536,479 matches
-
în super-dramaticul Armageddon nu a fost în stare să scape de rânjetul șugubăț atârnat în colțul gurii, reminiscență probabil a începuturilor lui artistice ca actor de comedie. E adevărat că sunt obișnuit să văd zâmbete nelalocul lor pe fețele politicienilor, președintele României fiind unul dintre aceia pentru care funcția politică pare o permanentă glumă, dar sincer să fiu nu mă așteptam să îl văd și la politicieni cu altfel de școală precum cei din Statele Unite. Funcția politică nu e, desigur, decât
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
o adăugăm și pe a patra, Ministerul Culturii, care contribuie la finanțarea proiectelor. Cum se petrece această colaborare? - În teribila (pentru noi) vară a anului 2001, când toate speranțele păreau să se fi năruit definitiv, la inițiativa domnului Eugen Simion, președintele Academiei Române și cu ajutorul domnului Dan Grigorescu, pe atunci director al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu“, ultimii redactori ai fostei Edituri Minerva (Gabriela Omăt, Daciana Vlădoiu, Mihai Dascal și subsemnatul, rechemat din „activitatea de pensionar“ pentru a coordona
Interviu cu Tiberiu Avramescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12922_a_14247]
-
face notă discordantă între cărțile de cumetrie menite să scoată la lumină calitățile știute și neștiute ale marilor bărbați de stat din vremea noastră. În primul rînd, Ion Iliescu și Vladimir Tismăneanu nu au nimic de împărțit. Ion Iliescu este președintele României, iar Vladimir Tismăneanu este cetățean american, profesor de științe politice la University of Maryland, unul dintre principalii specialiști ai momentului în problemele comunismului și postcomunismului. Ion Iliescu este principalul reper al social-democrației românești de după 1989, iar Vladimir Tismăneanu nu
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
politică a lui Ion Iliescu este dată de alegerile pe care le-a cîștigat (în trei rînduri), nu de apariția acestei cărți. Modelul avut în vedere de Vladimir Tismăneanu (lui îi aparține inițiativa realizării volumului) a fost dialogul dintre fostul președinte al Poloniei, Wojciech Jaruzelski și fostul disident Adam Michnik. Nici măcar Michnik nu a scăpat de acuze similare la vremea apariției discuției sale cu generalul Jaruzelski, deși acolo lucrurile erau și mai clare, istoricul polonez fiind un fost deținut politic al
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
vedere alternative. Prima calitate a acestei cărți rezidă din chiar faptul că acest dialog a fost posibil. Și Ion Iliescu și Vladimir Tismăneanu ar fi avut toate motivele să evite discuția sau să o amîne pînă după expirarea mandatului actualului președinte. Ion Iliescu risca să fie pus în fața unor întrebări incomode și, eventual, a unor comentarii post factum mai puțin sau deloc elogioase. Tismăneanu, la rîndul său, risca să fie acuzat (a și fost) că asemenea unor buni amici ai săi
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
nocivă, fiind viciat de modul deformat în care s-au raportat la putere creatorii lui. Lipsa de deschidere, respingerea alternativei, neacceptarea altor opinii duc, pînă la urmă, la osificare și la anihilarea forței unei ideologii.” (p. 78) În calitate de insider, actualul președinte al României realizează și cîteva portrete admirabile ale unor lideri comuniști mai vechi sau mai noi (inclusiv Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu). Cu luciditate și sinceritate el pune în evidență calitățile și defectele umane ale acestora, mărturie importantă
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
să-și introducă interlocutorul pe teritoriul fascinant al istoriei contrafactuale (ce s-ar fi întîmplat dacă țările din Est ar fi acceptat Planul Marshall? Unde ar fi ajuns cehii cu reformele dacă sovieticii nu ar fi intervenit în 1968), dar președintele refuză aceste exerciții de fantezie, mulțumindu-se cu rolul de analist al evenimentelor reale. Al doilea Ion Iliescu este cel de după 22 decembrie 1989, actualul șef al statului. Punctele de vedere ale acestuia în momentele delicate ale tranziției (revoluția, constituirea
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
atunci cînd o face, acestea rămîn fără răspuns. Pentru a fi mai explicit voi da doar cîteva exemple. Nicăieri în carte nu se pomenește de Tratatul Iliescu-Gorbaciov de la începutul anilor ’90. În legătură cu Piața Universității și mineriada care i-a urmat, președintele spune că se știe cu precizie că în ziua violențelor din 13 iunie în Piață nu se mai aflau studenți. Din cine erau compuse atunci acele „grupuri anarhice” care au incendiat mașinile poliției și au devastat sediile Poliției, SRI, MI
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
