2,388 matches
-
instrumentele de accedere și raportare la cunoaștere pe cont propriu. E bine ca școala să ne ofere cunoștințe, dar și căi de a ajunge la ele și a le Înțelege. A fi om de cultură Înseamnă azi nu numai să pozezi ceva, ci să mergi și să Înțelegi singur ceva. Funcțiile conservative, de perpetuare, și cele reconstructive, de resituare privind valorile În școală, ar trebui avute În vedere simultan la nivelul instituțiilor de Învățământ. Există o dinamică permanentă Între cele două
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ivite. Orice cultură constituie un set de răspunsuri firești, naturale, la niște circumstanțe concrete și nu are funcționalitate decât pentru acei indivizi și acele contexte. Noul este perceput cu ajutorul instrumentelor culturale vechi. Ca să țintești la o nouă cultură, trebuie să pozezi deja una cum trebuie. Cultura nouă va Încorpora, cu necesitate, numeroase elemente din cea veche. Niciodată individul nu va putea renunța la schemele culturale achiziționate mai demult, În fazele incipiente de edificare a personalității. Accesul la o cultură anterioară sau
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de plicul în care se aflau scrisorile de acreditare. Cunoșteam pățania unui ambasador străin la București, care s-a dus să prezinte scrisorile de acreditare, dar fără scrisori. Protocolul de stat i-a pus în mână un plic gol, pentru ca poza să fie veridică. Imediat după ceremonia prezentării scrisorilor de acreditare, regina l-a invitat pe ambasador într-un salon alăturat, pentru o primă convorbire, de cunoaștere. După cele 15-20 de minute protocolare, am fost invitați și noi în același salon
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
XIX-lea, la Londra, nu În plin clasicism francez. Cu nimic mai diferiți ar fi Într-adevăr, dar numai la o primă vedere, Narcișii veacului romantic. Toți sunt Îmbătați de propriul reflex În oglindă, toți Își compun cu mare grijă „poza” pe care vor s-o ofere apoi privirii celorlalți. „Recurența figurii dandy-ului, urmașul domnișorilor eleganți din secolul al XVII-lea, exprimă această pretenție a subiectului de a deveni propriul lui spectator și de a se depăși construind o imagine
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
un apartament ciudat ce era legat de al său printr-o scară ascunsă În grosimea zidului, scară pe care cred că o vizitau umbrele frumoaselor doamne iubite odinioară de Lauzun. Printre ele erau superba Maryx, care, foarte tânără fiind, a pozat pentru Mignon a lui Scheffer și, mai târziu, pentru Gloria Împărțind cununi a lui Paul Delaroche, și cealaltă frumusețe, pe atunci În toată splendoarea ei, ce l-a inspirat pe Clesinger pentru statuia Femeia cu șarpele, a cărei durere se
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și aceea de a defini o atitudine. Artistul devine atunci model, el se propune ca exemplu: arta este morala sa. O dată cu el Începe era directorilor de conștiință. Când dandy-i nu se sinucid sau nu Înnebunesc, ei fac carieră și pozează pentru posteritate. Chiar atunci când ei strigă, precum Vigny, că vor să tacă, tăcerea lor este răsunătoare. Dar, În sânul romantismului Însuși, sterilitatea acestei atitudini apare la câțiva revoltați care Întruchipează atunci un tip de tranziție Între excentricul (sau Extraordinarul) și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
romanul de mistere, L, 1995, 36; Simion, Fragmente, II, 130-133, 147-152; Cărtărescu, Postmodernismul, 423-427; Al. Ioanide, Restul e... istorie, RL, 2000, 12; S. Damian, Numele altui trandafir, „22”, 2001, 568; Bârna, Comentarii, 65-75; Popa, Ist. lit., II, 921; Roxana Racaru, Poză cu Proteus C., RL, 2002, 33; Dicț. analitic, IV, 215-217. M.S.
CUSNARENCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
adăpost și de o mângâiere. În deriva tristă a soartei lor, „gloata de epave” (un vagabond, un cerșetor ș.a.) păstrează, sfielnic, „fărâme de nădejdi”. Tristețea sporește în Ceasuri ostenite (1930), preschimbându-se în durere și deznădăjduire. De fapt, se accentuează poza, aceea a unui „suflet înrăit și păcătos”. Hazlii, dar nu din cale-afară, sunt „schițele șugubețe” ale lui C. (Măști pentru muzeu, 1931, În litera legii, 1933, Zugrăveli, 1935, Mărturisirea unui inculpat, 1935, Oameni cu cioc, 1939). Volumele Măști pentru muzeu
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
Bradul), mici meseriași din târgușorul de odinioară (Cismarul, Croitorul, Coșarul, Brutarul, Tinichigiul) ș.a. Discursul reinterpretează sensurile limbajului comun, transformându-l într-un soi de comentariu deviat și subtil ironic: „A primit să stea în intimitatea oului de furat. Mecena național: pozează pentru Grigorești. / Agricultor în orele libere, îngrașă pământul. / În raport cu taurul, e pur și simplu o vacă. / Iar după mamă e supus elvețian” (Boul). Notații aforistice, asocieri neașteptate sunt placate pe texte scrise deja sau pe un univers domestic. Pagina e
COSTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286442_a_287771]
-
Liviu Antonesei, despre Petre Stoica, Emil Brumaru sau Florin Mugur, dar și despre Florin Iaru, Marta Petreu și Dan Stanciu, într-o înșiruire care merge de la Ștefan Aug. Doinaș, Nichita Stănescu și Mircea Dinescu până la Cristian Popescu și Simona Popescu. Pozând cu tandră resemnare în clasic, în epigon al propriei originalități, în moștenitorul unei existențe covârșite de întâmplări lirice, C. devine propriul personaj, ortografiat „Traiante”, împărțind cu generozitate epitete laudative, visând să împace toate contradicțiile, toate fronturile literare, toate vârstele estetice
COSOVEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
singura țărancă din familia noastră, arbora, în puținele poze care ne rămăseseră de la ea, acel zâmbet miraculos. Mai era, în fine, un roi de tinere verișoare care-și umflau buzele încercând să țină în loc, preț de câteva interminabile clipe de pozat, acel trecător farmec franțuzesc. Murmurând „petite pomme”, încă mai credeau că viața ce avea să vină va fi urzită numai din asemenea clipe de grație... Perindarea aceea de priviri și de chipuri era curmată din când în când de figura
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
căci niciodată nu v-ați gândit decât la satisfacerea poftelor voastre nesățioase. Ați întreit dările săteanului, l-ați executat cu dorobanțul și i-ați vândut cenușa din vatră, l-ați bătut și torturat prin subprefecții și agenții voștri și astăzi pozați în apărătorul lui; căci interesul vostru este să întrețineți necontenit zizania între proprietar și sătean. Aroganți în cuvinte, când a fost vorba de fapte ați îngenuncheat înaintea străinului și i-ați oferit fața fără să vă gândiți că palma aplicată
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cu soarta sa, nu a nimerit-o tocmai rău. E prea devreme să ghicim ce va face din mediologie secolul următor. Contrar glorioasei sale înaintașe și a ceea ce susțin detractorii ei asupra încrederii în ecourile presei, aceasta se ferește să pozeze în "știință", cu atît mai puțin în una "recentă". Nu-și arogă statutul prestigios, ci unul mai degrabă precar, de "știință socială". Se aliniază științelor umane, dorindu-se a fi un fel de disciplină auxiliară a acestora, și propune numai
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ce numeam facilitatea negativismului. Cusurgiii exclusiviști și blazații care nu admiră nimic îi epatează, de regulă, pe proști și își asigură admirația lor (ceea ce confirmă maxima lui La Rochefoucauld citată adineaori). Mai sunt și alte soiuri de blazați, scriitori care „pozează” declarând, spre exemplu, că „nu mai cred în literatură” (după ce au practicat-o cu oarecare noroc material, dar probabil fără sentimentul profund al creației). E mult mai comod și mai prestigios să negi toată literatura, inclusiv pe tine, decât să
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ocolesc».” (Saadi) Nu e după cum vrea omul, ci după cum poate. (Când dorința nu se bazează pe putința de a o realiza, rămâne doar o iluzie.) Excepția confirmă regula. (Un mincinos notoriu, de exemplu, care Încearcă la un moment dat să pozeze În om cinstit nu reușește altceva decât să atragă și mai mult atenția asupra caracterului său.) „Nu a trăi e de mare preț, ci a trăi cinstit.” (Socrate) „Există platoșă mai puternică decât o inimă curată?” (W. Shakespeare) Cu vârsta
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
