1,618 matches
-
spuneam doar chestia aia cu reclama: "Vizitați Chișinăul! Veți vedea un român care citește! Vederea - cu bilet de intrare". Numai că nu a fost să ajungă și el în lună... Din cel mai banal motiv: pur și simplu, s-a prăpădit... A început să vadă prost cu un ochi. Apoi cu celălalt. Soția îi zice, hai în vizită la oculist. Iar acesta, doctorul, era chiar unul din rudele lor îndepărtate. S-au salutat, apoi a luat loc în fotoliu, oculistul a
Ultimul cititor în limba română... Lui Gheorghe Grigurcu by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8532_a_9857]
-
nu face multe mișcări, de frică să nu stârnesc dihăniile din stepă, prinsei să trag cu degetele picioarelor încet, încet plapoma în jos... când o! întâmplare!... o, ceas rău!... plapoma [...] lunecă de pe mine și... deodată mă trezii gol, dezarmat și prăpădit în mijlocul întunericului, expus la toate fantomele". Trebuie reținută expresia sintetică "mijlocul întunericului", care anticipează titlul unei metafore simfonice a terorii în opera lui Joseph Conrad (ce-i drept, recontextualizată și diferit orientată). Terifiantul cunoaște un crescendo, cu acțiuni paralele, care
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și măruntaiele. S-ar fi trântit întreagă în omătul ce fierbea la nodurile Iablanicioarei și-ar fi secat șuvoiul dintr-o sorbire, dar mai avea atâta minte să cugete că ar fi rămas pe loc trăsnită, copiii s-ar fi prăpădit și osteneala ei de până atunci ar fi fost de prisos". În condițiile unui stres care transcende frontierele rezistenței individuale, coardele sensibile ale rațiunii cedează, iar alienarea devine manifestă: "O perdea de sânge și de nebunie i se lăsa, încet
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pe care nu i-ar mai fi vrut în viață. Sloganele de genul „Moarte burghejilor!”, „Moarte chiaburilor” sau „Moarte intelectualilor reacționari!”, deveniseră fapte concrete. Tot teritoriul României fusese transformat într-un uriaș lagăr de concentrare în care oameni nevinovați se prăpădeau cu zile sau se îmbolnăveau atât de grav, încât după „liberare” nu mai erau buni de nimic. Ba, dând dovadă de mult servilism față de asasinul de la Kremlin, Iosif Vissarionovici Djugașvili (Stalin), comuniștii români au „exportat” la cerere în sinistra URSS
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
tăria-n sus, iar fasolea își năvălește puterea spre partea dimpotrivă; una-mpinge, alta nu se lasă; se-ncinge luptă cu iuțeală mare în măruntaie, cîrcei peste cîrcei, pînă se face încurcătură-n mațe, de se sparge praporul și se prăpădește omul de burdubarismos așa zic grecii la năprasnica asta de boală." Referirea la excrementum se face prin sinonimia specifică spațiului balcanic mai ales cînd e vorba de consum: după ce le-a explicat folosirea infinitivului cu valoare imperativă, profesorul le face
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
un alt mod de evaluare: o evaluare externă prin intermediul destinatarului, interpretant al povestirii. Este vorba de scena care începe cu binecunoscuta înlănțuire de replici din versurile 460 și 461. Arnolf Ai tu vreo noutate? Agnès Pisicu ăla mic S-a prăpădit săracu'. În această scenă predomină un act verbal de cerere a unei informații și momentul de așteptare a unui cu totul alt fel de răspuns. În această situație, similară unui interogatoriu, Agnès, fiind somată să povestească, nu are nevoie să
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
românilor. Obsedați de „teroarea istoriei” (dramă a intelectualului modern), mulți ambițioși au găsit suportul moral, deloc neglijabil, în memoria documentelor. Cuvîntul de ordine printre folcloriștii din generația lui S. Fl. Marian (și ca avertisment) continua să rămînă: „Comorile noastre se prăpădesc”. Morala: să le adunăm cu grăbire, ca să dovedim că existăm cu adevărat. Și „lucrarea împreună” a probat că existăm; dar, cu deosebire, în spațialitate cosmică și mitică, în petrecerea grea de sens cuprinsă între viață și moarte. Este doar o
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a afirmat, în critica și istoria literară că Nechifor Lipan a sfîrșit tragic pentru că și-a depășit condiția oierească și a intrat în lumea intreprinzătorilor comerciali; că Vitoria, femeie bărbată, a exersat stilul polițienesc în aventura de urmărire a soțului prăpădit pe drumuri. Sunt invenții, mai curînd, literare, cărora li se poate replica astfel: o lege nescrisă a păstorilor mai de frunte îi încuraja să se întreacă în agonisirea de turme multe și să petreacă prin sate cu fală, înconjurați de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