din zilele următoare ar fi trebuit să plătească pentru faptele lor, dar nu a prea plătit nimeni. De ce era batjocorit Ion Rațiu în ziarul „Azi”, cînd Ion Iliescu recunoaște astăzi că era principalul său partener de dialog din rîndurile Opoziției? Președintele afirmă că cel mai performant guvern de după revoluție a fost cel condus de Nicolae Văcăroiu, dar nu este întrebat în legătură cu imensele datorii externe ale acestuia care au adus România la un pas de incapacitate de plată și de colaps economic
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
edițiile critice. Am semnalat dezastrul privatizării total neinspirate a Editurii Minerva în 1999. Acolo s-a desfășurat o considerabilă muncă de specialitate, unde Z. Ornea avea vechi state de serviciu în postura de redactor sau de coordonator. Academia Română, prin efortul președintelui ei, Eugen Simion, a încercat o soluție prin înființarea Fundației Naționale pentru Știință și Artă, în relație directă cu Institutul de Istorie și Teorie Literară Se pare că, deocamdată, instituția salvatoare este precară pe toate palierele, insuficient dotată și ajutată
Ediții critice întrerupte by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12909_a_14234]
-
moară celor care îi critică sau îi disprețuiesc (sînt destui și din aceștia!). O măsură de prevedere elementară ar fi să rămînă onești cu ei și cu cititorii. Iată un exemplu contrar. Dl Vladimir Tismăneanu ar fi făcut o vizită președintelui P.N.G., al cărui consilier politic ar dori să devină. Am citit știrea în EVENIMENTUL ZILEI. Dl Tismăneanu a adresat ziarului o replică (nepublicată, ajunsă la revista 22 din prima săptămînă a lunii aprilie) în care spunea că nu s-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12920_a_14245]
-
lunii aprilie) în care spunea că nu s-a pus nici o clipă problema de a-l consilia pe dl Becali, nu doar fiindcă nu i s-a oferit o astfel de funcție, dar și fiindcă are altă orientare politică decît președintele P.N.G.. Ce avea de făcut Evenimentul zilei? Să publice replica și să-și ceară scuze pentru inexactitatea informației. În loc de asta, dl Dan Tăpălagă vine (miercuri, 7 aprilie) cu un răspuns grobian, bătîndu-și joc de dl Tismăneanu și de dl Becali
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12920_a_14245]
-
22, dl Mihnea Berindei, răspunde unei alte informații false. Pusă în circulație de o distinsă colaboratoare a ziarului ZIUA, informația a fost preluată de dl Turcescu în emisiunea d-sale 100% de la Realitatea românească, sub forma unei întrebări adresată fostului președinte al României. Și, deși informația era, evident, absurdă, dl Constantinescu, întrebat dacă știa, a răspuns cu o candoare dezarmantă: da, știa de ce se pusese la cale contra d-sale. Nu contează conținutul informației. Ci doar felul în care un zvon
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12920_a_14245]
-
că el CVT, nu-i mai acuză, ci îi laudă. Greu de imaginat o murdărie mai mare, venită din partea cuiva care încearcă să cîștige simpatia evreilor. În același interviu, CVTudor mai declară ca prezidențiabil un lucru descalificant pentru un eventual președinte al României: „Voi numi un prim-ministru pe gustul Occidentului. De va fi nevoie, dacă mi se va face vreo aluzie, voi desemna ca prim-ministru pe cine va dori Occidentul.” O asemenea promisiune e mai mult decît scandaloasă. Autorul
Interviu de două ori scandalos by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12967_a_14292]
-
urmează să devină o afacere a lui, pe care o va rezolva în funcție de indicațiile pe care le va primi din Occident. E asta însă o atitudine prooccidentală? În nici un caz. În subtext, CVT pare a spune că pentru a deveni președintele României, asta trebuie să facă un candidat care dorește să ajungă la Cotroceni. În mod normal, declarațiile lui CVTudor din interviul citat ar trebui să sune a sinucidere politică. Mă tem că nu e cazul și că după acest interviu
Interviu de două ori scandalos by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12967_a_14292]
-
fără reticență semnul de circulație. Până aici nimic neobișnuit: asemenea fapte se petrec zilnic în toată țara. Acum câteva seri un Opel Vectra de culoare albă condus de un tânăr, un “domnișor” din aceia care-i plac atât de mult Președintelui Ion Iliescu, venea nestingherit pe contrasens. S-a întâmplat însă că din sens opus, adică din sensul legal, veneau mai multe mașini. Din pricina “domnișorului” s-a produs un ambuteiaj. Cei care circulau pe sensul corect i-au atras atenția “domnișorului
Egalitate în fața legii? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12971_a_14296]
-
mai mici. Asemenea practici s-au reinstaurat după câștigarea de către PSD a alegerilor din 2000. Dar, pe lângă gestul incalificabil de a amenința politic, cele relatate mai relevă un fapt deosebit de grav, care ar trebui să-i dea serios de gândit președintelui PSD: partidul de guvernământ a devenit în ochii opiniei publice sinonim cu nesocotirea legii. Pe de o parte, potentații săi, “baronii”, se cred deasupra legilor și beneficiari ai unei imunități eterne, pe de alta, cetățenii simpli care, asistând la impunitatea
Egalitate în fața legii? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12971_a_14296]