vor să considere viitorul drept moarte, se putea prevedea la nivel rațional. A se vedea reacția ziarului Osservatore romano 1 la acest slogan: cu modesta sa italiană învechită, spiritualistă și puțin îngâmfată, jurnalistul intonează un bocet câtuși de puțin biblic, pozând într-o victimă sărmană și nevinovată. Este același ton cu care au fost scrise, de exemplu, lamentațiile împotriva imoralității, ce au invadat literatura și cinematografia. Dar în acel caz, tonul plângăcios și conservator ascunde voința amenințătoare a puterii: în timp ce ziaristul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Piei-roșii” în costume tradiționale, un tablou folclorist extrem de stânjenitor, cu atât mai mult cu cât atmosfera părea familiară și degajată. Nu știu ce l-a inspirat pe Paul al VI-lea să-și pună pe cap coroana aceea de pene și să pozeze pentru fotograf. Dar un lucru este cert: nu există incoerență în gestul său. Dimpotrivă, în cazul acestei fotografii a lui Paul al VI-lea, se poate vorbi despre o atitudine deosebit de coerentă cu ideologia, conștientă sau inconștientă, care conduce acțiunile
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
face o analiză riguroasă asupra fenomenului antisemitismului, așa cum este reflectat În documentele Consiliului de Miniștri În intervalul 1940-1944. Mărturiile documentare ale antisemitismului antonescian sînt expuse ordonat, relevînd politica de stat extremistă practicată de dictator. Deși rivali pe tărîmul politic (chiar dacă pozau Într-o alianță puternică pentru „salvarea neamului”), „Între cei doi conducători [Horia Sima și Ion Antonescu, n.n.] era un consens perfect În ceea ce privește convingerea că evreii trebuie eliminați din societatea românească” (p. 28). După rebeliunea legionară, conducătorul statului, Ion Antonescu, a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ultima confruntare a național-țărăniștilor pe teme de politică agrară s-a produs în cursul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946. Comuniștii, acuzați de opoziție că doreau să colectivizeze forțat pe țărani, au ripostat printr-o propagandă demagogică, pozând în cei mai sinceri apărători ai proprietății private. Argumentele lor nu au avut însă nici un efect asupra țărănimii, întrucât majoritatea zdrobitoare a sătenilor, chiar și mulți dintre cei înrolați în organizațiile de extremă stângă, au votat pentru partidul condus de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
care îl primea din partea Aliaților“. Clerk îl ruga pe Diamandy să dispună evitarea oricăror situații care i-ar fi permis lui Friedrich să tulbure apele, ceea ce autoritățile românești de la Budapesta au și făcut, răpindu-i primului-ministru maghiar posibilitatea de a „poza în victimă“ • Mihail Sturdza, România și sfârșitul Europei. Amintiri din țara pierdută, Alba Iulia - Paris, 1994, p. 61. • Ultima ilustrare, pe care o cunoaștem noi, a circulației acestui zvon în toamna anului 1919, este prezența în ziarele daneze de la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să nu radiez de Încîntare la auzul vorbelor ei. Vai, Suze, a fost super! Ți se fac ședințe de masaj și refloxologie, și am cunoscut o fată Bond, și afară așteptau paparazzi, și ne-am fotografiat Împreună! O să ne publice poza În Hello!. — Ce cool! Suze ridică atît de tare vocea, că aproape țipă. Doamne, ce geloasă sînt! Vreau să mai fac și eu un copil, și să-l nasc acolo. Nu se naște efectiv la clinică, Îi explic. Aici sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
bună obstetriciană din lume. Ok. O să fac tot ce pot ca să mă Împrietenesc cu ea. Vineri, cînd ajungem la Clinica de obstetrică holistică, zona e ticsită de paparazzi și văd imediat și de ce. Noua fată Bond și noua imagine Lancôme pozează Împreună pe trepte, ambele În pantaloni cu vedere la buric și bluze minuscule ce le pun În relief pîntecele ușor rotunjit. — Becky, stai, unde te grăbești așa? strigă Luke după mine cînd mă grăbesc să mă alătur și eu lor
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
alerge spre mine. — Becky! O, Doamne, uită-te la tine, spune el, strîngîndu-mă tare la piept. Arăți fantastic! — Tu vorbești? Uită-te la tine! Îi răspund. Domnul Vedetă! — Hai, hai. Nu sînt vedetă... Încearcă el preț de vreo două secunde poza cu modestia. Ei bine... Ok. Da, sînt celebru. Nu-i ca lumea de tot? Nu-mi pot reprima un chicot. — Deci ei sînt anturajul tău? Întreb arătînd spre femeia cu cască bluetooth În ureche, care a intrat după el, odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Dave Sharpness s-a Înroșit cumplit pe gît. — Cum naiba ai putut să faci așa o greșeală? — Habar n-am! zice Lee apărîndu-se. I-am luat poza din ziar. Caută În dosar și scoate o tăietură din The Times. Știu poza asta. E un instantaneu cu Luke și Iain, stînd de vorbă la o conferință de presă a grupului Arcodas. — Uite, vezi? zice Lee. Uite ce scrie: „Luke Brandon, dreapta, stînd de vorbă cu Iain Wheeler, stînga“. — Au greșit cei de la
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și tresar, alarmată. Înghesui restul de pantofi În bufet, Îmi arunc o privire de control În oglindă și cobor scările cu picioare ca de plastilină. A sosit clipa cea mare! De cînd mă știu am visat să-mi văd hainele pozate Într-o revistă! CÎnd ajung În hol, fac o recapitulare rapidă În minte. Rochie: Diane von Furstenburg. Pantofi: Prada. Colanți: Topshop. Cercei: cadou de la mama. Nu, nu e destul de cool. O să le spun... din garderoba personală. Nu, mai bine vintage
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]