1,526 matches
-
la o aruncătură de băț de June Street. Dintr-odată misiunea deveni fascinantă. • • • Peste o oră sunam la ușa vilei în stil colonial. Mi-a deschis o femeie căruntă, frumoasă, la vreo cincizeci de ani, îmbrăcată în haine de lucru prăfuite. Am spus: — Sunt polițistul Bleichert de la Departamentul de Poliție din Los Angeles. Dați-mi voie să vă transmit condoleanțele mele, doamnă... Ray Pinker nu-mi dăduse și un nume. — Mulțumesc spuse femeia. Eu sunt Jane Chambers. Dumneata ești omul trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
privirea de la tablou și ochii mi-au poposit pe o fotografie cu două tinere care se țineau de braț și care semănau cu Jane Chambers. — Celelalte supraviețuitoare. Drăguțe, nu-i așa? Am întors capul. Văduva era de două ori mai prăfuită ca înainte și mirosea a insecticid și pământ. — La fel ca mama lor. Ce vârstă au? — Linda are douăzeci și trei de ani, iar Carol douăzeci. Ai terminat treaba în birou? Mi-am dat seama că cele două fiice sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pomenit zburând spre valurile depărtării, alături de fluviul sclipitor... maluri și vârfuri de stânci nesfârșite se amestecau în fața mea ca într-un vârtej infinit de galaxii, sori și ramuri de drumuri... pe o stâncă a unui munte am zărit un felinar prăfuit care aștepta răsăritul. Încotro zbori? a strigat spre mine flacăra de dincolo de sticlă, din colțul său. Încolo, i-am răspuns arătându-i orizontul. Ia-mă și pe mine încolo, poate mă aprind din nou... Dar poate ai alt drum? Oriîncotro
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
vapoare și semnalizam stâncile din zonă... dar a apărut eclipsa de soare și mi s-a cam stins flacăra. A venit și furtuna și m-a aruncat aici, cu tot cu felinar. Acum aproape nici nu mai văd bine prin sticla asta prăfuită și zgâriată de vremuri... Cred că din cauza asta... Mi-a luat întunericul energia. Mi-am risipit resursele și nu mai știu să ard. Asta fac de atunci: aștept și mă împrăștii... Atunci, adună-te. Concentrează-te mai bine. Mi se
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
și lui Gajus i se păru că toți cei prezenți erau surprinși -, în casa care a fost a divinului Octavianus Augustus și a mea. Apoi porunci: — Apropie-te. El se supuse; simți izul trupului ei bătrân. Părul prost periat părea prăfuit. Nu purta nici o bijuterie. Lâna șalului era grosolană. Zise: — Ți se va arăta unde poți locui. Îl expedie cu un gest. De atunci, luni în șir n-o mai văzu pe Livia decât de departe. Într-o încăpere oarecare, deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
răzbunării unor adversari pricepuți, pe care nu-i cunoaștem“, se gândeau ei. „Cei ce au documentele acelea le vor arunca pe masă la momentul prielnic...“ Încercau să se liniștească spunându-și că băiatul era prost, adâncit într-o cultură livrescă prăfuită, că niciodată nu se preocupase de problemele familiei. Cineva însă îi avertiză: — Să ne aducem aminte că prima călătorie a făcut-o în insula Pandataria... Ca urmare, ochii senatorilor se ațintiră asupra tânărului Împărat când acesta ajunse la scaunul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trebuie să pice!“. Îi fac semn că am luat cunoștință și, cu pași măsurați, mă Îndrept spre spațiul meu de lucru: bancheta de marmoră de lângă bustul lui Eminescu. „Cine este primul?“, Întreb. Se prezintă un băiat de la țară, cu pantofi prăfuiți, lăbărțați de mersul pe drum neasfaltat, haine decolorate, Îmi dau seama că e sărac. „Ce temă?“ „Rebreanu!“ „De cât?“ „De șapte.“ Îi spun cum să abordeze motivul războiului. „Altul!“ (luni) O aștept de un ceas. În sfârșit, vine. Este elegantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ei bine, asta fusese o idee, reflectă el neliniștit. Să vedem dacă funcționează și în practică. Își continuă mersul pe lângă tablouri proaste, pe lângă portrete de familie, pe lângă teancuri de reviste juridice, „Vogue” sau „The New Yorker” și pe lângă obiecte decorative prăfuite, achiziționate de membrii familiei de la anticarii de pe stradă cu intenția de a redecora, dar care zăceau acolo ca dovadă clară a faptului că ziua avea mult prea puține ore. Malerick cunoștea configurația apartamentului, căci mai fusese aici o dată, deghizat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Fă-ți bărbatul să râdă. Ei bine, da. Dar se pare că n-a fost suficient, în cazul meu. —Oricum, a continuat el, nu suport să mă uit la lume pe deasupra lor. Mă simt ca un