-
înalte autorități politice este un act european? Nu există precedent pentru o asemenea atitudine decât în timpul socialismului biruitor, când clientela politică beneficia de impunitate absolută. Azi, asemenea cazuri au reapărut și, în ciuda semnalărilor din presă, în ciuda dovezilor irefutabile prezentate, însuși președintele țării și primul ministru i-au inocentat prin declarațiile făcute pe plagiatori. Or, asemenea fapte continuă, fapt normal din moment ce impunitatea a fost asigurată. Drepturi absolut normale sunt nesocotite sau acordate în funcție nu de competență, ci de clientelism politic. Aroganța
Egalitate în fața legii? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12971_a_14296]
-
artă, gazetărie. Senzațional în personalitatea sa se dovedea demersul de a îndeplini o misiune de intelectual total, de conștiință a națiunii. Ceea ce zicea el avea o greutate mai mare decât rezoluția unui minister, în înrâurire rivaliza cu un guvern, cu președinți de stat, putea întoarce în bine o situație împotmolită și salva de la persecuții confrați sau alte victime nevinovate. Puțini profesioniști ai scrisului au mai deținut atâta autoritate, constituindu-se în instanțe morale. Îi includ în această suită extrem de scurtă de
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
casă, a ieșit șchiopătând, târând picioarele după el, tatonând fiecare pas deoarece vederea nu-i mai funcționa. În mână avea o proclamație, un apel la revoltă și nesupunere, cerea răsturnarea ordinei de stat. Depășiți de circumstanțe, polițiștii s-au adresat președintelui țării, generalul de Gaulle, cel care era vizat direct în vituperările din foile volante. Ei erau descumpăniți, căci chemarea la violență era transmisă de un moșneag care tremura fără putere, dar se încăpățâna să ațâțe pe cei cu bastoane, tânjind
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
n-a mai refuzat să intervină în favoarea prigoniților. Pentru asta trebuia să dezmintă două criterii de conduită pe care și le-a impus: să reprobe comportarea unui stat socialist, sinistrații evadaseră din Vietnam, și să solicite o întrevedere la cancelaria președintelui, el rupsese însă orice legătură de decenii cu forurile oficiale. Cu toate acestea Sartre n-a amânat gestul său de împăcare. A mers împreună cu Raymond Aron, cu care fusese coleg de studii și întreținuse o polemică de principii, pe baza
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
nesecat izvor de stupoare, și transcrierea literară a unor aspecte banale ale vieții cotidiene poate stîrni homerice hohote de rîs. De tot hazul este, în acest sens, harababura produsă în București de cele cîteva ore petrecute în Capitala României de președintele american George W. Bush. De altfel povestirea Bushurești, una dintre cele mai bune ale cărții, este o satiră necruțătoare la stilul papuaș în care orașul a trăit acest eveniment politic. Circulația prin centrul Bucureștiului a fost paralizată încă de la primele
O plimbare prin România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12973_a_14298]
-
de metrou, fapt ce a produs panică printre aurolacii care își găsiseră adăposturi underground. A venit însă și momentul mult așteptat al mitingului din Piața Revoluției. Iată cum se vede, descrisă de Radu Paraschivescu, asistența care așteaptă în ploaie sosirea președintelui american: „Printre spectatorii de lux care se luptau cu frigul în spatele Sălii Palatului se numărau o sumedenie de figuri monarhice, deși musafirii americani erau reprezentanții republicii par excellence. Erau de față regele și regina României, regele fotbalului, regina gimnasticii, regele
O plimbare prin România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12973_a_14298]
-
vizite își va aminti ușor momentele descrise de Radu Paraschivescu), impresia de autenticitate este maximă, iar proza se naște din unghiurile din care este privită viața reală și din micile broderii de ficțiune cusute pentru a întări contururile realității. Discursul președintelui român este așa cum l-a auzit întreaga națiune, iar, în descrierea lui, stilul scriitorului dobîndește accente sarcastice: „fibra lemnoasă a limbajului prezidențial rămăsese aceeași, iar febrilitatea gesticulației nu pierduse nimic față de aparițiile anterioare. Și dacă totuși, observatorii atenți ai evenimentului
O plimbare prin România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12973_a_14298]
-
de lecturi este în ce măsură acest potențial best-seller va mai putea fi citit peste cîteva decenii, atunci cînd nimeni nu va mai ști ce a vrut să zică autorul prin „miștoul marinăresc al primarului general” și nu va înțelege de ce un președinte septuagenar se temea de un premier cu nume de cod „Arogantul”. Să nu ne hazardăm însă în pronosticuri pesimiste. În fond, și despre opera lui Caragiale s-a spus că nu poate fi înțeleasă decît în contextul societății românești de la
O plimbare prin România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12973_a_14298]