grabă îi adună ciolanele și-i deosebi lucrurile. Căpățîna era spartă de baltag”. Scena, dar mai ales povestea vieții lui Nechifor Lipan ajunsă aici, îndeamnă și ea la meditație: iată un om falnic, în plină forță și în „floarea vîrstei”, prăpădit năprasnic în moarte. Parcă recunoaștem una dintre legile clasice ale tragicului. Sadoveanu s-a întrecut pe sine în acest roman, cum de puține ori i s-a întîmplat în prea întinsa-i operă, construind un text sobru, dens și plin
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
vă disprețuiesc, sunt băiat bun. S-a dat jos din pat și într-un minut am ieșit afară. Mergea agale, era vag adus de spate, și călca așezat, cu pas mare. Nu l-am întrebat a cui era casa aceea prăpădită în care îl găseam și nici el nu mi-a spus. Avea aerul că mă duce undeva. L-am întrebat ce se aude cu școala noastră. A făcut un gest, adică, ehe, mai e mult... - Nu începem după sărbători? - La
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
reînnoite. Deși am stat mult, am băut și am vorbit puțin... Despre colegii noștri, ciudatul domn Ecovescu, cu care el, Orleanu, ducea un duel de prioritate, când pe față când înăbușit de autoritatea lui Grigorescu, istorii noi despre bătrînu Sachelarie, prăpădindu-ne de râs, și ce inițiative în comun să luăm și să presăm administrația să ne mărească salariile, care erau mai mici decât la alte ziare. Ne-am despărțit vorbind clar și călcând drept... Am publicat apoi la Popasuri, aproape
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de 14 ore face prăpăd. Dumnezeu știe dacă nu va pârjoli orașul în întregime; dacă aceasta s-ar întîmpla, n-aș mai rămâne nici cu o cămașă de schimb... Dacă v-aș însemna numele persoanelor de calitate care s-au prăpădit, v-ați îngrozi la citirea lor; de aceea vă scutesc de o asemenea lectură... Dacă voi supraviețui acestui flagel, n-am să lipsesc a vă ține la curent în continuare cu ce se întîmplă aici. Cât despre treburile obștești, e
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
lucru. Dar nu după multă vreme ușa se trânti de perete și-l văzură pe Ballester cum alerga către vestiar. Ieși de acolo încălțat cu sandale și, trăgându-și haina pe el, ii spuse lui Yvars în goană: - Fetița se prăpădește, mă duc să-l aduc pe Germain, și alergă spre poartă. Doctorul Germain era medicul atelierului; locuia în același cartier. Yvars le spuse și celorlalți vestea fără să mai adauge nimic. Se adunaseră în jurul lui și se priveau între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
petic de postav nou la o haină veche; pentru că și-ar lua umplutura din haină, și ruptura ar fi mai rea. 17. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă, și burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi, și se păstrează amîndouă." 18. Pe cînd le spunea Isus aceste vorbe, iată că a venit unul din fruntașii sinagogii, I s-a închinat, și I-a zis: "Fiica mea adineauri a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
parcă nici nu l-ar fi auzit. 5 Apostol Bologa își luă în primire bateria, mai stătu puțin de taifas cu comandanții de secție și apoi coborî în adăpostul subpământean să se odihnească. Se întinse pe patul de scânduri. Era prăpădit de osteneală și de nesomn, căci toată noaptea se zvârcolise, dar acum sufletul i se ușurase, parcă ar fi scăpat dintr-o cameră de tortură și parcă toate zbuciumările ar fi rămas acolo, în satul cu spânzurătoarea... De afară cobora
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-i mâncător de oameni, călău... Când colo, e om foarte de treabă... A, nu ți-am spus?... A venit mai în fiecare zi pe la mine... de patru ori... Îți închipui tremurături pe capul meu! Eram sigur că vrea să mă prăpădească. In sfârșit, ieri, de frică, i-am spus verde pentru ce am fost mutat aici, bătîndu-mă în piept, firește, că sunt nevinovat, că... M-a ascultat, m-a ascultat și la urmă mi-a zis, fără pic de imputare, înțelegi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