babalâc. Avocatul plictisitor și prăfuit. Iar eu nu i-am răspuns, nu-i așa? Am ridicat doar din sprâncene și i-am aruncat o privire de-ale mele, atoateștiutoare, despre care aveam impresia că e așa isteață, în vreme ce-i încheiam jacheta, apoi l-am lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dolari și cecuri de călătorie, deoarece compania nu accepta carduri de credit, Emmy și Leigh au căutat un loc unde să se așeze. Se pare că aeroportul Hato nu avea mai nimic, iar scaunele nu făceau excepție. Era o construcție prăfuită, deschisă care, deși ar fi trebuit, nu oferea nici măcar o palmă de umbră să se ferească de soarele puternic al amiezii. Prea obosite să mai continue căutarea, fetele s-au întors la limba de asfalt pe care stătuseră mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
În Concesiunea Franceză. Își simțea tot capul umflat, iar un dinte din maxilarul de jos i se clătina. Dorea să-și revadă mama și tatăl și voia ca războiul să se termine curînd, chiar În după-amiaza aceea, dacă era posibil. Prăfuit și brusc foarte obosit, Jim ajunse la punctul de control Înconjurat cu un gard de sîrmă ghimpată de pe Avenue Foch. Străzile nu mai erau atît de aglomerate, dar cîteva sute de chinezi și europeni stăteau la coadă ca să treacă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care constituiau de fapt emblema sonoră a Shanghai-ului. VÎnătaia de pe față Începuse să dispară, lăsîndu-i chipul mai slab decît și-l amintea, cu gura mai strînsă și mai Îmbătrînită. Uitîndu-se În oglinda din baia lui Patrick, la haina sa prăfuită și la cămașa murdară, se Întrebă dacă mama și tatăl lui l-ar mai recunoaște. Își șterse hainele cu un prosop ud. La fel ca domnul Guerevici, trecătorii chinezi se uitau la el mirați. Totuși, Jim Înțelese că erau unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
apoi se apucă să-și repare bicicleta. Avea nevoie de ea ca să umble prin Shanghai, să-și găsească părinții și să se predea japonezilor. Șezînd pe podea, În sufragerie, Jim Încerca să Îndrepte spițele strîmbate. MÎinile Îi tremurau pe metalul prăfuit, incapabile să se Încleșteze. Se speriase rău cu o zi Înainte. În jurul lui se deschidea un spațiu neobișnuit, care Îl separa de lumea sigură pe care o cunoscuse Înainte de război. Timp de cîteva zile, reușise să se Împace cu ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lui Jim i se părea că Yang, șoferul familiei lor, ar fi putut apărea chiar pe acest ecran. Făcuse deja o recunoaștere completă a centrului de detenție, iar Într-un birou nefolosit de deasupra camerei de proiecție se găseau role prăfuite, cu filme. Oare caporalul japonez de la unitatea de transmisiuni, care Încerca acum să demonteze aparatul de proiecție, va rula unul dintre filmele lui Yang? Chicoteala lui primi drept răspuns o privire acră din partea soldatului de pe scenă. Era clar că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fi fost o excentricitate oarecare a soțiilor lor. Jim se sprijini de acoperișul cabinei șoferului. DÎndu-și seama de prăpastia care Îl despărțea acum pe Jim de ceilalți deținuți, doctorul Ransome se duse și se așeză pe bancă lîngă el. Lumina prăfuită a soarelui și lunga călătorie de la Shanghai Îi decoloraseră pistruii lui. În ciuda pieptului și a picioarelor puternice, era mult mai obosit decît crezuse Jim. Din rana inflamată de pe fața lui ieșea sînge și puroiul Începea să i se adune În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
spre iritarea santinelei japoneze, Jim se uită În lumina soarelui de afară, dincolo de fereastra dispensarului. Peisajul tăcut părea că fierbe În flăcări; era acea aură născută din trupul pilotului american care ardea. Lumina atinse sîrma ruginită a gardului și frunzele prăfuite ale trestiilor de zahăr sălbatice, Înălbi aripile avionului abandonat și oasele țăranilor din movila funerară. Jim visa la următorul raid aerian, la lumina aceea violentă, abia fiind În stare să răsufle din pricina foamei pe care doctorul Ransome o recunoscuse, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
zburau deasupra capetelor orășenilor care fugeau și explodau pe acoperișurile caselor. La un semnal de pe podul vasului, tunarii răsuciră tunul, fixîndu-și tirul asupra unui sătuc, la cîteva sute de metri de oraș. Primele obuze de la canoniere aterizau deja pe șoseaua prăfuită, lîngă cocioabele cu un singur etaj. Compania de soldați naționaliști, care debarcaseră de pe vas, alergau acum peste orezării, vînÎndu-i pe orășenii care fugeau. Atunci, prima ghiulea a următoarei salve declanșă o uriașă explozie. Grupul de căsuțe din chirpici dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
