsate pradă amorului venal la Paris - subiectele acelea mi-au adus reputația de povestitor patentat. Vorbeam și simțeam că vindecarea mea era totală. Accesele de nebunie care mă cufundaseră altădată în senzația vertiginoasă a trecutului nu se mai repetau. Franța devenea o simplă materie de povestit. Amuzantă, exotică în ochii colegilor mei, palpitantă când
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în timpul recreațiilor, trăgând din țigările noastre grăbite. Am remarcat destul de repede că trebuia să-mi dreg poveștile mele franțuzești după gustul interlocutorilor mei. Aceeași istorisire își schimba tonul dacă o povesteam „proletarilor”, „tehnocraților” sau „intelectualilor”. Mândru de talentul meu de povestitor, variam genurile, adaptam nivelurile de stil, alegeam cuvintele. Astfel, pentru a plăcea celor dintâi, zăboveam îndelung asupra îmbrățișărilor pătimașe ale Președintelui cu Marguerite. Un bărbat, pe deasupra și Președinte al Republicii, care murea pentru că făcuse prea mult dragoste - tabloul acesta le
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de-această silință internă a lui. Ultima întorsătură a narațiunei: "trădătorul ești tu, și fratele sânt eu! " trebuie să izbucnească ca un trăsnet din gura lui Beaumarchais. Cu cât naratorul știe a-și conserva mai mult timp masca sa de povestitor cu-atîta va face un efect mai mare când se va descoperi sub forma lui proprie, ca frate al Mariei. Cel ce va reprezenta pe Beaumarchais va putea să reproducă icoana dezvelită de noi numai prin o deplină dominare {EminescuOpXIV 336
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Într-o mulțime de texte folclorice apare figura celui numit „Preminte Solomon”, personaj atât de îndrăgit și de popular, încât și-a pierdut, în timp, coordonatele spațio- temporale care îl defineau. El devine de multe ori contemporan și consătean cu povestitorul, iar oamenii apelează la sfaturile lui ca la cele ale unui moșneag înțelept din satul lor (vezi 28, p. 91 și povestea „Preminte Solomon și cele două fete” ; cf. 109). 4. Un alt fenomen sociocultural care a contribuit în mare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în mod nejustificat subiectul înfierării. „[Iz]gonitori de nori” nu erau numai „solomonarii”, ci și actanții nespecializați, care operau magic, „de pe pământ”, asupra feno- menelor atmosferice. Este, de exemplu, cazul Smarandei - mama lui Ion Creangă - care, așa cum își aduce aminte povestitorul, „alunga nourii cei negri de pe deasupra satului și abătea grindina în alte părți, înfigând toporul în pământ afară, dinaintea ușii”. Astfel de practici magice sunt din abundență atestate în toate regiunile țării până în zilele noastre, dar am optat anume pentru
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
să acordăm cuvântului carte (fie ea a solomonarului, fie a eroului de basm de tipul Voinicul cel cu cartea în mână născut - Petre Ispirescu) anume înțelesul modern de scriere (tipărită sau manuscris) legată în volum. De altfel, în basme, când povestitorul popular se referă anume la acest tip de carte, face în mod expres precizarea. Ca în basmul ardelenesc Niculăiță micul mamei, în care eroul folosește împo triva vrăjilor și a Necuratului „Biblia [cartea] aia cu 32 de foi” (129, p.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]