l-au ridicat și, împreună cu trei țărani fruntași, l-au transportat în Țara Ungurească, pe lângă Dobrițin... Nevasta cu doi copilași au rămas în grija Domnului. Vreo trei luni nici n-a auzit de ei și a crezut că s-au prăpădit în focul războiului. De-abia când s-a întors roata norocului a aflat că sunt sănătoși și-l așteaptă să vie acasă. Au trecut însă pe rând săptămânile, și de întors acasă nici pomeneală. S-a rugat pe la toți, s-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
groparul, și în cea dinainte, locuința comandantului coloanei. Apostol Bologa luă în primire, de la locotenentul pe care venea să-l înlocuiască, biroul cu cele câteva registre și imprimate. Nu putuse dormi în tren și sosind în Lunca trăsese direct aci, prăpădit de oboseală. Ascultă nepăsător explicațiile înaintașului său până în clipa când îi desfășură o schiță cu planul frontului și cu pozițiile tuturor unităților ce țineau de divizie. Atunci se așeză la masă, înviorat, parcă i-ar fi dat o băutură fermecată
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
te mănânce sărăcia... Toate au mers cum au mers, și mai mult bine decât rău, până ce a dat pacostea războiului peste bieții oameni. Feciorul era tocmai gata de oaste și s-a dus, că n-avea încotro, și s-a prăpădit nici nu se știe pe unde, prin cele țări muscălești, înainte de a se împlini un an. Cât l-a plâns și el, și fata, o, Doamne! Dar parcă lacrimile și bocetele au înviat vreodată pe morți? Acuma Dumnezeu să-l
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
străinătăți... Apostol Bologa numai acuma își dădu seama că nu se bucură de concediu. " Nici nu-mi bate inima că merg acasă, nici rău nu-mi pare că mi-au căzut în baltă planurile, se gândi el abătut. Și mă prăpădesc cu firea din pricina unei țărăncuțe..." Aruncă pe masă foaia de concediu și începu să se plimbe de ici-colo, cu mâinile la spate, pipăindu-și degetele în neștire. Atunci simți verigheta de logodnă în inelarul stâng și se opri trăsnit. De
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vrut să-și risipească umbra de nemulțumire: ― Uite logodnicul meu, pe care îl cunoști din câte ți-am povestit despre el!... Să știi, adăugă apoi iar către Apostol, că dumnealui mi-a ținut tovărășie toată iarna, altminteri m-aș fi prăpădit de urît! Ofițerul de honvezi, fercheș, spilcuit, pudrat, ieși la iveală, mai îndrăzneț. Pe brațul stâng purta pardesiul Martei. Salută ceremonios, zăngănindu-și pintenii: ― Locotenent Tohaty... Urmă o pauză, fiecare așteptând să înceapă cellalt vorba. Tot Marta curmă tăcerea, cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sărută mâna, murmurând câteva cuvinte. ― Acuma o să ne ierți, domnule, adăugă preoteasa, mereu roșie de rușine, aranjând masa. Ca la țară și ca în război... Altădată aveam și noi mai bine, dar cât a fost popa internat, cătanele ne-au prăpădit... ― Lasă, că-i bine, căprioară, zise Boteanu, mîngîind-o cu drag. Că doar Apostol nu-i străin... Ehe, tu erai în fașe când noi puneam lumea la cale în Năsăud! Preoteasa mai stătu până ce se așezară la masă, având mare grijă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu tine, Îți dăm bere din biberon și te legănăm pe picioare? Să vii la mine să-ți dau cartea lu’ braun, a avut mare succes, s-a făcut film cu hencs după ea, și hencs e bun. M-am prăpădit după el În gamp, atunci când alerga prin america, cu liota de fraieri pe urme. Bun film, gamp, cu mesaj. Cică viața e ca o cutie cu bomboane de ciocolată. La tine, Gore, e ca o pălărie de floarea-soarelui, toată ziua
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Da` și oana, pampoanele Îi mai lipseau. S-a prostit lumea. Gore aruncă ziarul pe masă, apoi ridică mâna, precum cicliștii din Turul Franței și cere beri. Multe beri, patroane, o arteziană de bere, dacă se poate. Ne topim! Ne prăpădim! Și tămâioasa lu` Sandu, că i-a ieșit limba de-un cot! Câine de pripas pari fără tămâioasă, Sandule! Sandu Șpriț zâmbește. Dragilor, după cum se poate observa, intemperiile Își fac de cap. Vijeliile sunt pe noi, iar aceste momente de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Pigmei sunt azi pe vechiul glob... dar ei Între pigmeii toți sunt cei mai mici - Mai slabi, mai fără suflet, mai mișei. Romani sau Daci, Daci sau Romani, nimic N-aduce aminte de-a voastră mărire. Orice popor, oricât de prăpădit O piatră va găsi, sau o bucată De fier ori de aramă, ca să sape Cu ea urmele-adînci, ce le-ați lăsat - Voi oameni mari, ce stați acum cu zeii Și ospătați cu ei - în colbul negru Uitat, ș-ușor al
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]