traversase rîul dinspre Pootung. O coloană de fum, mai lată decît grupul de depozite În flăcări, se lăsa peste apă și Întuneca malul de la Nantao. Din scaunul din față al Buickului parcat pe nisip, Jim urmărea fulgerările ghiulelelor prin parbrizul prăfuit. Piesele de artilerie americane, aduse de naționaliști, scoteau un sunet aspru și umed, de parcă Încărcătoarele lor ar fi fost umplute cu apă. Un aer trist se Întindea peste fluxul vlăguit care se lovea de plajă. Țeava strălucitoare a obuzierului Guomindangului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
suflet. O să faci un film odată și odată. Acum filmezi Întreprinderi industriale și poduri rulante. Stai pe pod și filmezi. Stai pe pod ca Bozan În Uzina vie. Lângă turnul Bisericii, vizavi de teatru, Între tufele Încă verzi, În iarba prăfuită doarme un bărbat fericit. Care a găsit calea. În jurul lui câteva sticluțe de frecție Diana, goale. Pe un cotor de pară o viespe suge disperată dulceața fructului parfumat. Drumul tău este spre hotel. În hol dai nas În nas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și fuseseră la o plimbare prin Kew Gardens. Apoi s-au dus la un ceai la Original Maids of Honour, o ceainărie de vizavi. —Locul acesta arată de parcă e scos direct din anii ’40, spuse Sam uitându-se la decorul prăfuit și la lambriurile din lemn Închis la culoare de pe pereți. —Nu-i așa? Ruby era de acord. Spuse că de câte ori trecea pe-acolo se aștepta să vadă femeile Îmbrăcate stil „New Look“, bându-și ceaiul la mesele alăturate. În perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
afla o construcție, un zid roz, vechi, care nu părea să aparțină unei case în picioare încă. Se întoarse către zidul acela. Era o locuință autonomă, un soi de vilișoară minusculă, prăvălită exact sub picioarele viaductului. Am coborât printre mărăcinii prăfuiți, apoi am urcat două trepte până la ușa din doage verzi ca fusta ei. Întinse mâna spre cărămizile de deasupra ușii desprinzând o cheie lipită acolo sus cu gumă de mestecat. Deschise ușa, apoi își scoase din gură guma pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a drogat cu o cafea... Da, poate că în cafeaua aceea era ceva ciudat. Se simte miros de otravă în cocioaba aia, domnule comisar, faceți o constatare la fața locului. Chistic. Fir. Poate că există corpuri îngropate în grădina aia prăfuită. Mașinile trec peste viaduct, mașini care fac să tremure geamurile, zgomotul lor înăbușă strigătele sărmanelor victime. Trăiesc prin miracol! Arestați-o pe vrăjitoarea aia. Tub de drenaj. Nenorocito, cum ți-ai permis? Cum ai crezut că ai putea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ringul dansatorilor. Grădina, suspendată pe o amplă terasă, era plină de plante exotice cu un aspect înfricoșător: unele, foarte înalte, aveau pe tulpină enorme excrescențe și un frunziș ascuțit și rigid, altele erau pline de ace culminând într-o inflorescență prăfuită. Luna decolora anemicul lor pigment cu încă o spoială albicioasă. Traversam grădina și mi se părea că mă plimb într-o colonie de fantasme. M-am apropiat de gard. Apa era foarte calmă, de un albastru profund. Am privit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
costum și cravată, și o infirmieră care venise să-i ajute, o femeie slabă cu privirea furișă. M-am îndreptat spre barul care îmi fusese indicat pe strada principală. Lângă el era o expoziție de piscine de grădină, albastre și prăfuite. Cât e ceasul? l-am întrebat pe bătrânul din spatele tejghelei, care își făcea de lucru cu un pachet de cărți de joc. — Șase și ceva. Am băut o cafea. Nu-mi era foame, dar am încercat totuși să înghit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
faianță bleumarin, blocuri joase, balcoane mici cu balustrade subțiri. Vieți modeste se perindau dincolo de geamurile întunecate. Toți își întorceau capul după automobilul funerar, unii cu un gest superstițios, alții făcându-și cruce. Se întorceau copiii care jucau mingea în piețele prăfuite, femeile de la ferestre, bărbații pironiți în fața barurilor, ridicându-și privirea de pe paginile ziarelor. Multă lume se plimba pe străzi și atunci mi-am adus aminte că era sâmbătă. Am trecut prin fața unei biserici cu niște scări atât de abrupte, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]